ICCJ. Decizia nr. 4281/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4281/2009
Dosar nr. 9925/1/2009
Şedinţa publică din 23 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 468/94/2009 (2762/2009), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.C.I.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului M.C.I. fiul natural al D.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 3 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Buftea, inculpatul M.C.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia.
Prin Decizia penală nr. 611/A din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale.
Verificând actele şi lucrările dosarului Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului s-au menţinut, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prev. de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
De asemenea, s-a constatat că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pretins a fi săvârşite de inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii de şedinţă mai sus menţionate inculpatul M.C.I. a formulat prezentul recurs.
Recursul este inadmisibil, urmând a fi respinsca atare, pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 195 din 3 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Buftea, inculpatul M.C.I. a fost condamnat după cum urmează:
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. (fapta din 25 septembrie 2008);
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. ( fapta din 26 septembrie 2008);
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentruinfracţiuni concurente şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 611/A din 11 noiembrie 2009 a respins apelul inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a acestuia, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul a declarat recurs, încheierea atacată fiind pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de recurs.
Or, potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., „încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuripreventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat".
Rezultă din conţinutul textului de lege menţionat că sunt supuse căii de atac a recursului numai încheierile ce privesc menţinerea măsurii arestării preventive pronunţată de către prima instanţă şi de instanţa de apel.
Întrucât, încheierea atacată cu recurs este o încheierede menţinere a arestării preventive pronunţată de către o instanţă care judecă cauza ca instanţă de recurs, urmează a se constata că astfel de încheiere, prin voinţa legiuitorului, nu este supusă nici unei căi de atac, fiind definitivă.
Pentru considerentele arătate urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 468/94/2009 (2762/2009), ca instanţă de recurs, este inadmisibil şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva încheierii din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 468/94/2009 (2762/2009).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4273/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3464/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
