ICCJ. Decizia nr. 4190/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4190/2009

Dosar nr. 1144/104/2008

Şedinţa publică din 15 decembrie 2009

Asupra recursului penal de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2 din data de 19 ianuarie 2009 a Tribunalului Olt, secţia penală, a fost condamnat inculpatul F.V. (fiul lui D. şi al M., născut în municipiul Constanţa, domiciliat în municipiul Slatina, judeţul Olt) la pedeapsa de 8 ani închisoare în baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., precum şi la pedeapsa de 5 ani închisoare în temeiul art. 329 alin. (2) C. pen. şi la 2 ani interzicerea unor drepturi.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, în baza art. 35 alin. (3) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Conform art. 88 alin. (1) C. pen. s-a computat din pedeapsa perioada reţinerii de 24 de ore, din ziua de 27 martie 2008, şi a arestării preventive începând cu data de 28 martie 2008 până la data de 31 martie 2008, data punerii în libertate a inculpatului prin Încheierea nr. 3 din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 RON, sumă dobândită prin săvârşirea infracţiunilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.

Începând cu anul 2005, partea vătămată O.I. a intrat în relaţii de concubinaj cu inculpatul F.V., însă la scurt timp atât aceasta cât şi fiica ei, partea vătămată G.L., minoră, au fost ameninţate şi obligate să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, persoane pe care inculpatul le racola personal, iar banii obţinuţi erau încasaţi de acesta.

La data de 26 martie 2008 minora G.L., în vârstă de 16 ani, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că, de circa 3 ani, inculpatul F.V., prin violenţă şi ameninţări, a obligat-o pe ea şi pe mama sa, să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi.

În acest context, la data de 27 martie 2008, în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Olt, organele de urmărire penală au efectuat o descindere la adresa unde locuia inculpatul, ocazie cu care au fost identificate două persoane de sex bărbătesc, între care una întreţinea raporturi sexuale cu minora G.L. pentru suma de 40 RON, bani care urmau să fie încasaţi de inculpat.

Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale întocmite de organele de urmărire penală, depoziţiilor martorilor A.M., M.I., Ş.I., P.M., T.E., P.G., M.D. şi M.M., declaraţiilor părţilor vătămate G.L. şi O.I., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 179 din 23 septembrie 2009, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat achitarea pentru infracţiunile cu privire la care a fost trimis în judecată, că singura vinovată este partea vătămată O.I., iar cealaltă parte vătămată, minora G.L., se afla în Italia unde practica prostituţia.

Recursul nu este fondat.

Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul a fost citat la adresa pe care a indicat-o în faza de urmărire penală şi, întrucât citaţia s-a întors cu menţiunea că la adresa menţionată inculpatul nu mai locuieşte din anul 2008, instanţa de fond a efectuat demersurile procedurale, citându-l pe inculpat la adresa comunicată de Poliţia municipiului Slatina (unde, de asemenea, nu mai locuieşte) şi apoi la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a desfăşurat activitatea infracţională.

Deşi s-au depus diligenţele necesare de instanţa de fond, inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen în cursul cercetării judecătoreşti, fiind arestat în executarea pedepsei la care a fost condamnat de Tribunalul Olt în prezenta cauză la data de 24 mai 2009.

Ulterior, la data de 10 iunie 2009 (dosarul instanţei de apel) inculpatul a declarat apel, peste termenul prevăzut de C. proc. pen.

Potrivit art. 3631 C. proc. pen. termenul de apel este de 10 zile şi curge de la data pronunţării pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicare pentru partea care a lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare.

Pe de altă parte, art. 364 C. proc. pen. prevede că apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării.

Or, inculpatul nu a respectat niciunul din aceste texte şi a introdus apelul cu depăşirea termenelor impuse de art. 3631 şi 364 C. proc. pen., astfel încât instanţa de control judiciar în mod corect a dispus respingerea apelului ca tardiv.

În raport de considerentele expuse, hotărârea pronunţată este temeinică şi legală şi drept consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 23 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu cât şi suma de câte 50 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru fiecare intimată parte vătămată, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4190/2009. Penal