ICCJ. Decizia nr. 4225/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4225/200.
Dosar nr. 9707/1/200.
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 462/36/2009 a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 C. proc. pen. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 145 alin. (1/1) C. proc. pen., faţă de inculpaţii D.C., S.(D.)A. şi S.S. Conform art. 145 alin. (1/1) C. proc. pen., pe durata acestei măsuri preventive inculpaţii au fost obligaţi să respecte obligaţiile prev. de art. 145 alin. (1/1) lit. a), b), c), alin. (1/2) C. proc. pen.
Organul de Poliţie desemnat pentru supravegherea inculpaţilor D.C. şi S.(D.)A. - Poliţia Municipiului Constanţa iar pentru inculpatul S.S. - Poliţia comunei Castelu, judeţul Constanţa, s-a făcut aplicarea art. 145 alin. (2/1) cu privire la comunicarea prezentei, iar conform art. 145 alin. (2/2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor că în cazul încălcării cu rea credinţă a măsurii sau vreuneia dintre obligaţiile impuse de instanţă se poate lua măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată de inculpaţi s-a susţinut, în esenţă că, cercetarea judecătorească nu ar avea de suferit dacă inculpaţii sunt lăsaţi în libertate, în condiţiile în care măsura preventivă, constând în obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, subzistă de peste 2 ani de zile - interval de timp în care s-au prezentat în faţa instanţei de judecată, la toate termenele fixate, manifestând o conduită responsabilă.
Analizând cererile formulate, instanţa a constatat următoarele: Prin încheierile nr. 55 din 18 martie 2006, 56 din 19 martie 2006 şi 72 din 5 aprilie 2006 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarele penale nr. 527/2006, 528/2006 şi 72/2006 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor S.A., S.S. şi D.(C.) pe o perioadă de câte 29 de zile fiecare - măsură prelungită în cursul urmăririi penale şi menţinută succesiv în cursul judecăţii prin încheierile de şedinţă din 19 iunie 2006, 12 iulie 2006 şi 08 septembrie 2006.
Prin sentinţa penală, nr. 446 din 12 octombrie 2006, pronunţată în dosarul penal nr. 867/2006 Tribunalul Constanţa a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, faţă de cei trei inculpaţi, reţinând că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a acestora s-a diminuat.
In cauză, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului s-a constatat că, inculpaţii nu s-au sustras de la judecată prezentându-se la termenele fixate de instanţă şi că durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu a depăşit 3 ani, ori dreptul la liberă circulaţie este garantat de Constituţia României prin art. 25.
S-a reţinut că, potrivit art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 la CEDO , dreptul la liberă circulaţie poate face obiectul unor restrângeri prevăzute de lege şi care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.
Însă, în raport de dispoziţiile, art. 136 C. proc. pen. scopul şi categoriile măsurii preventive, de durata mult prea mare aduc atingere dreptului la liberă circulaţie prin măsura preventivă prev. de art. 145 C. proc. pen. în raport de dispoziţiile art. 1451 din acelaşi cod referitoare la măsura preventivă constând în „obligarea de a nu părăsi ţara", curtea a apreciat, această din urmă măsură este cea mai potrivită să fie luată faţă de cei trei inculpaţi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 145 alin. (1/1) C. proc. pen., pe durata acestei măsuri preventive inculpaţii au fost obligaţi să respecte obligaţiile prev. de art. 145 alin. (1/1), C. proc. pen., astfel:
- lit. a) să se prezinte la organul judiciar( poliţist, procuror, instanţă ori de câte ori este chemat;
- lit. b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea - Municipiului Constanţa - pentru inculpaţii S.A. şi D.C.
- şi Poliţia comunei Castelu, judeţul Constanţa - pentru inculpatul S.S., conform programului întocmit de acestea sau de câte ori este chemat.
- lit. c) să nu-şi schimbe locuinţa ( pe care a indicat-o în prealabil conf. actelor de la dosar) fără încunoştiinţarea organului judiciar disp. art. 145 alin. (1/2):
- lit. c) să nu se apropie de persoanele vătămate sau membrii familiilor acestora.
- lit. e) să nu se afle în locuinţa persoanelor vătămate
S-a făcut aplicarea art. 145 alin. (2/1) C. proc. pen. cu privire comunicarea prezentei.
S-a atras atenţia inculpaţilor cu privire la respectarea disp. 145 alin. (2/2)C. proc. pen., în sensul că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau vreuneia dintre obligaţiile impuse de instanţă se poate lua măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cu referire la intimaţii inculpaţi D.C., S. (fostă D.) A. şi S.S. solicitând analizarea cauzei în raport de dispoziţiile art. 38515 lit. d) şi admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi în rejudecare menţinerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată faţă de intimaţii inculpaţi D.C., S. (fostă D.) A. şi S.S. susţinând în esenţă faptul că, în raport de gravitatea faptelor, complexitatea cauzei şi numărul mare de participanţi, este oportun a se menţine măsura obligării inculpaţilor de a nu părăsi localitatea. Recursul a vizat doar dispoziţiile încheierii cu privire la măsura preventivă.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, prin înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu cea a obligării de a nu părăsi ţara faţă de intimaţii inculpaţi D.C., S. (fostă D.) A. şi S.S., Înalta Curte, constată că această măsură este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.
Înalta Curte, a reţinut că la luarea acestei măsuri, instanţa curţii de apel a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor, aceştia nesustrăgându-se de la urmărirea penală şi fiind interesaţi de a participa la procesul penal aflat pe rolul instanţei, astfel s-a reţinut că, cercetarea judecătorească nu ar avea de suferit dacă inculpaţii sunt lăsaţi în libertate, în condiţiile în care măsura preventivă, constând în obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, subzistă de peste 2 ani de zile - interval de timp în care aceştia s-au prezentat în faţa instanţei de judecată, la toate termenele fixate, manifestând o conduită responsabilă.
Înalta Curte, consideră că, la acest moment, măsura aplicată de către instanţa Curţii de Apel Constanţa este oportună, iar prin aplicarea acestei măsuri inculpaţii se vor prezenta în faţa instanţei de judecată, cum au procedat şi pe parcursul celor doi ani de la aplicarea măsurii anterioare, iar în situaţia în care inculpaţii nu se vor conforma dispoziţiilor luate de instanţă prin încheierea recurată se vor aplica dispoziţiile art. disp. 145 alin. (2/2)C. proc. pen., în sensul că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau vreuneia dintre obligaţiile impuse de instanţă se poate lua măsura arestării preventive faţă de inculpaţi.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 462/36/2009, privind pe intimaţii inculpaţi D.C., S. (fostă D.) A. şi S.S.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sume de câte 100 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 462/36/2009, privind pe intimaţii inculpaţi D.C., S. (fostă D.) A. şi S.S.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rămân în sarcina statului, iar onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sume de câte 100 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4216/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4226/2009. Penal → |
|---|
