ICCJ. Decizia nr. 52/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 52/2009
Dosar nr. 4724/105/2007
Şedinţa publică din 14 ianuarie2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 158 din 13 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Prahova a condamnat-o pe inculpata C.ŞT., la pedepsele de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.; 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. şi respectiv 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., aplicate pentru trei infracţiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (două fapte) şi art. 10 din aceeaşi lege (o faptă) şi la două pedepse de câte 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 pentru două infracţiuni de aderare la un grup infracţional organizat.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 alin. (l) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data confiscării.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 1.280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate în cauză, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpata C.Şt. a fost contactată, în luna iunie 2004, de către numita N.O., care i-a propus să o însoţească la Madrid în vizită, la viitoarea sa cumnată Şt.G., fără a-i oferi mai multe detalii.
Inculpata a fost de acord şi, în luna iulie 2004, a fost contactată de numitul G.M.M., fratele lui G.Şt., care i-a propus să transporte mape în Spania pentru sora sa.
În aceeaşi lună inculpata a plecat în Spania, în oraşul Madrid, unde a locuit într-un apartament închiriat de către G.Şt., apartament în care mai locuiau şi alte două persoane folosite de aceasta la transportarea drogurilor pe nume N.O. şi U.N.I.
La propunerea lui G.Şt. şi a fratelui acesteia G.M.M., inculpata C.Şt., în perioada iulie - septembrie 2004, a efectuat trei transporturi de cocaină de la Madrid la Barcelona, fără a cunoaşte conform declaraţiilor sale, conţinutul coletelor.
Pentru aceste servicii inculpata a primit de la G.Şt. între 300 şi 600 euro pe transport, iar mapele cu droguri Ie-a înmânat unei persoane pe nume M.S.
În luna septembrie 2004, N.O. a fost depistată de către autorităţile spaniole în timp ce transporta cocaină, fiind arestată pentru trafic de droguri, fapt ce a determinat-o pe G.Şt. să le relateze celorlalte două că mapele transportate conţineau cocaină.
După acest moment, C.Şt. a mai efectuat un transport de cocaină de la Madrid la Insulele Tenerife, deşi cunoştea caracterul ilicit al acţiunii sale.
Aceasta a declarat că a primit suma de 600 euro pentru acest transport de la G.Şt., după care potrivit spuselor sale a părăsit teritoriul spaniol.
S-a stabilit că în perioada cât a locuit în Spania, inculpata a intrat în legătură cu traficanţii nigerieni, cunoscuţi ca fiind „E.", „K.", „J.", „J.", „D.", „V.", „D.", persoane pentru care a intermediat ulterior mai multe cantităţi de cocaină, prin intermediul reţelei pe care a constituit-o în acest scop.
În intervalul martie - mai 2005, inculpata C.Şt., s-a întors în România, după care a revenit în Spania şi până în luna august a aceluiaşi an a efectuat pentru „D." aproximativ 6-7 transporturi de droguri ambalate în mape, fără a cunoaşte, aşa cum a declarat, conţinutul acestora.
A mai reţinut instanţa că, în vara anului 2005 inculpata a decis să continue să conducă o reţea de cărăuşi, formată din cetăţeni români cu venituri modeste şi cu pregătire sub medie, profitând de faptul că îi cunoscuse pe traficanţii nigerieni. Astfel, s-a dovedit că inculpata i-a racolat pe numiţii A.D.C., B.M., P.L. şi N.C., care au efectuat deplasări în Spania pentru a transporta mape fără a le da informaţii cu privire la conţinutul acestora.
Mapele erau aduse în apartamentul unde locuiau cărăuşii români de către nigerianul „D" sau de către inculpata C.Şt. şi erau încredinţate acelor persoane pentru a fi transportate.
Transporturile au fost efectuate la Barcelona şi la Santa Cruz de Tenerife, iar în schimbul mapelor cărăuşii primeau de la „V." bani ambalaţi în cutii de biscuiţi.
De asemenea, în luna aprilie 2006, inculpata C.Şt., Ie-a mai determinat şi pe J.D. şi N.I.D. să plece la Madrid pentru a transporta „mape cu acte importante" urmând să primească în schimb sume de bani.
Grupul, astfel, constituit şi-a desfăşurat activitatea pe teritoriul Spaniei până, în luna august 2006, când S.C. şi N.L. au fost depistate transportând cocaină, fiind arestate. Faţă de inculpata C.Şt. a fost începută urmărirea penală, la data7 iulie 2007, pentru infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi aderarea la un grup infracţional organizat, fiind trimisă în judecată şi condamnată prin sentinţa penală menţionată anterior la o pedeapsă penala rezultanta de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpata C.Şt., care prin apărător desemnat din oficiu a criticat-o ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei pe care a considerat-o prea aspră.
Fiind audiată de către curte, inculpata şi-a recunoscut vinovăţia şi a solicitat reducerea pedepsei sub limita minimă, cu reţinerea circumstanţelor atenuante personale prevăzută de art. 74 şi 76 C. pen. şi aplicarea suspendării sub supraveghere.
Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art. 378 C. proc. pen., pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat că apelul declarat de inculpată este fondat în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt, aşa cum a fost expusă pe larg mai înainte, corespunde probelor administrate în cauză, vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită iar încadrarea juridică a faptelor este legală, aspecte faţă de care inculpata nu a formulat critici.
Critica invocată de inculpată privitoare la individualizarea pedepsei a fost considerată întemeiată.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aşa cum s-a solicitat deoarece infracţiunile pentru care a fost condamnată prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani şi ca atare, nu sunt întrunite cerinţele prevăzută de art. 1602 C. proc. pen.
De asemenea, faţă de gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, de modul şi condiţiile concrete în care au fost săvârşite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru astfel de fapte, nu se pot reţine faţă de inculpată, nici circumstanţe atenuante personale prevăzută de art. 74 şi 76 C. pen.
Totuşi, având în vedere că inculpata este la prima încălcare a legii penale, are un copil minor în întreţinere, rezultat din concubinaj, iar pe de altă parte ţinând seama de faptul că a recunoscut şi regretat faptele comise, Curtea a constatat că, cuantumul pedepsei de 12 ani închisoare este excesiv, aşa încât a considerat că se impune reducerea acestuia.
Sub acest aspect, apelul declarat de inculpata C.Şt., a fost considerat fondat, şi a fost admis conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe în latură penală, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în pedepsele componente.
S-au redus pedepsele principale de câte 12 ani închisoare aplicate pentru infracţiunile prevăzută de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000; art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003 şi respectiv art. 10 din Legea nr. 143/2000 la câte 10 ani închisoare pentru fiecare infracţiune.
În temeiul dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., după contopirea pedepselor inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Deoarece nici la examinarea din oficiu a sentinţei sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au mai constatat şi alte nelegalităţi, astfel că, celelalte dispoziţiuni ale sentinţei au fost menţinute.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat, au rămas în sarcina acestuia şi s-a dispus ca plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei din să fie achitat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal a formulat recurs inculpata C.Şt., care deşi legal citată nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine recursul, fiind reprezentată de apărător desemnat din oficiu avocat V.C., care a criticat hotărârile prin prisma unicului caz de casare şi anume cel prevăzută de art. 3859 14 C. proc. pen., şi a solicitat admiterea recursului, să se dea o mai mare eficientă circumstanţelor reale şi personale ale inculpatei, cu consecinţa coborârii pedepsei până la minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 cu privire la suspendarea sub supraveghere, având în vedere că inculpata este însărcinată şi mai are în îngrijire un copil minor.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 14 C. proc. pen., astfel cum s-a susţinut oral la termenul de astăzi 14 ianuarie 2009 de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat V.C., cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor preceda.
Aşadar, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatei C.Şt., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpata C.Şt., dar şi de circumstanţele personale ale acesteia.
Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că această critică formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă faţă de inculpata C.Şt., asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acesteia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 ind.9 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.Şt. împotriva deciziei penale nr. 106 din 28 iulie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată C.Şt. urmează a fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.Şt., împotriva deciziei penale nr. 106 din 28 iulie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 516/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 59/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
