ICCJ. Decizia nr. 4173/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4173/2009
Dosar nr. 8207/99/2007
Şedinţa publică din 14 decembrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 731 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Iaşi a hotărât următoarele:
A condamnat inculpatul C.F. fiul lui G. şi E., născut în comuna C., judeţul Iaşi, domiciliat în sat F., comuna C., judeţul Iaşi, studii - 8 clase, ocupaţia - agricultor, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. cu referire la dispoziţiile art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2007 la 22 iunie 2007.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 998 C. civ. a obligat inculpatul C.F. să plătească părţii civile F.C. domiciliat în sat F., comuna C., judeţul Iaşi, suma de 3000 RON cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale.
A respins celelalte pretenţii formulate de partea civilă F.C.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 998 C. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 actualizată aobligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţe Sf. Spiridon Iaşi suma de 203,31 RON la care se adaugă dobânda practicată de B.N.R. până la achitarea prejudiciului, părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţe ";Prof. Dr.N.O."; Iaşi, suma de 293,353 RON, iar părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă suma de 406 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Ia act că Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza dispoziţiilor art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 300 RON (delegaţiile nr. 4216/2007 şi nr. 8482/2008) a fost suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, fiind inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1000 RON, din care suma de 300 RON reprezintă onorariile apărătorilor din oficiu.
În baza dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească Spitalului Clinic de Urgenţe ";Prof. Dr.N.O."; Iaşi, suma de 79,18 RON cu titlu de cheltuieli ocazionate de examinarea părţii vătămate F.C.
Pe baza ansamblului probator administrat, prima instanţă a reţinut în esenţă că fapta inculpatului C.F., care în ziua de 20 august 2007 a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în diferite zone ale corpului părţii vătămate F.C. (cap, zona toracică) cauzându-i leziuni vindecabile în 23 - 25 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 74 C. pen.
Instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta într-o stare de puternică tulburare cauzată de comportamentul părţii vătămate, care, în aceeaşi zi, cu puţin timp în urmă, l-a lovit pe nepotul său, căruia i-a cauzat leziuni minore la nivelul capului, astfel încât, s-a impus reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Pentru reţinerea acestei stări de provocare nu prezintă relevanţă că inculpatul nu a acţionat imediat la aflarea evenimentului declanşator, terminând masa pe care o servea la acel moment, relevanţă prezentând împrejurarea că pe tot acest interval, de la aflarea celor întâmplate nepotului său şi până la lovirea părţii vătămate, inculpatul să se fi găsit în acea stare de tulburare, caracteristică provocării.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că partea vătămată F.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 euro, cu titlu de daune materiale şi morale. Partea civilă nu a făcut probe în susţinerea pretenţiilor sale, astfel încât instanţa va respinge pretenţiile acesteia, constând în daune materiale ca nedovedite.
În ce priveşte însă daunele morale, instanţa a apreciat, însă că, dată fiind gravitate leziunilor ce i-au fost produse de inculpat, posibilele urmări ale acestora, efectele constând în spitalizarea în mai multe unităţi medicale a părţii vătămate şi disconfortul psihic evident cauzat prin fapta inculpatului ţinând seama şi de contribuţia părţii vătămate (prin provocarea inculpatului) consideră că o reparaţie echitabilă se va putea realiza prin obligarea inculpatului la plata unei sume de 3000 RON cu titlu de despăgubiri civile, constând în daune morale.
Instanţa a admis şi acţiunile civile promovate de părţile civile unităţi medicale la care a fost internată partea vătămată şi unde aceasta a primit îngrijirile medicale adecvate în vederea vindecării leziunilor cauzate de inculpat, respectiv Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, Spitalul Clinic de urgenţă Prof. Dr.N.O. Iaşi şi Serviciul de Ambulanţă a Judeţului Iaşi, dispunând obligarea inculpatului la plata sumelor cu care acestea s-au constituit părţi civile în cauză.
În termen legal inculpatul C.F. a apelat sentinţa penală sus-menţionată, criticând-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, invocând următoarele aspecte:
- în latura penală, consideră că nu rezultă din probe întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, pentru care a fost condamnat, inculpatul a recunoscut doar că a lovit partea vătămată, dar nu a avut intenţia de a ucide, iar actele medicale comportau şi declaraţiile părţii vătămate care declară că a mai suferit leziuni anterior, solicitând şi schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi reindividualizarea pedepsei aplicate;
- în latura civilă, consideră că instanţa de fond a admis în mod greşit pretenţiile părţilor civile Spitalele Clinice - întrucât nu şi-au formulat pretenţiile în termen legal, considerându-le tardiv formulate.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor invocate de inculpat, în limitele procedurale conferite de dispoziţiile art. 371 şi urm. C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că raportul de constatare medico-legală din 24 aprilie 2007 rezultă că F.C. a prezentat fracturi costale C8, C9 arc postero-lateral, echimoze, emfizem subcutanat şi pneumotorax stg. drenat, leziunile au fost produse prin lovire cu mijloace sau corpuri contondente şi pot data din 20 aprilie 2007, au necesitat 23 - 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa.
Partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Pneumologie din Iaşi - Clinica Chirurgie Toracică unde s-a intervenit chirurgical prin realizarea unei pleurotomii, fiind evacuat aerul sub presiune, postoperatoriu evoluţia fiind favorabilă sub drenaj aspirativ.
Din referatul unităţii spitaliceşti rezultă că în urma examenului neurochirurgical s-a constatat şi o fractură de coloană cervicală, astfel încât bolnavul a fost transferat la data de 28 aprilie 2007 la Spitalul Clinic de urgenţă ";Sf. Treime"; din Iaşi, secţia neurochirurgie pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
Partea vătămată a fost internată la 28 aprilie 2007, prezentând rahialgii cervicale după un traumatism cranio-cerebral şi cervical prin agresiune, având o hiperlordoză cervicală la coloană C1 şi o uşoară luxaţie în ax C2-C3.
Din raportul de expertiză medico-legală din 6 octombrie 2008 a I.M.L. Iaşi rezultă că F.C. a prezentat un traumatism cranio-facial cu fractură deschisă de piramidă nazală, comoţie cerebrală anamnestică şi un traumatism toracic cu fractura arcului anterior a coastei a V-a stg. şi arcului posterior al coastei a VIII-a şi a IX-a stg. cu hemopneumotorax consecutiv. Leziunile prin aspectul lor pledează pentru producerea prin loviri cu corpuri contondente (pumn, cap, picior, etc.) posibil urmată de cădere cu impact toracic posterior. Leziunile pot data din 20 aprilie 2007. Din punct de vedere medico-legal pentru astfel de leziuni sunt necesare 11 - 13 zile de îngrijiri medicale pentru traumatismul cranio-facial şi 23 - 25 zile de îngrijiri medicale pentru traumatism toracic. Traumatismul toracic a întrunit caracteristicile medico-legale ale periculozităţii pentru viaţă, rezultă fără îndoială elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor.
Intenţia inculpatului a fost indirectă, însă a rezultat cert din modalitatea în care a aplicat loviturile şi din ";stăruinţa"; acestuia în producerea unui rezultat - lezarea părţii vătămate - aplicând în continuare lovituri şi atunci când partea vătămată era căzută, cât şi zona aplicării loviturilor (cap şi torace).
Schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. nu se poate raporta la faptul că instanţa a reţinut scuza provocării - circumstanţa prevăzută la art. 73 lit. b) C. pen. şi nici la numărul de zile îngrijiri medicale necesare părţii vătămate stabilite prin expertiza medico-legală efectuată.
În cauză nu s-au conturat probator elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, rezultând cert punerea în executare de către inculpat a hotărârii de a săvârşi infracţiunea de omor a părţii vătămate - executare ce nu şi-a produs însă efectul. Instanţa de fond a realizat şi o corectă individualizare a pedepsei aplicate în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale inculpatului, cu reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării şi a efectelor acesteia.
Argumentarea inculpatului apelant în redozarea pedepsei, nu este probator fondată, instanţa de fond raportând just atingerea scopului pedepsei prin cuantumul aplicat şi modalitatea de executare.
Faţă de criticile formulate de inculpat cu privire la acţiunea civilă promovată de părţile civile - Spitalele, se constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. impun constituirea de parte civilă până la citirea actului de sesizare; însă se impune şi respectarea drepturilor şi libertăţilor procesuale ale celorlalte părţi (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 171 C. proc. pen.) - în speţă ale inculpatului.
Ori, până la momentul formulării pretenţiilor civile de către spitale s-au constatat impedimente, s-au derulat acte procedurale obligatorii - citarea părţilor civile, adrese pentru lipsa avocatului pentru inculpat, adrese la spitalele - părţi civile.
Faţă de aceste argumente de fapt, nu se poate constata în cauză existenţa tardivităţii formulării pretenţiilor civile de către spitale.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 95 din 29 iunie 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins a nefondat apelul formulat de inculpatul C.F. împotriva Sentinţei penale nr. 731 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Iaşi.
Inculpatul a fost obligat să plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.F.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, se apreciază că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, constatându-se că a săvârşit tentativa la infracţiunea de omor, deşi nu a avut intenţia de a o ucide pe partea vătămată, ci doar de a-i aplica acesteia o corecţie pentru atitudinea violentă avută faţă de nepotul său, în vârstă de 8 ani.
În susţinerea acestui motiv, inculpatul a mai invocat faptul că nu a fost înarmat, şi este posibil ca traumatismele toracice al victimei să fie posterioare acţiunii sale, împrejurare în raport de care celelalte leziuni ale părţii vătămate au necesitat 11 - 13 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. sau, respectiv, art. 180 alin. (2) C. pen.
În drept, inculpatul şi-a încadrat acest motiv de recurs pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., referitor la greşita încadrare juridică dată faptei.
În subsidiar, inculpatul a invocat greşita individualizare a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât şi a modalităţii de executare, apreciind că în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, cât şi de circumstanţele personale pedeapsa aplicată este prea severă, iar reducerea sa se poate realiza chiar şi fără executarea efectivă.
În drept, inculpatul a întemeiat acest motiv de recurs pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei.
Inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză şi sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, considerând că în mod greşit au fost admise acţiunile civile formulate de Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Spiridon Iaşi, Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. Dr. N. Oblu Iaşi şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă în condiţiile în care constituirea de parte civilă a acestora nu a avut loc până la citirea actului de sesizare, astfel cum este prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de inculpat şi a cazurilor de casare menţionate, Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpatul C.F. este fondat numai cu privire la modalităţile de executare a pedepsei aplicate.
Înalta Curte constată că în cauză, pe baza ansamblului probator administrat a fost stabilită corect situaţia de fapt care a fost încadrată corespunzător şi în drept, reţinându-se că fapta inculpatului C.F. care în ziua de 20 august 2007, pe fondul unei stări de puternică tulburare cauzată de comportamentul violent al părţii vătămate F.C. care l-a lovit pe nepotul său C.M.E., în vârstă de 8 ani, cauzându-i leziuni minore la nivelul capului şi coapsei dr. şi care au necesitat 1 - 2 zile îngrijiri medicale, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a toracelui părţii vătămate întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor.
Susţinerea inculpatului că fapta comisă de el nu poate întruni elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor întrucât nu a acţionat cu intenţia de a ucide, ci de a aplica o corecţie corporală victimei care îl agresase, în aceeaşi zi, pe nepotul său, nu este fondată.
În cauză intenţia inculpatului de o ucide a fost stabilită în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, respectiv numărul mare şi intensitatea loviturilor aplicate victimei cu pumnii şi picioarele, lovituri care au determinat căderea victimei la pământ, faptul că loviturile au fost aplicate în zona capului şi toracelui părţii vătămate, zone vitale, precum şi din atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei care a plecat de la locul comiterii infracţiunii, fără a acorda ajutor părţii vătămate, care rămăsese în stare de inconştienţă.
Din raportul de expertiză medico-legală al I.M.L. Iaşi se reţine că F.C. a prezentat un traumatism cranio-facial cu fractură deschisă de piramidă nazală, comoţie cerebrală anamnestică şi un traumatism toracic cu fractura arcului interior a coastei a V-a stg., a arcului posterior al coastei a VIII-a şi a IX-a stg., cu hemopneumotorax consecutiv.
S-a mai reţinut în acest raport că leziunile au putut fi produse prin loviri cu corpuri contondente (pumn, cap, picior) posibil urmată de cădere cu impact toracic posterior şi au necesitat pentru vindecare 11 - 13 zile îngrijiri medicale, pentru traumatismul cranio-facial şi 23 - 25 zile îngrijiri medicale pentru traumatismul toracic.
De asemenea, s-a reţinut că leziunile la nivelul toracelui au pus viaţa victimei în pericol.
Din împrejurările concrete în care s-a desfăşurat activitatea agresivă a inculpatului asupra victimei (care rezultă din declaraţiile acesteia şi ale martorului ocular D.C., precum şi cele ale inculpatului), împrejurări coroborate şi cu concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuată în cauză, rezultă, în mod indubitabil, intenţia inculpatului a ucide victima şi nu aceea de a o lovi sau vătăma integritatea corporală.
În raport cu forma de vinovăţie reţinută, Înalta Curte constată că nu mai au relevanţă pentru încadrarea juridică numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării persoane vătămate.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, în conformitate cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), însă Înalta Curte apreciază că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen. poate fi atins fără executarea efectivă a sancţiunii.
Înalta Curte constată că în cauză, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cu circumstanţele personale ale inculpatului, sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 861 C. pen. iar simpla pronunţare a condamnării constituie un avertisment pentru recurent şi o garanţie că acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
Astfel, inculpatul a săvârşit infracţiunea ca urmare a provocării din partea părţii vătămate care exercitare acţiuni de violenţă asupra nepotului inculpatului, care era în vârstă de 8 ani, este tânăr (avea numai 22 de ani la data săvârşirii infracţiunii, vârstă la care nu a conştientizat, efectiv, consecinţele faptei sale), nu este infractor primar, fiind caracterizat pozitiv în societate şi a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând şi regretând comiterea infracţiunii.
Cu privire la motivul de recurs invocat de inculpat referitor la latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată că acesta, practic, rămăsese fără obiect, în condiţiile în care acesta, cu prilejul ultimului cuvânt în faţa instanţei de recurs, a arătat că este de acord să plătească cheltuielile de spitalizare la care a fost obligat de către prima instanţă.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpat, va casa hotărârile atacate numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
Astfel, conform art. 861 - 862 C. pen. va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 7 ani, pe durata căruia inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.
Se va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.
Se vor aplica dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.,
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva Deciziei penale nr. 95 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Sentinţa penală nr. 732 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Iaşi, în parte, şi decizia penală atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Conform art. 861 - 862 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune al instanţei de executare în prima zi de marţi a fiecărei luni calendaristice;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4171/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4125/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
