ICCJ. Decizia nr. 516/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.516/2009
Dosar nr. 1242/1/2009
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 4 februarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 8005/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a menţinut starea de arest a persoanei solicitate P.V., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 7 februarie 2009 până la 8 martie 2009, în baza art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Împotriva încheierii, a declarat recurs persoana solicitată, solicitând revocarea măsurii arestării şi punerea sa în libertate, întrucât nu este vinovat de săvârşirea vreunei fapte penale în Spania.
Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana solicitată este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării.
Persoana solicitată P.V. a fost condamnată, la 4 ani închisoare de inhabilitare specială pentru sufragiul pasiv pe perioada condamnării şi amendă de 500 euro cu o responsabilitate personală zilnică de 20 de zile şi obligarea la o treime din costurile procesuale, prin Sentinţa nr. 252/2007 a Tribunalului Lleida - Spania.
Împotriva sa a fost emis un mandat european de arestare, în baza căruia s-a dispus de către Curtea de Apel Bucureşti arestarea persoanei solicitate.
Prin încheierea atacată, aceeaşi Curte de apel a dispus menţinerea stării de arest a persoanei solicitate, avându-se în vedere gravitatea faptelor reţinute de autorităţile judiciare spaniole (delict împotriva sănătăţii publice cu substanţe care cauzează prejudicii grave sănătăţii), fixând termen pentru soluţionarea cauzei la 25 februarie 2009.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, măsura arestării a fost dispusă pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului P.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare (aplicată prin Sentinţa nr. 252/2007 a Tribunalului Lleida - Spania).
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi pentru care există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri se menţin şi în continuare.
Constatând că sunt întrunite cerinţele art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată, cât şi prevederile art. 5 pct. l lit. a) din C.A.D.O.L.F., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva încheierii din 4 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 8005/2/2008.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 498/2009. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 52/2009. Penal → |
|---|
