ICCJ. Decizia nr. 4227/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4227/2009
Dosar nr. 9694/1/200.
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 9035/303/2005, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de inculpatul P.A.F. privind încheierea de şedinţă din data de 10.06.2009, ce face parte integrantă din Decizia nr. 100/R din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, pronunţată în dosarul nr. 9035/303/2005.
A obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în încheierea de şedinţă din 10 iunie 2009, ce face parte integrantă din Decizia nr. 100/R din 1 iulie 2009, s-a consemnat, în privinţa avocatului T.C.S., unul dintre apărătorii aleşi ai inculpatului, că ,,nu înţelege să mai susţină ca şi caz de casare punctul 2 al art. 385/9 C. proc. pen.,,.
Celălalt apărător al inculpatului, avocat O.B., a solicitat ,,admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi precizat de colegul său,,.
În privinţa reprezentantului Parchetului, acesta a pus concluzii de admitere a recursului, invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 21 C. proc. pen.
Aceste consemnări sunt conforme cu notele de şedinţă întocmite de grefier.
De asemenea din nota de transcriere a înregistrării audio de şedinţă a rezultat că, după ce a pus concluzii de admitere a recursului pe alte motive, avocatul T.C.S. a confirmat, la întrebarea pusă de preşedintele completului de judecată, că ,,nu mai susţine punctul 2 ca şi caz de casare,, iar celălalt apărător al inculpatului, avocat O.B. a solicitat ,,admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi precizat de colegul său,,.
În aceste împrejurări, susţine Curtea de Apel , nu se poate reţine o eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen.
Împotriva încheierii pronunţată la data de 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs inculpatul P.A.F. solicitând admitere acestuia, şi constarea că acesta nu a renunţat la cazul de casare circumscris dispoziţiilor art. 385/9 pct. 2 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 385/1 C. proc. pen. constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 385/ 1 alin. (1) C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a părţii vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
În cauza dedusă judecăţii a fost atacată cu recurs o încheiere de îndreptare a erorii materiale pronunţată de Curtea de Apel, ca instanţă de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 195 C. proc. pen., text care nu prevede posibilitatea atacării separate cu recurs.
Coroborând dispoziţiile art. 385/1 C. proc. pen. cu dispoziţiile enunţate anterior, Înalta Curte va constata că recursul inculpatului este inadmisibil, neputându-se recunoaşte căi de atac neprevăzute de lege.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.A.F., împotriva încheierii din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 9035/303/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4217/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4229/2009. Penal → |
|---|
