ICCJ. Decizia nr. 442/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 442/2009
Dosar nr. 1043/1/2008
Şedinţa publică din 9 februarie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 ianuarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 6270/62/2008, Curtea de Apel Braşov, investită cu apelul declarat de inculpaţii M.A., Ş.D.R. şi F.C.G. împotriva sentinţei penale nr. 904/ S din 8 decembrie 2008 a Tribunalului Braşov, a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive luată împotriva acestora şi a dispus menţinerea ei în temeiul dispoziţiilor art. 300 C. proc. pen. şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
S-a motivat că nu au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive, art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol social concret.
Există dovada legitimă că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor au fost comise de aceştia, iar modalitatea de săvârşire, în grup organizat, prin folosirea unor carduri clonate, relevă existenţa unui pericol social concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii, inculpaţii au declarat recurs, motivând că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive, neexistând date că ar fi predispuşi la săvârşirea unor alte infracţiuni.
Se critică încheierea prin faptul că, la judecarea cauzei a participat un alt procuror decât cel care era abilitat, potrivit legii, de la Serviciul Naţional D.I.I.C.O.T. Braşov.
Recursurile inculpaţilor sunt nefondate.
Motivele vizând participarea procurorului la judecată nu pot fi examinate în calea de atac a recursului împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive, ele putând fi cenzurate de instanţa de apel cu ocazia judecării acestei căi de atac.
Din examinarea cauzei, rezultă că temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor M.A., Ş.D.R. şi F.C.G., nu au dispărut, aceştia fiind condamnaţi în primă instanţă la pedeapsa privativă de libertate de 6 şi, respectiv, 7 ani închisoare.
S-a reţinut, în sarcina inculpaţilor, că ar fi format un grup infracţional organizat, au pus în circulaţie instrumente de plată electronică falsificate, efectuând operaţiuni neautorizate de către titularul instrumentului de plată, faptă prevăzută de art. 37 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 20 raportat la art. 27 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 365/2002.
Măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost dispusă, prelungită şi menţinută în mod legal, instanţele apreciind corect că există indicii temeinice că cei trei au săvârşit infracţiunile reţinute.
Pericolul social concret se menţine, existând un real şi justificat interes al societăţii, cu privarea de libertate a inculpaţilor care, organizat, au planificat şi comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, fraude prin mijloace electronice, existând şi riscul repetării unora din fapte.
Se menţin, astfel, temeiurile de fapt şi de drept ce au impus luarea măsurii arestării preventive, astfel că recursurile inculpaţilor M.A., Ş.D.R. şi F.C.G. vor fi respinse, ca nefondate, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpaţii M.A., Ş.D.R. şi F.C.G. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 6270/62/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi M.A. şi F.C.G. la plata sumei de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat Ş.D.R. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 9 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2009. Penal. Cerere de liberare provizorie... | ICCJ. Decizia nr. 2125/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
