ICCJ. Decizia nr. 570/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 570/2009
Dosar nr.776/1/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 08213/99/2006, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului B.D.A. în temeiul art. 3002 C. proc. pen., combinat cu art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.D.A. criticând-o pentru netemeinicie, solicitând casarea acesteia şi punerea sa în libertate.
Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive".
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte apreciază, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de consecinţele acestora, inculpatul fiind acuzat de săvârşirea infracţiunilor de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal, că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, în cauză deja a fost pronunţată o hotărâre de condamnare.
Apărările formulate de inculpat privind problemele de sănătate nu pot fi primite, acesta având posibilitatea să solicite efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească afecţiunile de care suferă şi în ce măsură pot fi tratate în penitenciar, iar în funcţie de concluziile acesteia să formuleze cererile prevăzute de lege.
Toate aceste aspecte justifică dispoziţia instanţei de apel, în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.A. împotriva încheierii de şedinţă din 15 ianuarie 2009 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 08213/99/2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 557/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 591/2009. Penal → |
|---|
