ICCJ. Decizia nr. 581/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 581/2009
Dosar nr. 954/59/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 281/ PI din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.I. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara dispusă în dosarul nr. 765/P/2008 şi nr. 799/II/2/2008.
În baza art. 193 C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 941 lei reprezentând cheltuieli judiciare către intimatul C.T., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sub nr. 228/P/2008, petiţionarul I.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public D.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals intelectual prevăzute de art. 215 şi 289 C. pen.
Petiţionarul a susţinut că a fost indus în eroare de către C.T. cu ocazia încheierii a două contracte de împrumut autentificate la 12 aprilie şi, respectiv, 18 aprilie 2005 de către notarul public D.F.
Întrucât petiţionarul nu a restituit sumele împrumutate la termenele stipulate în cele două contracte, iar întârzierea la restituire genera plata unor penalităţi, împrumutătorul C.T. a solicitat executarea silită.
Instanţa a apreciat că plângerile petentului au fost respinse în mod corect prin cele două rezoluţii ale procurorului deoarece în sarcina notarului public D.F. nu se poate reţine săvârşirea unei fapte penale, astfel că a respins plângerea care i-a fost adresată spre soluţionare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul I.I. care a solicitat admiterea, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi redeschiderea şi reluarea urmăririi penale în vederea aflării adevărului.
Recurentul a susţinut că rezoluţia atacată nr. 228/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public D.F. este rezultatul unei cercetări penale defectuoase şi superficiale care a fost însuşit de instanţă în mod greşit. Instanţa nu şi-a fundamentat soluţia, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică şi obligând petentul, în mod nejustificat, la cheltuieli judiciare către C.T., deşi rezoluţiile atacate nu îl privesc pe acesta.
Verificând hotărârea instanţei de fond potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
- La data de 11 aprilie 2006, persoana vătămată I.I. a formulat o plângere penală împotriva a două persoane: C.T. şi notarul public D.F., susţinând că a fost indus în eroare de prima instanţă, ajutată de cea de a doua, cu ocazia încheierii unor contracte de împrumut întocmite prin acte fictive;
- Prin ordonanţa nr. 765/P/2008 din 16 mai 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reşiţa a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.T., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. b) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Totodată, în temeiul art. 38 raportat la art. 45 C. proc. pen., art. 30 şi art. 42 alin. (2) C. proc. pen., cauza a fost disjunsă, iar competenţa de soluţionare a ei declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în vederea efectuării cercetărilor faţă de notarul public D.F.
- Prin rezoluţia nr. 228/P/2008 din 1 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public D.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 şi 289 C. pen.
- Plângerea formulată de persoana vătămată împotriva măsurii dispusă de procuror, potrivit dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin rezoluţia nr. 799/II/2/2008 din 18 august 2008.
- La 11 septembrie 2008, petiţionarul I.I. a sesizat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara, cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 228/P/2008 din 1 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând admiterea acesteia şi desfiinţarea soluţiei procurorului dispusă în această cauză.
Deşi în considerentele sentinţei nr. 281/ PI din 20 noiembrie 2008, instanţa de fond a reţinut în mod corect că a fost investită cu soluţionarea plângerii îndreptate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale arătate mai sus, în dispozitivul hotărârii se referă la ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 765/P/2008, respingând plângerea petiţionarului faţă de o soluţie a procurorului în legătură cu care nu a fost sesizată, alta decât cea la care s-a referit petiţionarul.
Mai mult decât atât, plângerea împotriva ordonanţei nr. 765/P/2008 din 16 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Reşiţa nici nu putea fi soluţionată în fond de o curte de apel, nefiind de competenţa acestei instanţe, prin obiectul cauzei şi calitatea persoanei (C.T.) în legătură cu care s-au efectuat cercetările.
Hotărârea pronunţată nu este nici motivată, instanţa reţinând, în considerente numai o situaţie de fapt referitoare la persoana lui C.T. şi omiţând să analizeze actele premergătoare efectuate, temeiurile judiciare care au condus la dispunerea de către procuror a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul notar public D.F., astfel că prin sentinţa pronunţată să se poată dispune, argumentat, asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.
Instanţa a hotărât în mod nelegal obligarea petiţionarului I.I. la plata cheltuielilor judiciare către C.T., persoană care nu avea nici o calitate procesuală în cauză, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale supusă controlului judecătoresc nefiind dispusă faţă de acesta.
Pentru aceste considerente, văzând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul petiţionarului I.I., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Curtea de Apel Timişoara.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 12 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul I.I. împotriva sentinţei penale nr. 281/ PI din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2133/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 586/2009. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
