ICCJ. Decizia nr. 496/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.496/2009
Dosar nr. 1192/1/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1202/2/2009 (308/2009), în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (modificată) s-a dispus arestarea persoanei solicitate G.C. pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la data de 9 februarie 2009 până la data de 13 februarie 2009 inclusiv.
Pe fondul cauzei a fost amânată cauza, la data de 13 februarie 2009, ora 13,00, dată până la care procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare însoţit de traducerea în limba română.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 9 februarie 2009, a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 1202/2/2009, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind arestarea persoanei solicitate G.C., în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 320/2004 (modificată), în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 noiembrie 2008 de vice-procurorul Parchetului din Bordeaux (Franţa).
În şedinţa publică din data de 9 februarie 2009, curtea de apel a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, a informării acesteia despre motivul reţinerii şi la ascultarea sa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (modificată), prima instanţă a reţinut că, la data de 30 ianuarie 2009, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti semnalarea Interpol privind existenţa unui mandat european de arestare emis la data de 17 noiembrie 2008 de către vice-procurorul Parchetului din Bordeaux - Franţa faţă de numitul G.C. (cetăţean român), în vederea executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin hotărârea din data de 20 decembrie 2006 a Tribunalului Corecţional din Bordeaux.
Prin ordonanţa de reţinere nr. 8 din 9 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a procedat la reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, cu începere de la data de 9 februarie 2009 ora 10,00, în conformitate cu art. 88 3 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 (modificată).
Din menţiunile cuprinse în semnalarea Interpol a rezultat că persoana solicitată a fost condamnată de autorităţile franceze pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie, cu distrugere şi în grup, fapte prevăzute de art. 311 - 4 paragraf 2, paragraf 1, art. 311-1, art. 311-14, 1, 2, 3, 4, 6 C. pen. francez.
În fapt, s-a reţinut că, în perioada octombrie 2003 - martie 2004, în grup, pe timpul nopţii, prin secţionarea firelor de la tabloul electric şi spargerea uşii exterioare a încăperii, a săvârşit numeroase furturi de seifuri din agenţiile poştale în regiunea Gironde şi o mare parte a vestului Franţei, prejudiciul estimat fiind de 429.111 euro.
Infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate G.C., astfel cum au fost expuse în cuprinsul semnalării, au corespondent în legislaţia penală română în dispoziţiile art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (4) C. pen.
Având în vedere ansamblul datelor obiective ale cauzei, dar şi circumstanţele personale ale persoanei solicitate care, deşi a susţinut că este căsătorit şi are doi copii minori, locuieşte fără forme legale pe raza Municipiului Bucureşti, pentru a se asigura soluţionarea cu celeritate şi în bune condiţii a prezentei cauze, curtea de apel a apreciat necesară arestarea sa pe o durată de 5 zile, perioadă în care procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare.
În consecinţă, în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (modificată) a dispus arestarea persoanei solicitate G.C. pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la data de 9 februarie 2009 până la data de 13 februarie 2009 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat oral, în termenul legal, recurs persoana solicitată G.C., aşa cum rezultă din referatul întocmit de către grefier, după pronunţare, potrivit menţiunii de pe încheierea de şedinţă, fără a se arăta motivele.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului persoană solicitată, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi punerea în stare de libertate a persoanei solicitate până la primirea mandatului european de arestare, arătând că există garanţii că acesta se va prezenta în faţa organelor judiciare, întrucât are o adresă stabilă, doi copii, fiind singurul întreţinător al familiei, că acuzaţiile cuprinse în fax-ul trimis de Interpol Paris sunt destul de vagi şi că recurentul nu a săvârşit fapta pentru care este acuzat.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de persoana solicitată, precum şi poziţia recurentului persoană solicitată, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de persoana solicitată G.C., prin prisma dispoziţiilor art. 941 alin. (1) cu referire la art. 90 alin. (2) din Legea nr. 222/2008 pentru modificarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi art. 3851 alin. (2) teza a ll-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul recurentului persoană solicitată declarat împotriva încheierii din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prima instanţă în mod judicios şi temeinic motivat a dispus arestarea persoanei solicitate G.C., făcând un riguros examen asupra semnalării Interpol privind existenţa unui mandat european de arestare emis, la data de 17 noiembrie 2008, de către vice-procurorul Parchetului din Bordeaux - Franţa privind pe cetăţeanul român G.C. în vederea executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin hotărârea din data de 20 decembrie 2006 a Tribunalului Corecţional din Bordeaux, în raport cu dispoziţiile legale prevăzute de art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 222/2008.
Astfel, Înalta Curte consideră că persoanei solicitate G.C. i-au fost respectate garanţiile procesuale prevăzute în art. 90 alin. (1) din actul normativ menţionat, în sensul că i-a fost verificată identitatea şi a fost informată despre motivul reţinerii, aşa cum rezultă din consemnările efectuate chiar în încheierea de şedinţă recurată, acesta fiind ascultat, declaraţia fiind ataşată la dosar.
Totodată, prima instanţă a examinat semnalarea Interpol sub aspectul obiectului acesteia respectiv existenţei unui mandat european de arestare emis la 17 noiembrie 2008 de către vice-procurorul Parchetului din Bordeaux - Franţa faţă de cetăţeanul român G.C., în vederea executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin hotărârea din data de 20 decembrie 2006 a Tribunalului Corecţional din Bordeaux pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie, cu distrugere şi în grup, fapte prevăzute de art. 311-4 paragraf 2, 1, art. 311-1, art. 311-14, 1, 2, 3, 4, 6 C. pen. francez, evidenţiind şi împrejurările faptice reţinute de autorităţile franceze, stabilind pe calea regularităţii că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate au corespondent în legislaţia penală română în dispoziţiile art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (4) C. pen.
De asemenea, Înalta Curte constată că prima instanţă a evaluat semnalarea mai sus arătată, în raport şi cu circumstanţele personale ale persoanei solicitate pe care aceasta Ie-a susţinut şi anume că este căsătorit şi are doi copii minori, locuieşte fără forme legale pe raza Municipiului Bucureşti, apreciind în mod corect scopul măsurii dispuse, respectiv soluţionarea cu celeritate şi în bune condiţii a cauzei.
Astfel, în raport cu cele mai sus menţionate, criticile formulate de recurentul persoană solicitată nu pot fi avute în vedere, deoarece, pe de-o parte, în raport cu dispoziţiile legale mai sus invocate şi situaţia concretă a cauzei, nu pot fi examinate aspectele referitoare la faptele imputate de către autorităţile franceze, iar, pe de altă parte, circumstanţele personale ale persoanei solicitate nu pot fi analizate decât în mod plural, în raport cu obiectul cauzei, respectiv semnalarea existenţei unui mandat european de arestare, prima instanţă, motivând necesitatea luării măsurii arestării persoanei solicitate, prevăzută de lege, în vederea realizării scopului urmărit printr-o asemenea procedură şi asigurarea unei eficiente cooperări judiciare în materie penală între ţările membre ale Uniunii Europene.
Înalta Curte apreciază că încheierea de şedinţă din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate G.C., pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la data de 9 februarie 2009 până la data de 13 februarie 2009 inclusiv, în baza normei menţionate, este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recursul persoană solicitată G.C. împotriva încheierii din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 1202/2/2009 (308/2009 ).
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recursul persoană solicitată G.C. împotriva încheierii din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 1202/2/2009 (308/2009).
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 493/2009. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 497/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
