ICCJ. Decizia nr. 4304/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4304/2009
Dosar nr. 10029/1/2009
Şedinţa publică din 29 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 740/1372/2008, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor L.I., R.N. şi R.M.G.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor, examinată din perspectiva dispoziţiilor art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. şi a probelor administrate până în prezent a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov din data de 5 noiembrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor L.I., pentru săvârşire infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) şi d) C. pen., R.N., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi R.M.G. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi a art. 99 Cod penal şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului L.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În starea de fapt reţinută în rechizitoriu s-a susţinut în esenţă că în seara zilei de 08 septembrie 2008 orele 21,30-22,00 cei trei inculpaţi, întru-un loc public şi din motive josnice - în cazul inculpatului L.I. - au aplicat lovituri cu bâte asupra capului şi corpului victimei B.A., cauzându-i acestuia un traumatism cranio-cerebral grav, cu fractură craniană şi hematom intracranian extradural drept compresiv, leziuni care au condus la decesul victimei. În continuare s-a susţinut că în seara aceleiaşi zile, în aceleaşi împrejurări – într-un loc public şi din motive osnice - inculpatul L.I. a intenţionat să lovească cu bâta partea vătămată minoră B.P. în zona capului, aceasta parând lovitura prin ridicarea mâinilor.
Prin încheierea nr. 8 din data de 12 septembrie 2008 Tribunalul pentru minori şi familie Braşov a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor majori pentru o perioadă de 29 de zile, iar a celui minor pentru o perioadă de 19 zile.
În cursul judecăţii, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor în baza dispoziţiilor art. 300 2 C. proc. pen. raportat art. 160 h alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, cu menţiunea în cazul inculpatului minor mai mare de 16 ani, că această verificare se efectuează periodic dar nu mai târziu de 40 de zile.
Prin sentinţa penală nr. 133 de la 10 noiembrie 2009, Tribunalul de minori şi familie Braşov a aplicat inculpaţilor L.I. şi R.N. câte o pedeapsă de 16 ani închisoare, iar inculpatului minor R.M.G. o pedeapsă de 8 ani închisoare, menţinând, în baza art. 350 C. proc. pen., starea de arest preventivă a celor trei inculpaţi.
În baza art. 300 2 C. proc. pen. cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor L.I., R.N. şi R.M.G., instanţa de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor trei inculpaţi impun în continuare privarea de libertate a acestora pentru următoarele considerente de fapt şi de drept:
Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (1) C. proc. pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen. şi numai în vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a) – f) C. proc. pen. Textul art. 148 face referire expresă la condiţiile reţinerii art. 143 C. proc. pen. care prevăd că măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de învinuit dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Din analiza actelor dosarului de urmărire penală, curtea de apel a constatat că există probe şi indicii temeinice în sensul dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen. şi ale art. 5 § 1 lit. c) C.E.D.O., ca o condiţie prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane şi totodată ca o garanţie împotriva unei privări arbitrare de libertate, indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii ar fi putut săvârşi faptele penale pentru care sunt cercetaţi.
În aprecierea acestor indicii temeinice, instanţa a avut în vedere în principal probele care au fost administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi a judecăţii cu referire la procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 09 septembrie 2008, raportul de constatare medică-legală care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi a judecăţii, respectiv, S.D.L., B.P.. C.M.R., HG, N.O.M., M.S., M.M., P.I., C.A., B.C., L.N., P.A., S.A., C.M., U.G.F., inclusiv declaraţia inculpatului R.N. şi a inculpatului minor R.M.G. dată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, prin care aceştia recunosc că au participat la săvârşirea faptei, dar nu în modalitatea descrisă în rechizitoriu, arătând modul de participare în sensul că iniţial au fost organizaţi într-un grup de 11 persoane înarmaţi cu bâte, iar ulterior acest grup s-a despărţit în două, unul din grupuri atacându-i pe cei doi fraţi B.
Susţinerile inculpaţilor sunt contradictorii în ceea ce priveşte numărul loviturilor aplicate victimei B.A. ca şi faptul că aceste lovituri prin ele însele, nu ar fi putut provoca decesul victimei B.A. Aceste susţineri ale inculpaţilor coroborate cu celelalte mijloace de probă despre care s-a făcut vorbire mai sus constituţie însă suficiente indicii în sensul art. 143 C. proc. pen. pentru a justifica privarea de libertate a inculpaţilor.
În analiza temeiului care a stat la baza arestării preventive a inculpaţilor - dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - se observă că textul de lege cere întrunirea cumulativă a două condiţii, şi anume: inculpatul să fi săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, alături de existenţa unor probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiţie obiectivă este îndeplinită, pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi fiind mai mari de 4 ani închisoare.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, cea subiectivă, instanţa a pornit de la faptul că în evaluarea pericolului social concret pentru ordinea publică nu trebuie omisă a se analiza şi gravitatea faptei, reacţia publică faţă de comiterea unor astfel de infracţiuni, ca şi posibilitatea comiterii unor infracţiuni de acelaşi gen de către alte persoane, în lipsa unei reacţii prompte a autorităţilor.
În continuare în analiza pericolului concret pentru ordinea publică instanţa de apel a avut în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, respectiv pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună - fapt de natură a spori încrederea în reuşita infracţională - într-un loc public - ignorând posibilitatea de a fi surprinşi de organele de Poliţie, de grup constituit din 11 persoane înarmat cu diverse obiecte contondente, cu premeditare cât şi cele personale ale inculpaţilor.
Astfel, instanţa a constatat, pe de-o parte, că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, sunt tineri, au avut un comportament corespunzător în şcoală şi în comunitate, cu referire la inculpatul R.M. - şi, pe de altă parte, că modalitatea de săvârşire a faptelor - într-un grup foarte mare de 11 persoane, înarmate cu bâte, constituit premeditat şi nu spontan, cu scopul de a ataca două persoane neînarmate - a relevat tocmai periculozitatea sporită a acestora, de natură a justifica privarea lor în continuare de libertate.
De asemenea, faptul că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale constituie numai un element de circumstanţiere ce urmează a fi avut în vedere de instanţă cu ocazia soluţionării cauzei în apel. Curtea a apreciat astfel că prezumţia de nevinovăţie instituită de lege în favoarea inculpaţilor nu a fost încălcată, întrucât nici unul dintre aceştia nu a fost condamnat prin prezenta încheiere pentru săvârşirea vreunei fapte, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor în prezenta cauză impunându-se faţă de temeiurile de drept reţinute mai sus.
Împrejurarea că a trecut o perioadă îndelungată de la data comiterii infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, de natură a diminua amploarea socială a fenomenului infracţional, astfel cum s-a susţinut de către apărătorii inculpaţilor, nu îşi găseşte justificare faţă de gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetaţi şi atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor privind viaţa, integritatea fizică şi psihică a persoanei.
Având în vedere stadiul procesului penal, lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanţa a apreciat că durata arestului preventiv nu a depăşit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 § 3 din C.E.D.O.
Chiar în condiţiile menţinerii prezumţiei de nevinovăţie, până la condamnarea definitivă a inculpaţilor, faţă de modul concret de săvârşire a faptelor şi circumstanţele personale ale acestora, în acest moment procesual este întemeiată menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului conform art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul R.N., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de astăzi, în recurs, la apelul nominal făcut în şedinţă publică a lipsit recurentul inculpat R.N., aflat în stare de arest, pentru apărarea sa prezentându-se apărător desemnat din oficiu, avocat M.L.
Magistratul asistent a învederat Înaltei Curţi asupra faptului că, prin referatul trimis la dosar, la care a fost ataşată dovada de îndeplinire a procedurii de citare semnată de recurentul inculpat, care a luat cunoştinţă de termenul de judecată, Penitenciarul Codlea a comunicat împrejurarea că, acesta nu poate fi prezentat în instanţă, din motive obiective.
Apărătorul desemnat din oficiu, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă. De asemenea a mai susţinut că, recurentul inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretă fapta comisă, astfel că punerea lui în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând recursul declarat de inculpatul R.N. prin prisma dispoziţiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 14 decembrie 2008, ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 133/S de la 10 noiembrie 2009 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 740/1372/2008 au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii L.I., R.N. şi R.M.G. din infracţiune de omor calificat în infracţiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.N., fiul lui A. şi B.L., născut la data de 11 ianuarie 1987, în Mun. Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, domiciliat în comuna Bod, jud. Braşov, cetăţean român, posesor al CN eliberat de Consiliul Popular Sfântu Gheorghe, deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 20 din 12 septembrie 2008 la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului R.N., alături de pedeapsa de 16 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului R.N. pe durata executării pedepsei aplicate drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a-II-a şi b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului R.N. perioada reţinerii şi arestării preventive, respectiv din data de 11 septembrie 2009 până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului R.N.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi şi alţi inculpaţi.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999, 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii L.I., R.N. şi R.M.G., acest din urmă inculpat în solidar şi cu părţile responsabile civilmente R.I. şi R.G. să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 5714,88 lei cu titlu de daune materiale şi părţile civile B.J., B.E., B.A.M. şi B.A., următoarele sume de bani:
- lui B.J. şi B.E. suma de 5255 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 100.000 euro daune morale;
- lui B.A.M. şi B.A. suma de câte 700 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice, începând din data de 8 septembrie 2008 şi până la majorat ori noi dispoziţii ale instanţei în cazul părţii civile B.A. şi respectiv, începând din data de 08 septembrie 2008 şi până la obţinerea unor venituri din muncă, cu caracter de continuitate în cazul părţii civile B.A.M.;
- lui B.A. şi B.A.M. suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale.
A fost respins restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile B.J., B.E., B.A.M. şi B.A.
Tot prin aceeaşi sentinţă au fost dispuse şi alte măsuri.
Prin încheierea de şedinţă de la 18 noiembrie 2009 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 740/1372/2008, în temeiul art. 196 C. proc. pen. s-a îndreptat eroarea materială evidentă cuprinsă în minuta, considerentele şi dispozitivul sentinţei penale nr. 133/S din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul pentru minori şi familie Braşov în Dosarul penal nr. 740/1372/2008 în sensul că s-a scăzut din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat respectiv L.I., R.N. şi R.M.G. perioada reţinerii şi arestării preventive, respectiv din 11 septembrie 2008 până la zi, astfel cum este corect.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, analizând actele şi lucrările dosarului a constatat, în fapt, că în seara zilei de 08 septembrie 2008, la iniţiativa inculpatului L.I., care în urmă cu câteva zile avusese un conflict cu persoana vătămată B.P. şi cu prietenii acestuia - inculpaţii L.I., R.N. şi R.M.G., alături de martorii L.N., P.A.I., S.A., S.D.L., M.M.A., U.G.F., B.C., P.V.I. au hotărât să se răzbune pe fraţii B. în sensul de a le aplica acestora o corecţie. Astfel, după ce inculpatul L.I. s-a informat în prealabil despre locul în care se găseau fraţii B., respectiv la intrarea în incinta I.L.F.-ului din Bod Colonie, a propus celorlalţi participanţi de a se înarma cu bâte, sens în care a adus o toporişcă pentru a confecţiona arme celor care nu aveau bâte de base-ball. Inculpatul L.I. a predat inculpatului R.N. bâta sa de base-ball şi a confecţionat pentru sine şi pentru alţi participanţi, cu ajutorul toporiştii ce o avea asupra sa, noi bâte - în timp ce inculpatul minor R.M.G. s-a dus acasă pentru a aduce propria bâtă de base-ball.
Grupul format astfel din 11 persoane înarmate s-a deplasat în fugă din Bod Sat în Bod Colonie însă în apropiere de intrarea în incinta fostului I.L.F. din Bod Colonie au fost observaţi de persoana vătămată B.P., de victima B.A. şi de alte persoane care se aflau în grupul acestora şi care au luat-o cu toţii la fugă spre locuinţa martorei M.S. aflată în imediată apropiere în incinta I.L.F.- ului. În acel moment cineva din grupul agresorilor a strigat „împărţiţi-vă şi fugiţi după ei aveţi grijă să nu iasă pe partea cealaltă", scop în care grupul s-a scindat în două, unii dintre aceştia, respectiv, cei trei inculpaţi alături de martorii M.M.A. şi S.D.L. intrând în incinta I.L.F.- ului după fraţii B., iar ceilalţi aşteptând afară la o altă ieşire. În incinta I.L.F.-ului agresorii au urmărit grupul victimei până în apropierea locuinţei familiei M., loc în care persoana vătămată minoră B.P. a fost ajunsă din urmă de către inculpatul L.I. care i-a aplicat lovituri cu bâta în zona spatelui, a umărului stâng şi a mâinilor, în timp ce minorul era în alergare. În acest moment partea vătămată B.P. s-a oprit şi a încercat a-i lua inculpatului L.I. bâta din mână fără a reuşi, moment în care în apărarea acestuia a venit fratele său B.A. care s-a interpus între inculpatul L.I. şi B.P. Totodată, în acel moment, inculpatul R.N. a sosit din urmă, l-a lovit pe B.A., puternic în zona capului cu bâta de baseball, iar după ce acesta a căzut toţi inculpaţii l-au lovit în continuare cu bâtele pe întreg corpul şi în zona capului, lovitura finală la nivelul capului victimei fiind aplicată de către inculpatul minor R.M.G. cu bâta de baseball. După aceste agresiuni toţi inculpaţii au părăsit în fugă incinta locaţiei şi s-a reunit cu cealaltă parte a grupului care i-a aşteptat în afara I.L.F. - ului.
Urmare a leziunilor produse de către inculpaţi victima B.A. a fost transportată de urgenţă la Spitalul Clinic Judeţean Braşov în stare de inconştienţă dar în ciuda tratamentului medical şi chirurgical aplicat s-a constatat intrarea victimei în moarte cerebrală, funcţiile vitale, respiraţia şi activitatea circulatorie fiind menţinute artificial până în noaptea de 14 septembrie 2008 când aceasta a decedat.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 358/AUT din 16 septembrie 2009 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov a rezultat că moartea numitului B.A., în vârstă de 22 de ani a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură craniană şi hematom intracranian extradural drept compresiv.
În drept, tribunalul în ceea cel priveşte pe inculpatul R.N. a reţinut din coroborarea probelor administrate în cauză că fapta inculpatului R.N., care în seara zilei de 08 septembrie 2008, orele 21,30-22,00 împreună cu inculpaţii L.I. şi R.M.G. minor, cu intenţie, într-un loc public, a aplicat lovituri cu bâta de baseball asupra capului şi corpului victimei B.A., cauzându-i acestuia un traumatism cranio-cerebral grav, care a condus la decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. (i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. Tribunalul a reţinut astfel circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., întrucât fapta a fost săvârşită de trei persoane împreună prin desfăşurare unei activităţi materiale concordante, acţiunile inculpaţilor aflându-se într-o unitate indivizibilă şi, respectiv, circumstanţa prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., fapta fiind comisă de către un infractor major împreună cu un minor, aspect cunoscut de către inculpaţii L.I. şi R.N.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel şi inculpatul R.N., ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. de Dosar 740/1372/2008, cauză în care în care instanţa de apel a menţinut, în apel, măsura arestării preventive faţă de inculpat.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen. aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b.
Totodată în conţinutul art. 160b alin. (1) – (3) C. proc. pen. modificat prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată faţă de inculpat.
Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului R.N. a fost reţinut ca temei în drept, dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condiţiile art. 149 1 din acelaşi cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 20 emis la 12 septembrie 2008.
Înalta Curte constată că instanţa de apel, în mod temeinic motivat s-a raportat în analiza, în mod concret, în contextul cauzei, a condiţiilor prevăzute de art. 148 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 143 din acelaşi cod, evidenţiind probele administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât şi a judecăţii.
Totodată, instanţa de recurs apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea presupusei fapte, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfăşurată activitatea infracţională, respectiv pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună, într-un loc public, un grup constituit din 11 persoane înarmat cu diverse obiecte contondente, cu premeditare, reacţia publică faţă de comiterea unor astfel de infracţiuni, ca şi posibilitatea comiterii unor infracţiuni de acelaşi gen de către alte persoane, în lipsa unei reacţii prompte a autorităţilor.
Mai mult, în cauză a fost pronunţată în primă instanţă o hotărâre de condamnare a inculpatului R.N. la o pedeapsă principală de 16 ani închisoare, pentru o faptă de o gravitate foarte ridicată şi chiar dacă această sentinţă nu este definitivă, se impune în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpatului R.N. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat este legală şi temeinică, iar criticile formulate de apărătorul recurentului inculpat sunt nefondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat d.
recurentul inculpat R.N. împotriva încheierii din 14 decembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 740/1372/2008.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat R.N. împotriva încheierii din 14 decembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 740/1372/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4250/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 4308/2009. Penal → |
|---|
