ICCJ. Decizia nr. 4208/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4208/200.
Dosar nr. 9697/1/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în cursul judecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii S.M.N., L.B.V., M.M., C.A.B. şi C.A. a constat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, printre alţii a inculpaţilor L.B.V. şi C.A. impune în continuare privarea de libertate şi a dispus menţinerea acestei măsuri în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Hotărând astfel, instanţa de control judiciar amintită a reţinut că inculpaţii recurenţi au fost trimişi în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi condamnaţi de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, după cum urmează: inculpatul L.B.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare iar C.A. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.
În acest context, Curtea a apreciat că la acest moment procesual, temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurii arestării faţă de cei doi inculpaţi, impun menţinerea în continuare a arestării preventive avându-se în vedere: „...natura infracţiunilor comise, gravitatea acestora, modalitatea concretă de comitere a faptelor, amploarea pe care a luat-o săvârşirea acestui gen de infracţiuni, rezonanţa săvârşirii unor astfel de fapte în rândul ordinii publice şi nu în ultimul rând circumstanţele personale ale inculpaţilor".
Împotriva încheierii amintite, inculpaţii au declarat recurs, ambii solicitând în raport de stadiul procesual actual să se constate că temeiurile care au determinat arestarea lor au încetat, impunându-se revocarea măsurii arestării preventive şi punerea lor în libertate în conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (2) raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
Solicitarea inculpaţilor este neîntemeiată.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri care justifică privarea de libertate (...) dispune prin încheiere motivată menţinerea măsurii arestării ( soluţia contrară prevăzută de art. 2 al textului de lege amintit a cărui aplicare se cere de inculpaţi – putând fi adoptată doar în situaţiile când „ instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri care să justifice privarea de libertate).
În speţă, arestarea preventivă a inculpaţilor cu începere de la 11 decembrie 2007, a fost menţinută prin încheierea din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu respectarea condiţiilor legale în acest sens prev. de art. 143, art. 148 lit. f), art. 1491, art. 150 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO, existând motive de bănuială legitimă privind săvârşirea unor infracţiuni şi anume acelea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată - L.B.V. şi respectiv şi de deţinere de droguri de mare risc fără drept – C.A.
Temeiurile amintite nu s-au modificat şi impun în continuare menţinerea măsurii arestării preventive astfel cum în mod corect a apreciat Curtea – dată fiind condamnarea în primă instanţă a ambilor inculpaţi la pedepse cu închisoare de câte 4 ani cu executare în regim de detenţie .
În plus, condamnările în primă instanţă sus-amintite, chiar nedefinitive justifică menţinerea arestării preventive şi la momentul actual temeiul juridic nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din jurisprudenţa CEDO („dacă este deţinut legal pe baza condamnărilor pronunţate de către un tribunal competent " ), fiind aplicabilă.
În consecinţă solicitarea inculpaţilor de a li se aplica la acest moment procesual dispoziţiile art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este lipsită de bază factuală, iar recursurile formulate în acest sens, se vor respinge potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.B.V. şi C.A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 12787/3/200.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4201/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4210/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
