ICCJ. Decizia nr. 4189/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4189/2009
Dosar nr. 1824/101/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 200 din 25 mai 2009 Tribunalul Mehedinţi a dispus condamnarea inculpatului T.C. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2009.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict deţinut de inculpat.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin.
În sfârşit a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.673 RON cheltuieli de spitalizare aferente perioadei de internare a părţii vătămate M.A. şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că la 20 ianuarie 2009 inculpatul a consumat băuturi alcoolice la locuinţa sa şi pe acest fond, a avut o discuţie contradictorie cu partea vătămată, apoi a lovit-o cu un cuţit în braţul stâng. Datorită însă intensităţii cu care s-a aplicat lovitura cuţitul a penetrat toracele. Imediat după agresiune partea vătămată a fugit şi s-a refugiat în Şcoala Generală Jidoştiţa, de unde a fost transportată la spital, unde a fost internată necesitând cca. 25 - 30 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., susţinând că a lovit partea vătămată doar o singură dată şi nu a intenţionat s-o ucidă.
Prin Decizia penală nr. 185 din 2 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul, apreciind încadrarea juridică a faptei ca fiind corectă.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, susţinând pe de o parte, că intenţia sa a fost de a aplica o corecţie părţii vătămate, iar pe de altă parte, că are în întreţinere patru copii şi pedeapsa aplicată fiind mult prea severă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că situaţia de fapt a fost stabilită prin coroborarea declaraţiilor părţii vătămate, constante (concubina inculpatului, din care relaţie are un minor, iar împreună creşteau şi alţi doi minori, care provin dintr-o altă relaţie a părţii vătămate) raportul de constatare medico-legală care atestă că partea vătămată a prezentat o leziune de violenţă produsă cu corp tăietor-înţepător, iar cele de la nivelul hemitoracelui stâng au pus în primejdie viaţa şi nu în ultimul rând declaraţiile de recunoaştere a faptei de către inculpat.
Apărarea inculpatului, în sensul că intenţia sa a fost de a aplica o corecţie, nu poate fi reţinută, faţă de obiectul folosit, zona vizată, intensitatea loviturii, relevată şi de concluziile raportului de constatare medico-legală şi anume că acesta a avut reprezentarea acţiunii sale, respectiv - uciderea victimei - rezultat acceptat chiar dacă nu a urmărit producerea lui.
Ca atare, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite fără dubiu.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, se reţine că în procesul individualizării, instanţele au avut în vedere, în integralitate, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul acestora având primordialitate pericolul social grav al faptei, mărit, în ce priveşte infracţiunea de omor, limitele de pedeapsă dar şi persoana inculpatului, sincer, cooperant, fără antecedente penale şi care regretă fapta, încât o reducere a pedepsei nu se justifică.
Ca atare, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive şi va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva Deciziei penale nr. 185 din 2 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 ianuarie 2009 la 15 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4168/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4190/2009. Penal → |
|---|
