ICCJ. Decizia nr. 4070/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4070/2009
Dosar nr. 22221/1/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 167/S/2003, Tribunalul Braşov, printre altele, în baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul I.M.L., la 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), coroborat cu art. 317 C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an şi 6 luni, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive din data de 24 iunie 1999 până la data de 29 iunie 1999, inclusiv, şi din data de 20 ianuarie 2000, până la data de 16 februarie 2000, inclusiv.
În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul D.A.F., la 5 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi hotărâre, prima instanţă, în baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea armei de vânătoare marca M., seria 15605 şi muniţia găsită la faţa locului (11 cartuşe marca N. şi un cartuş B. de culoare neagră, nepercutate), obiecte aflate la S.A.M. din cadrul I.P.J. Braşov.
În baza art. 346 şi art. 14 Cod procedură penală, art. 998 şi 999 C. civ.,Tribunalul Braşov a obligat pe inculpatul C.A. să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Braşov suma de 637.333 lei, iar pe inculpatul D.N.V. să plătească aceleiaşi părţi civile suma de 3.708.244 lei cu titlu de despăgubiri civile şi a constatat că părţile vătămate S.D.Ş., M.A.D. şi U.D. nu se constituie părţi civile în procesul penal.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În data de 22 iunie 1999, în jurul orelor 24,00 inculpaţii I.M.L. şi M.N., însoţiţi de alte două persoane s-au deplasat la discoteca Ciucaş din Poiana Braşov (unde inculpatul C.A. era om de ordine) şi au consumat băuturi alcoolice. După circa o jumătate de oră a apărut şi inculpatul C., iscându-se o discuţie contradictoriu între inculpaţi în urma căreia I.M.L., M.N., şi persoanele care îi însoţeau au fost evacuaţi.
La părăsirea discotecii, I.M.L. l-a ameninţat pe inculpatul C. că va reveni a doua zi cu oamenii săi şi că îl va da afară din Braşov.
În data de 23 iunie 1999, aflând că inculpatul I.M.L. intenţionează să-şi strângă oamenii pentru a se răzbuna, inculpatul C. a luat legătura cu inculpaţii C.D. şi B.L.T. (oameni de ordine la localul P.B. din municipiul Braşov) solicitându-le să vină la discotecă, în Poiana Braşov.
Aflând de conflictul cu I.M.L., la rândul lor, aceştia i-au contactat pe inculpaţii G.G., N.N. şi N.G.O., solicitându-le să-i însoţească. S-au deplasat toţi (împreună cu martora M.E. prietena lui C.D.) în Poiana Braşov, ajungând la discoteca C. în jurul orelor 23,30 unde erau aşteptaţi de inculpaţii C.A. şi D.N.V. (şi el om de ordine al discotecii C.).
Au aşteptat până în jurul orelor 1,30, când s-au hotărât să se deplaseze cu toţii în municipiul Braşov pentru a-l căuta pe inculpatul I.M.L. şi M.N., astfelcăs-auînarmatcu bâte de base-ball, iar inculpatul C. a luat o armă de vânătoare. S-au urcat toţi în trei autoturisme (D., A.R. şi D. aparţinând inculpaţilor C.A., C.D. şi respectiv, inculpatului B.L.T.) şi au coborât spre Braşov. Pe drum s-au întâlnit cu cinci-şase maşini, în principal taximetre, care veneau în coloană din sens opus, mergând spre Poiana Braşov. Întrucât au recunoscut în aceste maşini pe inculpaţii M., I. şi M., inculpatul C. şi ceilalţi din grupul său au întors maşinile şi s-au îndreptat şi ei spre Poiana Braşov. Ajungând la km. 6+30, au observat că sensul lor de mers era blocat cu maşini, iar pe celălalt sens se afla un grup de persoane condus de inculpatul M., acestea începând să arunce în ei cu bolovani şi cu sticle incendiare. Inculpaţii C. şi C. care conduceau autoturismele D. şi A.R. au forţat barajul, reuşind să treacă, însă inculpatul B.L. a întors autoturismul D. (în care se aflau şi inculpaţii N.G. şi N.) şi a coborât spre Braşov, parcând în apropierea localului R.N.
În urma atacului, autovehiculele D. şi A.R. au suferit avarii, prima fiind lovită de o sticlă incendiară, iar parbrizul şi geamul lateral stânga au fost sparte cu un obiect contondent, cea de-a doua maşină fiind lovită de inculpatul M. cu o sabie. Totodată, în timpul forţării barajului, inculpatul D., aflat în maşina D., a luat arma inculpatului C., a scos-o pe fereastră şi a tras în direcţia agresorilor însă alicele au nimerit parbrizul autoturismului condus de inculpatul C.
Inculpaţii s-au regrupat apoi la Livada Poştei şi au anunţat un ofiţer din cadrul Poliţiei Poiana Braşov despre faptul că au fost atacaţi, solicitându-i să vină la faţa locului.
S-au reîntors cu toţii (inclusiv autoturismul D.) în locul unde fusese barajul, constatându-se că nu mai era nici o persoană, rămânând doar urme ale agresiunii.
În acest timp, spre Poiana Braşov aurcatun taximetru în care inculpatul C. l-a recunoscut pe D.A.F. (care făcea parte din grupul lui I.M.), astfel că ofiţerul de poliţie, căpitanul U.C. s-a urcat în maşină şi a urmărit vehiculul până în Poiana Braşov, unde i-a identificat pe pasageri în persoana inculpatului D.A.F. şi a martorului M.A., conducându-i la sediu.
Inculpatul C.A. şi restul grupului s-au deplasat şi ei la poliţie, după care, în aceeaşi formaţie, (C.A., D.N., C.D., B.L., G.G., N.N. şi N.G.O.) au coborât în jurul orelor 2,30- 3,00 spre Braşov, în căutarea lui Ilie Marius Lucian şi a oamenilor săi.
S-au îndreptat mai întâi spre clubul A. de unde C. şi D. au adus bâte de base-ball pentru ceilalţi coinculpaţi, după care s-au deplasat la localul S.C., parcând maşinile pe carosabil în faţa clădirii şi au intrat toţi în interior, inculpaţii C. şi D. având câte o armă de vânătoare, iar ceilalţi bâte. Aflând de la patronul barului, martorul S.L., că I.M.L. şi M.N. nu sunt acolo, au părăsit toţi localul şi s-au deplasat la barul C. din Răcădău, unde ştiau că I.M.L. îşi strânsese oamenii, însă acesta era închis. În consecinţă, s-au îndreptat spre Spitalul Judeţean Braşov pentru a afla dacă sunt răniţi în urma accidentului de pe drumul spre Poiana Braşov, după care s-au deplasat la L.P., unde inculpatul B.L. îşi lăsase maşina parcată.
Între timp, în toată această perioadă, inculpaţii I. şi M. împreună cu cei din grupul lor au urcat cu autoturismele spre Poiana Braşov căutându-l pe inculpatul C.
Aflând că inculpatul D.A.F. se află la sediul poliţiei Poiana Braşov, iar discoteca C. este închisă, s-au oprit în parcarea din Poiana Mică, trimiţându-l pe martorul N.C.V. să-l aducă pe coinculpat înapoi. În parcare erau 6 maşini, printre care şi un microbuz marca I. (proprietatea părţii vătămate S.D.) în care se aflau circa 30 de persoane, printre care şi inculpaţii R.L.A. şi R.V. După sosirea lui D.A.F. şi a martorului M.A., inculpaţii I. şi M. i-au repartizat pe cei prezenţi în vehicule, solicitându-le conducătorilor auto să se deplaseze după maşina lor în coloană spre Braşov, la localul S.C. şi să parcheze în faţa clădirii.
Totodată, au trecut pe la fiecare autovehicul în parte cerând pasagerilor să rămână liniştiţi în maşini şi să aştepte venirea celuilalt grup. Unii dintre participanţi aveau bâte, două dintre ele fiind găsite în microbuzul I. după terminarea conflictului.
În consecinţă, au urcat toţi în vehicule, coborând spre Braşov şi au ajuns în faţa S.C. aşteptând în timp ce I. şi M. au intrat în incinta localului.
Era în jurul orelor 4 - 4,30 în dimineaţa zilei de 24 iunie 1999. Aflând că au fost căutaţi de inculpatul C. şi oamenii săi, având şi arme de vânătoare, cei doi inculpaţi au ieşit în stradă unde au observat o patrulă a Serviciului de Pază şi Ordine din cadrul Poliţiei Municipiului Braşov, sesizând-o despre aspectele petrecute anterior în dubă. În timpul discuţiilor, dinspre Poarta Schei au coborât autoturismele D., A.R. şi D. în care se aflau inculpaţii C.A., D.N., G.G., C.D., B.L., N.N. şi G., precum şi martora M.E. Apropiindu-se de local, aceştia au observat parcate pe partea dreaptă a sensului unic de mers mai multe vehicule, printre care microbuzul marca I. în care se aflau părţile vătămate U.D. şi S.D., martorii M.S., M.P.M. şi M.N. şi inculpatul R.L., înarmaţi cu bâte, precum şi autoturismul marca O.R. al inculpatului I.M.L. în care se aflau M.A. şi D.A.F. Inculpatul C. a oprit maşina pe carosabil în faţa clădirii S.C. şi a ieşit cu arma de vânătoare în mână adresându-se celor care îl aşteptau cu formula „ce faceţi băieţi" după care a deschis focul asupra microbuzului I., alicele lovind parbrizul în partea dreaptă sus, corespunzător locului unde se afla inculpatul R. În acel moment, toţi pasagerii (cu excepţia şoferului S.D.) au coborât pe trotuar (vis-a-vis de S.C.) fugind spre Poarta Schei.
Între timp coborâseră din maşinile A.R. şi D. oprite pe carosabil, în spatele maşinii lui C., ceilalţi inculpaţi înarmaţi cu bâte şi arme. Inculpatul D.N. având arma de vânătoare M. s-a deplasat înspre Poarta Schei, prin spatele vehiculului A.R., oprindu-se pe carosabil în apropierea zidului clădirii Clubului S. Văzând că ocupanţii microbuzului I. au coborât şi fugeau în direcţia sa, pe partea opusă a străzii, inculpatul D.N. a deschis focul asupra lor, împuşcând pe partea vătămată U.D. în zona gâtului.
În acelaşi timp cu desfăşurarea evenimentelor de mai sus, au coborât şi pasagerii maşinilor aflate în parcarea din faţa localului S. pe partea dreaptă a sensului unic de circulaţie, unii având bâte şi au început să fugă după cei din grupul condus de C.A.. Inculpaţii M. şi D.A. au coborât şi ei pe stradă, cu bâtele în mâini, M. îndreptându-se spre inculpatul C. aflat în apropriere pentru a lua arma din mână.
Luptându-se cu acesta, a reuşit la un moment dat să prindă ţeava armei, însă inculpatul C. a deschis focul şi l-a împuşcat în obrazul drept, rănindu-l.
S-a mai reţinut că, între timp, inculpaţii I., M. şi R.V. ieşiseră din bar şi observând lupta dintre C. şi M. s-au îndreptat spre locul unde se aflau aceştia, ajungând însă după împuşcarea lui M.. Inculpatul I.M.. a început o luptă cu inculpatul C.A., a; reuşit să-l lovească puternic, dar acesta din urmă, observându-l şi pe M., care se apropia, s-a retras înspre Pizzeria I., neputând fi ajuns de cei doi.
Împreună şi cu inculpatul M. care se ridicase de jos şi urla, I. şi M. au început să-i urmărească pe ceilalţi tovarăşi ai lui C.A.
La un moment dat, o maşină rămasă neidentificată a călcat pe martorul M.S., care fugea pe carosabil.
Auzind somaţia verbală a serg. major C.F., aflat la faţa locului şi fiind în inferioritate numerică, cei din grupul lui C. au început să fugă, părăsind locaţia. Inculpatul B.L. s-a urcat în autoturismul său, a întors maşina, plecând spre Poarta Schei. La fel au făcut şi inculpaţii C., N.N. şi G., G. şi D.N., fugind însă pe jos, pe străzile lăturalnice din împrejurimi. Rămânând fără cartuşe, inculpatul D. a abandonat arma M. în faţa Teatrului de Păpuşi A. Braşov.
Inculpaţii M.N., R.V. şi ceilalţi din grup continuau să urle şi să înjure, agitând bâtele, fiind coordonaţi de inculpatul I.M. , care, la un moment dat, l-a insultat pe ofiţerul de poliţie şi a încercat să ia arma jandarmului, martorul I.I. Au început să distrugă maşinile cu care veniseră inculpaţii C. şi C., nu înainte ca martora M.E. să fie scoasă din A.R. şi bătută.
După ce au spart geamurile vehiculelor, autoturismul A.R. a fost scoasă din viteză şi împinsă spre Pizzeria I., după care ambele maşini au fost răsturnate, începând să curgă benzina din unul din rezervoare.
La un moment dat, după ce şi-a ascuns arma, inculpatul C.A. a revenit în aproprierea localului C.D. şi s-a reîntâlnit cu inculpatul I.M. Cei doi au început să urle şi să înjure, îndreptându-se în alergare unul spre celălalt, lovindu-se reciproc. Văzând că în ajutorul lui I.M. veneau şi ceilalţi tovarăşi, inculpatul C. a fugit şi apoi dispărând.
Între timp, inculpatul G.G. care alergase spre Piaţa Sfatului, a fost prins de gardienii publici C.C. şi U.M., fiind condus înapoi la locul faptei, deunde se auzeaufocuri de armă. Văzându-l pe acesta,cei prezenţi în faţa localului S.C., înarmaţi cu bâte, în frunte cu inculpaţii I.M., M.N., R.V. şi M.A. s-au repezit spre el, lovindu-l şi strigând în acelaşi timp „nu mai daţi bă". Cu toată opoziţia gardienilor şi a poliţistului, inculpatul G. a fost bătut, fiind transportat într-un târziu la Spitalul Judeţean Braşov cu o maşină de intervenţie a gardienilor publici.
Totodată, la faţa locului au început să sosească mai multe echipaje ale poliţiei şi ambulanţe, reuşindu-se astfel transportarea la spital şi a victimelor M.S. şi U.D. precum şi a inculpatului M.A., care a avut un comportament violent la Spitalul Judeţean Braşov.
Prima instanţă a mai reţinut că în urma conflictului descris mai sus, au suferit leziuni corporale martorii M.E. (7-8 zile de îngrijiri medicale) şi M.S. (3 luni de zile de îngrijiri medicale), inculpaţii G.G. (7-8 zile îngrijiri medicale), M.A.D. (22-24 zile de îngrijiri medicale) şi I.M.L. (4-5 zile de îngrijiri medicale) precum şi partea vătămată U.D. (45 zile de îngrijiri medicale, leziunile punându-i viaţa în primejdie). Totodată, au fost distruse parţial autoturismele marca D. şi A.R., precum şi microbuzul marca I.
S-a mai relevat că de la faţa locului au fost ridicate 12 tuburi cartuş calibru 12.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi toţi inculpaţii, inclusiv inculpaţii D.A.F. şi I.M.L.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei nereţineri a dispoz. art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpaţii C. şi D., pentru cele două tentative la infracţiunile de omor calificat, a individualizării pedepselor aplicate de inculpaţii C., D., N.G. şi N.N., a modului de aplicare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale şi a omiterii aplicării art. 116 C. pen. pentru inculpatul C.
Inculpatul D.N. a cerut achitarea în ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de omor calificat, întrucât nu este autorul faptei şi pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., deoarece nu erau întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. toţi inculpaţii au pus concluzii de achitare, pe aceleaşi considerente.
Inculpatul M. a solicitat achitarea, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, iar inculpatul G. a susţinut că materialul probator – incomplet - nu dovedea că acesta ar fi săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Inculpatul B.L. a solicitat achitarea sa pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen. şi pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru art. 323 C. pen.
S-a solicitat achitarea inculpaţilor C. şi N., deoarece nu au săvârşit infracţiunea de ultraj şi nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.
Inculpatul C.A. a solicitat achitarea pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, întrucât lipseşte latura subiectivă, iar în subsidiar, toţi apelanţii inculpaţii au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşovşi de către inculpaţi au fost admise de Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 311/A din 4 noiembrie 2003, desfiinţându-se integral sentinţa penală apelată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei pronunţată în apel s-a reţinut că instanţa de fond i-a condamnat pe inculpaţii I.M.L., M.(S.) N., M.A.D., R.L.A., D.A.F. şi R.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. în condiţiile în care nu s-au aplicat dispoziţiile art. 336 C. proc. pen., deci cu încălcarea dispoziţiilor procedurale privind sesizarea instanţei, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută ce nu poate fi înlăturată decât prin refacerea actului.
S-a stabilit ca, în condiţiile în care instanţa, cu ocazia rejudecării, va aprecia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 323 C. pen., să procedeze conform art. 336 C. proc. pen. pentru inculpaţii în legătură cu care nu a fost sesizată pentru această infracţiune, respectându-se şi dreptul la apărare, potrivit art. 336 alin. ultim. C. proc. pen.
În acelaşi timp, cu ocazia evaluării complete şi coroborate a întregului material probator, s-a mai stabilit că urmează a fi avute în vedere şi celelalte critici aduse primei hotărâri prin apelurile declarate, pentru a se asigura pronunţarea unei sentinţe legale şi temeinice, instanţa fiind datoare, în acelaşi timp, să respecte rigorile procedurale, asigurând un termen rezonabil în soluţionarea cauzei.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a mai stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.
În rejudecare, după casare, Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 592 din 5 noiembrie 2004, a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, dar a apreciat că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.A. nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor.
S-a mai relevat că deşi inculpatul C. nu a negat că a avut în mână o puşcă de vânătoare şi că a executat cu ea trageri în mulţime şi nici faptul că din acea puşcă a pornit alicea ce a cauzat leziunile traumatice părţii vătămate M.A.D., totuşi s-a apreciat că declaraţiile celor doi au fost contradictorii, arma cu care s-a tras nu a fost găsită şi că nu s-a efectuat o constatare sau expertiză balistică, nefiind identificat tubul ori proiectilul.
S-a apreciat de către prima instanţă, în rejudecare, că inculpatul nu a urmărit să omoare partea vătămată, prezenţa acesteia lângă el l-a luat prin surprindere, iar acţiunea rapidă nu i-a lăsat timpul necesar să ia o astfel de hotărâre.
Cu privire la infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. c) C. pen. s-a apreciat de către prima instanţă că nu erau întrunite elementele constitutive, astfel că inculpaţii C. şi D. au fost achitaţi.
Inculpatul D.N. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, probele administrate nefiind de natură a conduce la concluzia că acesta este cel care a tras cu arma în partea vătămată U.D., prezenţa urmelor papilare pe arma ce se presupune a fi creat leziunile părţii vătămate s-a considerat că se explica prin aceea că pe drumul public inculpatul a tras un foc de armă în direcţia maşinii inculpatului C.
De asemenea, s-a mai constatat că nu s-a stabilit locul în care se afla inculpatul în momentul în care s-ar fi tras asupra părţii vătămate, neexistând o expertiză criminalistică cu privire la urmele biologice de sânge menţionate în actul de sesizare pentru a se determina dacă aparţin sau nu părţii vătămate.
Nu a fost stabilită traiectoria glonţului – ascendentă sau descendentă, probabilitatea ricoşării alicelor, raza lor de acţiune fiind direct proporţională cu distanţa de tragere.
Tribunalul a mai reţinut că inculpaţii N.G.O. şi N.N. nu au participat la înfruntarea dintre cele două grupuri.
În consecinţă, Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 592 din 5 noiembrie 2004, printre altele, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (2) C. pen., infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (3) lit. c) C. pen. (cu modificările aduse prin Legea nr. 140/1996) şi de asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.
De asemenea acelaşi inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.37 lit. a) C. pen. şi la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen., iar pedepsele s-au contopit în pedeapsa cea mia grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, a revocat beneficiul graţierii condiţionate a executării celor trei pedepse de câte 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 190/1998 a Judecătoriei Sectorului IV Bucureşti, acestea contopindu-se în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, care s-a adăugat celei de mai sus, stabilind ca inculpatul să execute în final, în detenţie 3 ani şi 6 luni închisoare.
De asemenea, s-a scăzut din pedeapsă durata arestării preventive de la 5 martie 2003 la 29 iulie 2004.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpaţii: D.N.V. (pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., art. 279 alin. (3) lit. c) C. pen. cu modificările aduse prin Legea nr. 140/1996 şi de art. 323 alin. (1) C. pen.); G.G., C.D., N.G.O., N.N. şi B.L.T. (toţi cinci pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., i-a achitat pe inculpaţii: N.G.O. şi N.N., ambii pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.).
În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a dispus condamnarea inculpaţilor D.N.V., B.L.T., M.N. şi R.V. la câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a dispus condamnarea inculpaţilor G.G., C.D., I.M.L., M.A.D., R.L.A., D.A.F. la câte o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat graţiate în întregime pedepsele aplicate şi s-au pus în vedere dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege inculpaţilor D.N.V., C.D., B.L.T., M.N. şi R.V.
De asemenea, prima instanţă a dedus din pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor perioadele executate în arest preventiv de către fiecare dintre aceştia.
Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat că părţile vătămate M.A.D., S.D. şi U.D. nu s-au constituit părţi civile în cauză, stabilindu-se, totodată, că D.S.P. a judeţului Braşov nu are calitate de parte civilă.
Tribunalul Braşov, în baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea armei de vânătoare marca M. seria 15605 şi muniţia găsită la faţa locului, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. i-a obligat pe toţi inculpaţii la plata sumelor de câte 8.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 592 din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Braşov au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii M.A.D., I.M.L., R.L.A., R.V., D.A.F., G.G., B.L.T., C.A. şi M.N. (fost S.).
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 103/AP din 4 iunie 2007, a admis toate apelurile declarate, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, cu privire la soluţionarea laturii penale pentru infracţiunile prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., de art. 217 alin. (1) C. pen., de art. 279 alin. (3) lit. c) C. pen., de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. pentru inculpaţii C.A., G.G., B.L.T., I.M.L., D.A.F., S.N. (fost M.), M.A.D., R.L.A., R.V. şi cu privire la soluţia pronunţată pe latură civilă.
Prin aceeaşi decizie a extins efectele apelului faţă de inculpaţii D.N.V., C.D., N.G.O. şi N.N., cu privire la aceleaşi aspecte.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor M.A.D., I.M.L., D.A.F., R.L.A., R.V.,G.G., B.L.T., C.A., S.N. (fost M.), D.N.V., C.D., N.G.O. şi N.N. pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului C.A., pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât a constatat, de asemenea, intervenită prescripţia răspunderii penale.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor C.A. şi D.N.V. din câte o infracţiune prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. c) C. pen. în câte o infracţiune prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. instanţa de prim control judiciar a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor C.A. şi D.N.V., pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale.
În baza art. art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat la 3 ani închisoare
În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, a revocat beneficiul graţierii condiţionate a executării celor trei pedepse de câte 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 190/1998 a Judecătoriei Sectorului IV Bucureşti.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele trei pedepse în cea mai grea dintre ele, de 1 an închisoare şi a adăugat acestei pedepse pe cea aplicată prin prezenta, astfel că în final, instanţa de apel a dispus ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate perioada arestării preventive: 5 martie2003 – 29 iulie 2004 şi a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 alin. (2) C. pen., aceeaşi instanţă l-a condamnat pe inculpatul D.N.V. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II, b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate perioada arestării preventive : 24 iunie 1999 – 20 iulie 1999 şi 13 ianuarie 2003 – 1 aprilie 2004, menţinând măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
De asemenea, l-a obligat pe inculpatul C.A. să plătească Spitalului de urgenţă Braşov suma de 637.333 lei vechi reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-sanitare şi dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei până la executare.
S-a reţinut de către Curtea de Apel Braşov că din probele administrate în cauză, inclusiv recunoaşterile inculpatului C.A., a rezultat că acesta a avut în mână o armă cu care a tras în direcţia mulţimii şi că o alice a lovit pe partea vătămată M.D.A., cauzându-i leziuni traumatice în zona feţei – plagă în zona facială dreaptă cu lipsă de substanţă tegumentară.
Instanţa de prim control judiciar a considerat că nu se justifică schimbarea declaraţilor date în faţa instanţei, nefiind împrejurări obiective care să conducă la concluzia infirmării situaţiei de fapt reţinută anterior. Inculpatul a recunoscut că a avut arma în mână, prevăzând rezultatul faptei sale, chiar dacă nu l-a dorit sau urmărit.
Cât priveşte pe inculpatul D.N.V., probele administrate au dovedit că acesta, aflat în faţa barului S.C., avea în mână o armă marca M. – cu care a tras asupra părţii vătămate U.D., provocându-i o plagă împuşcată în regiunea cervicală dreapta, penetrantă, cu leziunea arterei carotide interne, ceea ce a dus la producerea unui şoc hemoragic ce i-au pus viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza declaraţiilor martorilor S., N., M., S. şi S., iar inculpatul a recunoscut că a avut asupra sa o armă, dar pe drumul Poienii, când a şi tras, în zona S.C. a aruncat arma şi a fugit, întrucât s-a considerat în primejdie.
S-a mia reţinut că expertiza criminalistică efectuată a concluzionat că arma nu se putea descărca accidental, iar în zona localului, unde a avut loc incidentul, s-au găsit 5 cartuşe trase cu această armă, aceste probe infirmând susţinerea inculpatului.
Cu privire la celelalte infracţiuni, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială prevăzută de art. 122-124 C. pen.
Curtea de apel Braşov a constatat că inculpaţii G.G., B.L.T., M.(S.)N., N.G.O. şi N.N. au participat nemijlocit la săvârşirea infracţiunii de tulburarea liniştii publice, aspect relevat de toate probele administrate în cauză; şi, în consecinţă, a casat sentinţa penală prin care inculpaţii au fost achitaţi, dispunând încetarea procesului penal, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie.
Împotriva deciziei penale sus menţionate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii C.A., D.N.V., I.M.L., D.A.F., G.G., B.L.T., M.(S.)N., N.G.O. şi N.N.
Recursul parchetului a fost întemeiat pe dispoziţiile prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., fiind vizaţi, numai inculpaţii C.A. şi D.N.V.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca instanţă de ultim control judiciar, referitor la recurenţii inculpaţi I.M.L. şi D.A.F., prin Decizia penală nr. 823 din 10 martie 2009, conform art. 38 C. proc. pen., a dispus disjungerea recursului declarat de aceştia, apreciind că este în interesul unei mai bune judecăţi, întrucât apărătorul ales al acestora, avocat L.L., nu s-a prezentat la termenul când s-a acordat cuvântul la dezbateri, în sala de şedinţă prezentându-se numai colaboratorul apărătorului ales, avocat P.A., care deşi a asigurat substituirea, nu putea însă, formula concluzii în faţa instanţei de recurs, neavând vechimea necesară, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din 23 februarie 2009 (filele 338-340 Dosar nr.9812/1/2007)
Pe rolul secţiei penale s-a înregistrat la data de 10 martie 2009 (data pronunţării deciziei penale mai sus menţionate) Dosarul nr. 2222/1/2009, reînregistrat ulterior ca Dosar nr. 2222.1/1/2009, având ca obiect, urmare disjungerii cauzei, numai recursurile declarate de inculpaţii I.M.L. şi D.A.F. împotriva aceleiaşi Decizii nr. 103/AP din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, întrucât celelalte recursuri au fost soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 823 din 10 martie 2009.
La termenul din 7 decembrie 2009, recurenţii inculpaţi deşi au fost legal citaţi, nu s-au prezentat, însă prin apărătorul ales, (la cabinetul căruia s-a realizat, de altfel, şi procedura de citare) au invocat dispoziţiile art. 3859 punctele 10 şi 18 din C. proc. pen. şi au solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov, întrucât au susţinut că această instanţă nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru cei doi inculpaţi vizând solicitarea expresă de continuare a procesului penal după constatarea prescripţiei şi pronunţarea unei soluţii pe fondul cauzei (temei de recurs prev. de art. 3859 pct. 10 teza a-III-a Codul procedură penală).
În subsidiar, au solicitat admiterea recursurilor şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. e) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 47 C. pen., achitarea inculpatului I.M.L., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului D.A.F., pentru motivele astfel cum au fost detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Recursurile formulate de inculpaţi sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comisă de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.
Deşi inculpaţii nu au recunoscut în faza de urmărire penală fapta săvârşită, având o atitudine nesinceră şi oscilantă susţinând că nu au participat activ la conflictul ce a degenerat în scandal de proporţii, din probatoriul administrat în cauză în ambele cicluri procesuale rezultat contrariul.
Înalta Curte constată că din probele administrate a rezultat starea de fapt corect reţinută de instanţa de fond şi însuşită apoi de instanţa de prim control judiciar, cât şi participarea inculpaţilor la confruntările deosebit de violente ce au avut loc la data de 23 iunie 1999 în Braşov, în două etape – pe drumul Poienii şi apoi în faţa barului S.C.
Astfel, s-a reţinut că urmare unui conflict între inculpaţii I.M.L., S.N. şi C.A., în discoteca C. din Poiana Braşov, inculpatul C.A. care era om de ordine la respectiva locaţie, i-a evacuat pe cei doi. Acesta din urmă a luat apoi legătura cu inculpaţii B.L., G.G. şi C.D., au mers la Codlea cu o maşină în care au urcat apoi inculpaţii N.G.O. şi N.N. şi reîntorcându-se la discoteca C., unde erau aşteptaţi şi inculpatul D.N., s-au hotărât să meargă în Braşov pentru a-i căuta pe inculpaţii I.M.L. şi S.N.
În jurul orelor 23,00, inculpatul M.A.D. i-a convocat, la rândul său, pe mai mulţi prieteni printre care şi inculpaţii I.M.L. şi M. (S.)N., pentru a se înfrunta cu oamenii de ordine din grupul C.A. şi D.N.
Cele două tabere s-au îndreptat urmărindu-se cu maşinile pe drumul din Poiana Braşov spre Braşov având bâte de base-ball şi, respectiv o armă de vânătoare pe care o avea C.A. şi o altă armă ce se găsea în maşina în care se afla D.N.V.
Pe drum, au avut loc confruntări violente la care au participat toate persoanele ce se aflau în maşină, s-a aruncat cu sticle incendiare, iar inculpatul D.N.V. a tras cu arma spre maşina condusă de C.D., lovind parbrizul. Apoi s-au regrupat, inculpatul C.A. a luat în mână o armă de vânătoare şi muniţia aferentă şi s-a deplasat spre Braşov, întâlnindu-se în faţa barului S.C., toţi fiind urmăriţi cu bâte de baseball.
Conflictul a continuat atât în bar cât şi în stradă, cu participarea tuturor inculpaţilor, până în jurul orelor 4,00 –5.00 în ziua de 24 iunie 1999.
În altercaţiile violente ce au avut loc, mai multe persoane au fost rănite, aşa cum a rezultat din actele de constatare medico-legală existente la dosar.
Participarea recurenţilor inculpaţi D.A.F. şi I.M.L. - a fost dovedită atât cu declaraţiile inculpaţilor cât şi cu declaraţiile martorilor ce s-au coroborat între ele, enumerând cu titlu exemplificativ pe cele ale inculpaţilor C.D. (filele 50 şi 55 vol. II d.u.p. în care a menţionat că inculpatul D.A. a aruncat cu un bolovan în parbrizul maşinii sale în momentul când a oprit maşina în dreptul barului), M.A. şi R.L., care i-au identificat pe ambii inculpaţi printre persoanele înarmate cu bâte, cuţite şi despre care au susţinut că ulterior au fugit, au lovit şi au fost loviţi, declaraţii care se coroborează între ele, dar şi cu cele ale martorului G. filele 206 vol. I d.u.p. şi 32 şi 34 din vol. II d.u.p.), astfel că a rezultat în afara oricărui dubiu că şi inculpaţii I.M.L. şi D.A.F. au avut un rol bine determinat în desfăşurarea incidentului din faţa barului S.C., descriindu-i şi identificându-i pe aceştia printre cei care au participat la agresiunea din noaptea de 23/24 iunie 1999.
Din coroborarea tuturor probelor rezultă că, în mod cert, inculpaţii au săvârşit infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare gravă a liniştii publice şi ordinii publice, nefiind comisă o gravă eroare de fapt, aşa cum aceştia au susţinut, justificat apreciindu-se că au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. şi, întrucât, în cauză, s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 124 raportat la art. 122 lit. d) C. pen., fiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru toţi inculpaţii cu privire la săvârşirea acestei fapte, în mod corect instanţa de prim control judiciar a dispus încetarea procesului penal pornit şi împotriva celor doi inculpaţi D.A.F. şi I.M.L., astfel cum, de altfel, solicitase apărătorul ales al acestora, conform menţiunilor din încheierea de dezbateri din 21 mai 2007 existentă la fila 33/8 Dosar apel nr. 471/P/Ap/2005.
Din cuprinsul aceleiaşi încheieri de şedinţă în care s-au menţionat dezbaterile în faţa instanţei de prim control judiciar rezultă însă că apelanţii inculpaţi au solicitat în baza art. 13 C. proc. pen. continuarea procesului penal şi, în rejudecare, după casarea hotărârii primei instanţe, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea acestora, întrucât nu sunt vinovaţi de săvârşirea faptei reţinută în sarcină.
În recurs inculpaţii au criticat, în principal, faptul că instanţa de apel a ignorat şi nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea de continuare a procesului penal, chiar în condiţiile în care s-ar constata incidenţa dispoziţiilor privind prescripţia răspunderii penale pentru aceştia, în legătură cu fapta reţinută în sarcină.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că în cauza supusă analizei instanţa de prim control judiciar, contrar susţinerilor recurenţilor inculpaţi prin apărătorul ales, a avut în vedere cererea de continuare a procesului penal formulată de inculpaţi astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor de la filele 380-381 dosar apel, Curtea de Apel Braşov procedând corect atunci cândjustificat a pronunţat soluţia de încetare a procesului penal pornit şi împotriva inculpaţilor D.A.F. şi I.M.L., ca urmare a constatării incidenţei dispoziţiilor legale privind prescripţia răspunderii penale vizând săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., faptă pentru care aceştia au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii.
Prin urmare, nu pot fi primite criticile inculpaţilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen., întrucât ambele instanţe au procedat corect atunci când au reţinut că ambii inculpaţi se fac vinovaţi, fără echivoc, de săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburare a ordinii şi liniştii publice, în formă agravată, întrucât aceştia alături de ceilalţi inculpaţi, împărţiţi în două tabere combatante, s-au confruntat violent şi au provocat scandal public în dimineaţa zilei de 24 iunie 1999 în centrul oraşului Braşov, faptă faţă de care, justificat, s-a constatat incidenţa prescripţiei răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă s-a dispus judicios încetarea procesului penal pornit împotriva celor doi inculpaţi.
Faţă de cele menţionate mai sus şi întrucât din examinarea cauzei, nu rezultă motive care, analizate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M.L. şi D.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 103/AP din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor apărătorului desemnat din oficiu pentru aceştia, până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.A.F. şi I.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 103/AP din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 decembrie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 4047/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 410/2009. Penal → |
---|