ICCJ. Decizia nr. 498/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.498/2009
Dosar nr. 5550/99/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 264 din 21 aprilie 2008, Tribunalul Iaşi, secţia penală, în baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-au aplicat prevederile art. 71 raportate la art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 183 C. pen., a fost condamnată şi inculpata C.D., la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Iaşi şi s-a dispus obligarea celor doi inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 209 lei către această parte civilă.
A fost admisă în parte acţiunea părţii civile G.E., în sensul obligării, în solidar, a inculpaţilor D.M. şi C.D. la plata sumei de 8.000 lei, din care 4.000 lei daune materiale şi 4.000 lei daune morale, către partea civilă menţionată.
A fost respinsă cererea aceleiaşi părţi civile privind acordarea cheltuielilor judiciare.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că în după-amiaza zilei de 23 decembrie 2006, pe fondul unui conflict intervenit între inculpatul D.M. şi victima G.P., inculpaţii D.M. şi apoi C.D. l-au lovit, aceasta din urmă cu o scândură ruptă din gardul locuinţei victimei, producându-i leziuni victimei care i-au cauzat decesul.
Prin Decizia penală nr. 95 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a admis apelul declarat de ambii inculpaţi, a desfiinţat în latură penală sentinţa penală nr. 264 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Iaşi, secţia penală, şi rejudecând în fond, a aplicat apelanţilor inculpaţi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi în baza art. 76 alin. (2) din acelaşi cod, a redus pedepsele aplicate acestora: de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru inculpatul D.M. şi de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpata C.D. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambii inculpaţi, D.M. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., iar, în subsidiar, cazul prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.; iar inculpata C.D., doar cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Instanţele (de fond şi de apel) au stabilit o corectă situaţie de fapt cu privirea la săvârşirea şi de către inculpatul D.M. a infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., pe baza probelor administrate în cauză (declaraţiile martorilor oculari G.A., G.I., N.V., M.C. şi P.D., precum şi declaraţiile date de ambii inculpaţi), din examinarea cărora rezultă, fără echivoc, că loviturile aplicate de ambii inculpaţi au determinat producerea decesului victimei G.P.
Nu au nici o relevanţă afecţiunile victimei, cât timp medicii legişti au stabilit că există o legătură mediată de cauzalitate între loviturile aplicate de inculpaţi victimei şi decesul acesteia.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., caz invocat în recurs de inculpatul D.M. reţinând că Decizia atacată este temeinică şi legală, sub acest prim aspect.
Cu privire la recursurile declarate de ambii inculpaţi, şi la invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, de asemenea, netemeinicia susţinerilor recurenţilor, Decizia atacată fiind favorabilă inculpaţilor, prin reducerea substanţială a pedepselor, ca urmare a aplicării circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (l) lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (2) C. pen.
În raport cu gravitatea faptei săvârşite de inculpaţi (care a avut drept consecinţă suprimarea vieţii unei persoane şi producerea unor prejudicii morale şi materiale familiei victimei), Înalta Curte apreciază că o nouă reducere a pedepselor ar contraveni scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi D.M. şi C.D. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G. şi D.M. împotriva Deciziei penale nr. 95 din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 497/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 516/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
