ICCJ. Decizia nr. 4263/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4263/2009
Dosar nr. 478/35/2009
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51 din 4 februarie 2008, Tribunalul Satu-Mare, în baza dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. pen. a admis cererea de revizuire formulată de revizuienţii C.M.G. (fiul lui G. şi M., fără antecedente penale), M.I. (fiul lui G. şi A., fără antecedente penale), M.M. (fiul lui G. şi A., născut la 1 noiembrie 1967), H.A. (fiul lui A. şi I., fără antecedente penale) şi R.A. (fiul lui A. şi G., necunoscut cu antecedente penale), împotriva sentinţei penale nr. 111/1997 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1681 din 28 martie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a anulat hotărârea şi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., C.M.G. a fost achitat sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) din acelaşi cod, M.I., în baza aceluiaşi temei legal, a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., M.M., în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), g) C. proc. pen. a fost achitat sub aspectul săvârşirii aceleiaşi infracţiuni, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c) C. pen., constatându-se intervenirea decesului lui, H.A., în baza aceluiaşi text legal, a fost achitat pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), e) C. pen. şi R.A., în baza aceluiaşi text legal, a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 406 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, către revizuienţi, a sumei de câte 100.000 lei cheltuieli judiciare.
În baza dispoziţiilor art. 350 din acelaşi cod s-a dispus punerea în libertate, de îndată, a revizuienţilor condamnaţi M.I. şi H.A., dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că soţia condamnatului C.M.G., C.N., în numele şi pentru condamnat, a cerut revizuirea sentinţei penale nr. 111/1999 a Tribunalului Satu-Mare, temeiul legal al revizuirii fiind indicat a-l constitui dispoziţiile art. 394 lit. e) C. proc. pen., precum şi art. 394 lit. b) din acelaşi cod, respectiv că declaraţia martorului OG a reliefat împrejurări necunoscute la data condamnării, iar martora D.D. a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
În procedura prevăzută de art. 399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu-Mare a referit că cererea nu este fondată.
Verificând actele dosarelor, instanţa a constatat că prin hotărârea menţionată, revizuientul fusese condamnat la 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea, în forma complicităţii, de şantaj.
Recursul în anulare a fost admis şi din tentativa, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 194, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, în complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) – e) C. pen., C.M.G. fiind condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare. În baza dispoziţiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate a executării pedepsei anterioară de 2 ani, el având de executat 7 ani şi 6 luni închisoare.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, în Dosarul nr. 1182/P/2006, prin rezoluţia din 27 noiembrie 2006, a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală faţă de B.I. pentru infracţiunea de denunţare calomnioasă (parte vătămată în dosarul privindu-l pe revizuient), precum şi faţă de OG şi D.D. sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., faţă de data presupuselor fapte, anul 1997, intervenind prescripţia.
La acelaşi dosar, în cursul soluţionării revizuirii, au mai depus cereri H.A. şi M.I.
Cronologic, urmare parcurgerii fond şi apel, prin Decizia penală nr. 81/A/2007, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul revizuientului M.I., a luat act de retragerea apelului de către revizuientul H.A., s-a admis cel formulat de C.M.G. şi s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 200/2007 a Tribunalului Satu-Mare, cauza fiind trimisă pentru rejudecare.
În rejudecare, s-a indicat ca instanţa de fond să administreze probe pentru verificarea veridicităţii declaraţiilor martorilor, părţii vătămate, să verifice dacă aceştia au declarat mincinos sau nu, sens în care s-a decis ca ei să fie audiaţi nemijlocit pentru respectarea dispoziţiilor art. 287 şi art. 289 C. proc. pen.
În rejudecare, instanţa a dispus citarea şi aducerea în faţa ei, a lui B.I., parte vătămată în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, precum şi a martorilor V.M.I., L.G. (fost S.K.G.), OG şi D.D.
Din declaraţiile acestora, consemnate la filele 72, 73, 74, 91 şi 92, instanţa a reţinut că B.I., cetăţean maghiar, în anul 1997, a locuit pe raza localităţii Terebeşti, el fiind concubinul lui D.D. Împrumutându-se de la fratele concubinei, R.A., între ei au intervenit neînţelegeri, iar la un moment dat, împrumutătorului, însoţit de H.A., i s-a propus să accepte un autoturism L. Despre acest moment, B.I. a susţinut că de bună-voie a predat cheia şi talonul maşinii, nu a fost ameninţat şi nici violentat.
Aceeaşi parte vătămată a mai declarat că necunoscând limba română, plângerea a fost formulată de concubină, el, de fapt, neştiind despre acest lucru, iar la predarea vehiculului au mai fost de faţă două persoane pe care nu le mai văzuse anterior.
Cele susţinute, în opinia instanţei, au fost confirmate de V.I., barman, acesta declarând că a văzut pe partea vătămată „povestind" cu 3-4 persoane, la o distanţă de cca. 50 m de la locul unde se afla el, nu a auzit discuţiile, dar a perceput că cei în cauză „şi-au dat mâinile şi au plecat". Acelaşi martor a susţinut că după acest moment, B.I. a intrat în barul lui, a comandat o bere şi în timp ce o consuma a venit şi concubina lui, l-a întrebat unde este maşina, iar când i s-a spus că i-a dat-o cumnatului, ea a început să ţipe şi a fugit la poliţie.
OG, pe autodenunţul căruia s-a invocat ca temei de revizuire art. 394 lit. b) C. proc. pen. a declarat că aflându-se în barul din Terebeneşti, a observat un grup de oameni afară, a ieşit să vadă ce se întâmplă, a observat-o pe partea vătămată discutând cu 3 sau 4 persoane, dar nu a văzut pe niciuna lovind, ci, dimpotrivă, că şi-au dat mâinile şi acele 3 sau 4 persoane s-au urcat în maşinile cu care veniseră şi au plecat.
La 21 ianuarie 2008, D.D. a declarat că partea vătămată i-a spus că are datorii către cumnatul său, în contul lor i-a dat maşina proprietate personală, dar nu i-a povestit că ar fi fost lovită sau ameninţată.
Pentru considerentele expuse, instanţa a constatat aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Admiţând în fond cererea de revizuire a lui C.M.G. şi M.I., instanţa, conform dispoziţiilor art. 373 C. proc. pen. a extins-o şi cu privire la M.M., R.A. şi H.A.
Împotriva sentinţei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu-Mare, considerând-o nelegală şi netemeinică pe considerentele că instanţa de fond nu a analizat, privindu-l pe M.M., starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. c) C. pen. şi cu privire la incidenţa în cauză a art. 869 din acelaşi cod, texte de lege reţinute în Decizia penală nr. 1681 din 28 martie 2001 a instanţei supreme.
S-a mai susţinut că s-a dispus achitarea lui C.M.G. numai pentru complicitate la tâlhărie, în condiţiile în care instanţa nu s-a pronunţat şi referitor la starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. şi la art. 83 din acelaşi cod.
Referitor nelegalei achitări, parchetul a susţinut că instanţa nu a manifestat rol activ în a administra probe pe fond, a analizat superficial probatoriul, martorul OG nefiind audiat niciodată cu ocazia judecării cauzei şi nici la urmărirea penală, iar D.D. nu a fost prezentă la locul faptei, deci nu putea declara mincinos.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 85/A din 30 septembrie 2008 a admis apelul formulat de parchet, a desfiinţat sentinţa şi a dispus rejudecarea cauzei în vederea administrării tuturor probelor care se impun, verificării declaraţiilor martorilor şi părţii vătămate, să se stabilească dacă aceştia au depus mincinos sau nu, să se administreze, dacă se găseşte necesar, probele din cursul primei judecăţi sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, motivul invocat fiind greşita dispunere a rejudecării cauzei de către Tribunalul Satu-Mare.
Recursul este fondat corespunzător următoarelor considerente:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond la pronunţarea sentinţei penale nr. 111/1999 a Tribunalului Satu-Mare a fost confirmată de probatoriul administrat, la urmărirea penală inculpaţii recunoscând faptele, recunoaşterile lor coroborându-se cu declaraţia părţii vătămate şi cu cele susţinute de martorii oculari C.A. şi S.E. (filele 19 şi 23 dosar parchet, recunoaştere M.M.), (fila 33) confirmare inculpat M.I.
La cercetarea judecătorească, inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor de la urmărirea penală, situaţie verificată la fond.
În procedura căii extraordinare de atac a revizuirii, nu pot fi necunoscute fapte sau împrejurări ce au fost probate şi analizate cu ocazia judecării fondului, probele propuse de revizuient fiind prelungire nejustificată a celor deja administrate, apreciate şi în baza cărora s-a stabilit situaţia de fapt. Audieri de martori pe situaţia de fapt care a dus la pronunţarea hotărârii din 1999 apare astfel a fi nelegală, concluzie ce se desprinde şi din următorul considerent: OG şi D.D. nu au fost martori oculari, revenirile martorei D.D. au fost motivate, astfel cum s-a reţinut şi în Dosarul nr. 1182/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, pe susţinerea că ea a explicat că i-a fost milă de soarta lui C.M.G. şi soţia acestuia, semnatară a cererii de revizuire.
În stabilirea situaţiei de fapt, cele declarate de OG nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţa fondului, aspectele susţinute în cererea de revizuire neaducând nimic nou, necunoscut cu ocazia cercetării judecătoreşti în primă instanţă, în apel, recurs în anulare.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet fiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va fi admis, se va casa Decizia instanţei de apel şi cauza se va trimite pentru judecarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu-Mare, la Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 85/A din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală atacată şi rejudecând în fond trimite cauza la Curtea de Apel Oradea pentru continuarea judecăţii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii revizuienţi M.M. şi R.A., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4251/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4233/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
