ICCJ. Decizia nr. 4216/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4216/2009
Dosar nr. 8126/86/2008
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 45 din 25 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 8126/86/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului P.A. la pedeapsa de 24 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă perioada detenţiei provizorii de la 28 septembrie 2008 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G.V. suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul P.A. avea o relaţia de prietenie de aproximativ 4 ani cu victima G.V., în vârstă de 18 ani.
În ultima perioadă de timp, relaţia de prietenie s-a depreciat, motivul fiind faptul că inculpatul a lucrat o perioadă de timp în Italia, iar victima a rămas acasă. Aceasta intenţiona să meargă în Italia să-şi găsească de lucru, comunicându-i inculpatului intenţia sa. În cursul lunii iulie 2008, inculpatul s-a întors în ţară pentru a o lua pe victimă cu el în Italia, însă aceasta plecase, fără a-l anunţa în prealabil. Din această cauză relaţia de prietenie a devenit tensionată, stare care a persistat până în data de 22 septembrie 2008, când victima a revenit în ţară.
În seara zilei de 27 septembrie 2008, în jurul orelor 20,00, inculpatul P.A., împreună cu fratele său şi alţi prieteni s-au deplasat la pensiunea „V.” din comuna Fundu Moldovei, judeţul Suceava, unde au consumat băuturi alcoolice.
În jurul orelor 22,00, grupul de tineri s-a deplasat la discoteca „R. & B.”, aflată la mică distanţă de pensiune.
După ce au intrat în discotecă, unde se afla şi victima, inculpatul s-a îndreptat spre bar unde a comandat băuturi alcoolice, după care s-a aşezat la o masă împreună cu prietenii săi.
În jurul orelor 23,00, victima G.V. a ieşit din discotecă împreună cu prietena sa N.E.R., îndreptându-se spre toaleta situată în spatele discotecii. La un moment dat, s-au întâlnit cu inculpatul, acesta cerându-i victimei să rămână puţin afară să discute cu el. Victima a fost de acord, iar N.E.R. a intrat în holul discotecii, aşteptând-o pe aceasta.
Iniţial, inculpatul şi victima au avut o discuţie civilizată, însă ulterior, lucrurile au degenerat, în sensul că victima a început să-l insulte pe inculpat, adresându-i cuvinte jignitoare, iar acesta i-a reproşat că a plecat fără el în străinătate. Iritat de atitudinea victimei, inculpatul nu s-a putut stăpâni şi a lovit-o puternic cu palma peste faţă, a tras-o de haină în spatele discotecii, în apropierea toaletei. Aici, inculpatul a lovit-o cu pumnii şi picioarele la nivelul corpului, în special în zona capului şi a spatelui, continuând seria loviturilor şi după căderea victimei în iarbă. Văzând că victima sângera abundent în zona feţei şi respira foarte greu, inculpatul a târât-o pe o cărare, intenţionând să o abandoneze în apropierea albiei râului Moldova, situată la o distanţă de aproximativ 25 de metri de discotecă, în spatele acesteia.
Din Raportul de necropsie din 28 septembrie 2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava a rezultat că moartea victimei a violentă şi s-a datorat unei hemoragii meningo-cerebrale cu fracturi multiple de calotă şi bază craniană consecutiv unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, traumatism produs prin lovire activă cu un corp contondent dur (bolovan). De asemenea, pe corpul victimei au fost identificate multiple excoriaţii şi echimoze produse prin târârea victimei.
În raport de această stare de fapt, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul P.A. solicitând desfiinţarea acesteia şi reindividualizarea judiciară a pedepsei întrucât prima instanţă nu a avut în vedere împrejurările concrete în care a comis fapta, incidentul datorându-se atitudinii victimei.
Prin Decizia penală nr. 50 din 29 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 8126/86/2008 s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul P.A. şi, în rejudecare, pedeapsa a fost redusă de la 24 ani închisoare la 20 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă în continuare durata arestării preventive.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul P.A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea orală a recursului, inculpatul solicită a se reţine circumstanţa legală atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
De asemenea, a solicitat a se reduce pedeapsa prin acordarea unei eficienţe corespunzătoare circumstanţelor săvârşirii faptei, poziţia sa procesuală, lipsa antecedentelor penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu ambele hotărâri, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi apel au reţinut corect starea de fapt, atribuind faptei deduse judecăţii o încadrare juridică legală.
Rezultă, astfel, din probele administrate că inculpatul, în noaptea de 27/28 septembrie 2009, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, într-un loc public, i-a aplicat prietenei sale, victima G.V.A., multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi un corp contondent de mari dimensiuni (bolovan) la nivelul corpului, în special în zona capului, cauzându-i leziuni care au condus, la scurt timp, la decesul acesteia.
În ceea ce priveşte starea de provocare - critică invocată de recurentul inculpat - Înalta Curte reţine că aceasta este reglementată prin dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi presupune ca infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de partea vătămată prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
Nu orice atitudine sau expresie folosite de victimă au relevanţă sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. Simplele expresii injurioase proferate de victimă, în anumite împrejurări concrete, care vădesc lipsa unei atingeri grave a demnităţii persoanei, nu constituie provocare, deoarece lipseşte prejudicierea gravă a demnităţii cât şi violenţa sau alte acte ilicite grave.
Tulburarea puternică sau emoţia presupune ca infracţiunea să fie săvârşită într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, inculpatul acţionând sub influenţa unei emoţii puternice.
Emoţia ori tulburarea, la fel ca şi alte procese psihice, au o fază ascendentă, ating un maxim, apoi scad treptat. Pentru reţinerea circumstanţei pe care o analizăm, este necesar ca persoana să comită fapta în condiţiile în care tulburarea, emoţia, să existe şi să fie puternice.
Pentru stabilirea stării de provocare, se are în vedere modul de desfăşurare a faptei, împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea, temperamentul şi alte trăsături care caracterizează făptuitorul, intervalul de timp dintre momentul producerii actului provocator şi până la săvârşirea infracţiunii, relaţiile anterioare dintre victimă şi autor.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, analizate şi interpretate corect de instanţa de fond şi apel, atitudinea victimei - aceasta spunându-i inculpatului că nu îi pasă că a plecat singură în Italia şi că „dacă era băiat deştept nu se întorcea acasă pentru ea” - nu poate fi apreciată ca o faptă ilicită gravă sau ca o atingere gravă a demnităţii persoanei de natură a-i produce inculpatului o puternică tulburare.
Dimpotrivă, fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, inculpatul a reacţionat spontan lovind victima deşi avea posibilitatea reală de a evita incidentul, respectiv consecinţele acestuia.
În atare condiţii, Înalta Curte, constată că fapta săvârşită atrage răspunderea inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat neputându-se reţine o stare de provocare ca şi cauză legală de atenuare a pedepsei.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanţa de apel a evaluat corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului.
Deşi inculpatul este caracterizat favorabil, nu se poate face abstracţie de pericolul social concret al faptei, de urmările acesteia.
Gradul de pericol social al faptei rezultă din examinarea conţinutului concret al infracţiunii, dar şi din cercetarea şi evaluarea tuturor celorlalte situaţii, stări, împrejurări care însoţesc săvârşirea faptei şi care, deşi exterioare conţinutului infracţiunii, sunt de natură să singularizeze fapta şi să-i fixeze un anumit grad de pericol social.
Se constată, în speţă, că inculpatul a fost cel care i-a cerut victimei să rămână afară cu el pentru a discuta, iar martora N.E.R. a intrat în holul discotecii. Pe fondul consumului de alcool, a reacţionat spontan, violent, atitudinea agresivă a inculpatului continuând şi după ce victima s-a prăbuşit în iarbă. Deşi era conştient de starea gravă a victimei - aceasta sângera abundent în zona feţei şi respira foarte greu - inculpatul a târât-o pe o cărare, intenţionând să o abandoneze în apropierea albiei râului Moldova, situată la o distanţă de aproximativ 25 de metri de discotecă, în spatele acesteia.
Când a ajuns pe malul albiei râului Moldova, inculpatul a abandonat victima în iarbă, lovind-o din nou cu picioarele la nivelul capului, apoi a luat un bolovan găsit în apropiere şi a lovit-o puternic în cap de la o distanţă de aproximativ un metru.
Împrejurările concrete în care a fost comisă fapta relevă o gravitate deosebită a acesteia, ceea ce impune un regim sancţionator sever.
Toate aceste elemente converg spre menţinerea deciziei atacate, aceasta fiind legală şi temeinică.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1). pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 382 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2008 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 50 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 septembrie 2008 la 16 decembrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4213/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 4225/2009. Penal → |
|---|
