ICCJ. Decizia nr. 4250/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4250/2009
Dosar nr. 9756/1/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 520/64/2008, în baza art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea juridică internaţională în materie penală, s-a prelungit arestarea provizorie în vederea extrădării a persoane extrădabile B.I., fiul lui G. şi D., născut la 31 august 1965 în Sămăşcani, Orhei, Republica Moldova, domiciliat în mun. Chişinău, cu reşedinţa în Săcele, judeţul Braşov, deţinut în Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, în baza mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 1 din 1 octombrie 2008 emis de Curtea de Apel Braşov în baza sentinţei penală nr. 59 din 1 octombrie 2008 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3280 din 16 octombrie 2008 a I.C.C.J., cu 30 de zile, respectiv de la 06 decembrie 2009 la 4 ianuarie 2010.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulată de persoana extrădabilă B.I., prin apărător.
Pentru a se dispune astfel, curtea de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 95/ F din 1 octombrie 2008, pronunţată în Dosar nr. 520/64/2008, rămasă definitivă la 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Braşov a hotărât admiterea cererii formulate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, dispunând extrădarea către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova a numitului B.I. în vederea executării pedepsei de 10 ani privaţiune de libertate, aplicată prin sentinţa din 17 februarie 2006 a Judecătoriei Buiucani, definitivă prin Decizia din 17 ianuarie 2007 a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.
S-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 1 din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov în lipsa persoanei extrădabile.
În data de 9 septembrie 2009 a fost arestată persoana extrădabilă B.I. şi a fost prezentată instanţei de judecată în vederea ascultării în baza art. 150 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 152 alin. (4) C. proc. pen.
Prin încheierea din 10 septembrie 2009 emisă în dosarul menţionat, Curtea de Apel Braşov a constatat că persoana faţă de care s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării este B.I., iar termenul de 29 de zile al măsurii dispuse curge de la data punerii acesteia în executare, respectiv 10 septembrie 2009.
Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie se dispune şi este prelungită de acelaşi complet investit cu soluţionarea cererii de extrădare, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile.
Persoana extrădabilă B.I. a formulat o cerere de amânare a predării, cerere aflată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. 725/64/2009, cu termen de judecată la data de 7 decembrie 2009.
Cum la data de 5 decembrie 2009 arestarea provizorie va expira şi punerea în executare a sentinţei menţionat nu s-a realizat, pe rolul instanţei aflându-se cererea de amânare a predării pe motive medicale în curs de soluţionare, subzistând temeiurile ce au stat la baza luării măsurii, s-a impus prelungirea acesteia cu 30 de zile în baza art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Chiar dacă inculpatul prin apărător a depus la dosar o copie a ordonanţei de deschidere a procedurii de revizuire a procesului penal a procurorului sectorului Buiucani, Municipiul Chişinău din 29 octombrie 2009, aceasta nu schimbă cu nimic datele speţei, extrădarea numitului B.I. a fost admisă prin sentinţa penală sus menţionată rămasă definitivă la data de 16 octombrie 2008.
Potrivit art. 139 alin. (2) C. proc. pen., când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. Cum în speţă temeiurile care au stat la baza luării măsurii nu s-au schimbat, copia înscrisului depuse la dosar neavând nici o relevanţă juridică în acest moment, instanţa a respins, ca nefondată cererea formulată.
Împotriva acestei încheieri a declarat, în termenul legal, recurs persoana extrădabilă B.I., fără a arăta în scrie motivele de recurs.
La termenul de astăzi, s-a prezentat recurenta persoană extrădabilă B.I., aflat în stare de arest şi asistat de apărător ales V.O., prezentându-se şi apărător desemnat din oficiu avocat B.M., procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul din oficiu a solicitat acordarea onorarului conform Protocolului privind asistenţa juridică în materie penală până la prezentarea apărătorului ales al recurentei persoane extrădabile.
Apărătorul ales al recurentei persoane extrădabile a depus la dosarul cauzei, cu încuviinţarea Înaltei Curţi, înscrisuri pe care le-a apreciat utile soluţionării cauzei. În concluziile puse, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, menţionând că prima instanţă a încălcat grav drepturile recurentei persoane extrădabile, arătând că în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 nu mai este necesară menţinerea arestării şi în consecinţă se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara. De asemenea a menţionată că soţia recurentului are cetăţenia română şi are domiciliul stabil în România. Apărătorul ales a mai susţinut că recurenta persoană extrădabilă a fost condamnat în Republica Moldova în lipsă şi că în prezenta cauză privind prelungirea arestării preventive în vederea extrădării poate fi judecat în stare de libertate.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurenta persoană extrădabilă, precum şi poziţia recurentei persoane extrădabile, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurenta persoană extrădabilă B.I., în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul recurentei persoane extrădabile declarat împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prima instanţă a examinat necesitatea prelungirii arestării provizorii a persoanei extrădabile B.I., măsură care a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 95/ F de la 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 520/64/2008 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3280 de la 16 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca urmare a admiterii cererii formulate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldove şi dispunerii extrădării persoanei extrădabile B.I. către autorităţile judiciare ale Republicii Moldova şi emiterii mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 1 din 1 octombrie 2008 al Curţii de Apel Braşov, arestarea provizorie a persoanei extrădabile fiind pusă efectiv în executare la data de 9 septembrie 2009, în raport cu cererea de amânare a predării, pe motive medicale, formulată de persoana extrădabilă, cu termen de judecată la 7 decembrie 2009, motivând expres nerelevanţa, în contextul cauzei a procedurii de revizuire a cauzei deschisă în Republica Moldova, precum şi imposibilitatea punerii în executare a sentinţei menţionate, apreciind că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii.
Înalta Curte constată că prima instanţă a apreciat în mod corect subzistenţa temeiurilor măsurii arestării provizorii şi a necesităţii prelungirii acesteia, având în vedere că măsura a fost dispusă, ca urmare a admiterii cererii de extrădare, în scopul predării persoanei extrădabile, aşa încât, pe de-o parte circumstanţele personale ale recurentului persoană extrădabilă susţinute prin fotocopiile actelor depuse la dosarul prezentei cauze, aflate la filele 17-24 dosarul Înaltei Curţi, respectiv al actului de identitate al soţiei recurentului, al certificatului de căsătorie al recurentei persoane extrădabile, al certificatelor de naştere ale celor doi copii minori ai recurentului, a certificatului de dobândire a cetăţeniei române a soţiei recurentului, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare a unei locuinţe în Municipiul Săcele, judeţul Braşov, nu mai pot fi avute în vedere, în raport cu stadiul actual al cauzei, motivele medicale invocate făcând obiectul unei cereri distincte de amânare a predării, cerere ce se află în curs de judecată.
Pe de altă parte, împrejurarea că autorităţile moldovene au dispus deschiderea procedurii de revizuire, potrivit fotocopiilor unor înscrisuri depuse în recurs la dosarul cauzei, aflate la filele 14-16 dosarul Înaltei Curţi, nu poate fi reţinută, întrucât înscrisurile depuse nu au îndeplinite condiţiile de formă, în sensul că nu sunt ştampilate, de către instituţia emitentă, dar şi faţă de obiectul cauzei de faţă, precum şi de faptul că cererea de extrădare formulată de autorităţile Republicii Moldova a fost deja judecată şi dispusă extrădarea persoanei extrădabile B.I., cu caracter definitiv.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană extrădabilă B.I. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosar nr. 520/64/2008.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C., ca urmare a desemnării în vederea asigurării asistenţei obligatorii, pentru termenul de judecată de la 17 decembrie 2009, a doamnei avocat B.M. cu împuternicirea avocaţială emisă la 12 decembrie 2009, (fila 12 Dosarul nr. 9756/1/2009 al Înaltei Curţi), care a fost prezentă la termenul menţionat, potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistenţă juridică şi/sau reprezentare ori de asistenţă extrajudiciară, precum şi pentru asigurarea serviciilor de asistenţă juridică privind accesul internaţional la justiţie în materie civilă şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală încheiat între M.J. şi U.N.B. din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta persoană extrădabilă B.I. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosar nr. 520/64/2008.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 410/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4304/2009. Penal → |
|---|
