ICCJ. Decizia nr. 557/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.557/2009
Dosar nr. 392/119/2007
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 31 din 22 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Covasna, în dosarul penal nr. 392/119/2007, s-a dispus, în baza art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului K.J., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la data de 16 ianuarie 2007 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a părului din material lemnos cu diametrul de 5 cm şi 70 cm lungime, aflat în camera de corpuri delicte a I.P.J. Covasna.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a cizmelor de cauciuc şi a pantalonilor tip sport ce constituie mijloace materiale de probă, după rămânerea definitivă a sentinţei.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către părţile civile F.l. şi B.I., câte 1000 lei fiecăreia, reprezentând cheltuieli de înmormântare; părţii civile K.E.O. suma globală de 450 lei reprezentând pensie de întreţinere, pentru perioada 17 ianuarie 2007 - 22 aprilie 2008 şi în continuare suma de 30 lei lunar, cu acelaşi titlu, începând cu data pronunţării sentinţei şi până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 25 de ani, sau noi dispoziţii ale instanţei; părţii civile T.E. suma globală de 450 lei, reprezentând pensie de întreţinere pe seama minorei K.M. pentru perioada 17 ianuarie 2007 - 22 aprilie 2008 şi în continuare suma de 30 lei lunar, cu acelaşi titlu, începând cu data pronunţării sentinţei şi până la majoratul minorei sau noi dispoziţii ale instanţei, precum şi suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit de minora K.M.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 493,56 lei, reprezentând valoarea prestaţiilor medicosanitare acordate victimei K.G.
Totodată, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut ca stare de fapt că inculpatul K.J., la data de 16 ianuarie 2007, pe timp de zi, în faţa magazinului Z. din Sânzieni, cu un par de 70 cm lungime şi diametru de 5 cm, a aplicat mai multe lovituri violente, în zona temporo-parietală stângă, victimei K.G., provocându-i un traumatism cranio-facial acut deschis, care au dus în final la decesul acesteia. Intenţia inculpatului de a ucide a rezultat din însăşi materialitatea faptei. Obiectul vulnerant, par din lemn cu un diametru de 5 cm şi lungime de 70 cm, zona vizată, capul, intensitatea loviturilor, se auzeau cum trosneau oasele, urmarea produsă, decesul victimei, precum şi afirmaţia făcută de inculpat că va lovi victima până la „ultima răsuflare", au fost elemente suficiente pentru prima instanţă în a reţine că inculpatul a prevăzut şi urmărit producerea rezultatului, chiar dacă în faţa instanţei inculpatul a revenit, în parte, asupra celor declarate în cursul urmăririi penale, lăsând să se înţeleagă faptul că nu a urmărit să o lovească pe victimă în cap, zona vizată a fost umărul, fiind posibil ca parul să fi alunecat în cap.
Apărarea inculpatului din cuprinsul declaraţiei nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, pe cale de consecinţă fiind înlăturată de prima instanţă. Din raportul de constatare medico-legală s-a reţinut că leziunile care au condus la decesul victimei sunt localizate la nivelul capului şi au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure. Martorul T.E. a declarat pe parcursul procesului că inculpatul i-a aplicat victimei 4-5 lovituri cu parul; loviturile au fost date cu forţă, au nimerit „în plin", întrucât se auzeau cum trosneau oasele. De asemenea, din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică anexată, prima instanţă a reţinut că pe peretele exterior al magazinului s-au găsit stropi de sânge pe o suprafaţă de 1,95 m x 5,80 m, ceea ce evidenţiază faptul că loviturile au fost puternice şi au vizat zone care nu erau acoperite cu haine, întrucât posibilitatea ca sângele să „ţâşnească" prin haine, având în vedere diagnosticul reţinut în raportul de constatare medico-legală, este exclusă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul K.J.
Criticile aduse de procuror au vizat netemeinicia sentinţei atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, motivele de apel fiind dezvoltate în memoriul de la dosar.
Inculpatul, prin concluziile orale ale apărătorului ales, cât şi personal, prin ultimul cuvânt, a criticat hotărârea primei instanţe, în primul rând sub aspectul încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei închisorii.
Prin Decizia penală nr. 107/ AP din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri declarate în cauză.
S-a dedus prevenţia la zi pentru inculpat şi s-a menţinut starea sa de arest.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a apreciat că pe baza materialului probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, constând, în esenţă, în aceea că, urmare a loviturilor aplicate de inculpat, a intervenit decesul numitului K.G.
În ceea ce priveşte critica adusă de inculpat privind greşita încadrare juridică a faptei care i se reţine în sarcină, Curtea de apel reţine că soluţia primei instanţe este la adăpost de orice critică. Astfel, în mod corect prima instanţă a reţinut că inculpatul a acţionat de la început cu intenţia de a ucide, câtă vreme, analiza împrejurărilor de fapt relevă pentru inculpat o constituţie fizică a unui om deosebit de puternic care a folosit un par din lemn, cu un diametru de 5 cm şi lungime de 70 cm, în lovirea victimei, obiect apt a produce moartea în cazul loviturilor aplicate într-o zonă vitală, cum este capul, şi de către un om cu forţa inculpatului. În aceste condiţii, este evident că acesta a acţionat cu intenţia de a ucide victima, şi nu doar de a-i aplica o corecţie, aşa cum acesta a susţinut în apărare, motivat de unele probleme legate de oile inculpatului. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că urmele de sânge au fost găsite, potrivit procesului verbal de la dosar urmărire penală, atât pe strada din faţa magazinului alimentar, dar şi pe peretele acestuia, edificatoare în acest sens fiind fotografiile judiciare din cuprinsul procesului verbal, la care se adaugă elementele de fapt din cuprinsul declaraţiilor martorilor conform cărora se auzea cum trosneau oasele victimei, iar inculpatul spunea că va lovi victima până la „ultima răsuflare".
Faptul că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri puternice într-o zonă vitală a corpului, susceptibile să provoace grave Iezi uni interne şi, în final, moartea acestei persoane, mecanismul de producere şi legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi decesul intervenit, ca şi atitudinea inculpatului atât în timpul, cât şi imediat după săvârşirea faptei, nefiind el cel care a anunţat organele de urmărire penală, el fiind preocupat de martorul K.E. care pleca de frică de la faţa locului, evidenţiază că acesta a prevăzut şi acceptat posibilitatea morţii victimei, astfel încât, din punctul de vedere al laturii subiective, el a acţionat cu intenţia de a ucide victima, iar nu cu praeterintenţie, motiv pentru care nu poate fi vorba în cauză despre infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Cu privire la criticile aduse atât de parchet, cât şi de către inculpat, relative la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, acestea sunt nefondate. Sub aspectul individualizării pedepsei, aceasta s-a realizat prin coroborarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârşite, persoana inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală, cât şi atitudinea pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal, regretând comiterea faptei şi fiind de acord cu despăgubirile, într-un anumit cuantum, al părţilor civile. în aceste condiţii, prin orientarea pedepsei la minimul special prevăzut de lege, se asigură îndeplinirea scopului general al pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, sens în care a invocat cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Se susţine că raportat la împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, la poziţia sa procesuală, precum şi la starea de recidivă postexecutorie în care se afla la momentul săvârşirii infracţiunii, pedeapsa aplicată este prea blândă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput şi analizat de către instanţele de fond şi apel, care au reţinut săvârşirea cu vinovăţie de către inculpat a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, constând în aceea că în ziua de 16 ianuarie 2007, într-un loc public a aplicat cu un par mai multe lovituri victimei K.G. în zona capului (temporo-parietală stânga), provocându-i un traumatism cranio-facial deschis care a dus la decesul acesteia.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
În ce priveşte tratamentul sancţionator, instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea egală cu minimul special, luând în considerare împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, conturate de raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, ambele dispuse în faza de judecată.
Această pedeapsă a fost implicit menţinută de către instanţa de apel, prin respingerea căilor de atac exercitate atât de către parchet, cât şi de către inculpat şi care au vizat între altele cuantumul pedepsei aplicate acestuia.
Curtea apreciază că în procesul de individualizare a pedepsei au fost avute în vedere prin coroborare toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen, astfel încât critica parchetului este neîntemeiată.
Este adevărat că fapta comisă de inculpat prezintă în concret un grad ridicat de pericol social, modalitatea în care inculpatul a acţionat conturând concluzia că acesta a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, el prevăzând şi urmărind rezultatul letal al faptei sale. În acelaşi timp, infracţiunea a fost comisă pe fondul unor relaţii tensionate preexistente între inculpat şi victimă, neînţelegerile vizând între altele faptul că victima a schimbat un număr de 17 oi aparţinând inculpatului cu altele bolnave, animale care ulterior au murit.
Alături de împrejurările în care infracţiunea a fost comisă, au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului. În acest context, Curtea constată în primul rând că acesta a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă postexecutorie însă condamnarea anterioară, datând din anul 1999, nu a fost dispusă pentru o infracţiune de violenţă, ci pentru una contra patrimoniului.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune rezultă că inculpatul provine dintr-o familie organizată, cu o situaţie materială şi financiară bună, fiind căsătorit şi având doi copii minori. El este cunoscut în comunitate ca un om gospodar şi priceput, foarte ataşat de munca agricolă şi zootehnică, însă chiar inculpatul a recunoscut că în situaţii conflictuale devine impulsiv, irascibil, fiind predispus al manifestări de agresivitate verbală şi fizică.
Având în vedere această structură de personalitate a inculpatului, conflictul de durată dintre el şi victimă, ca situaţie generatoare de frustrare a determinat comportamentul său de tip agresiv-violent, care s-a instalat în mod spontan în momentul întâlnirii cu victima.
În ce priveşte conduita procesuală, inculpatul a recunoscut în mod constant săvârşirea faptei în materialitatea ei şi a realizat gravitatea acesteia, conştientizând impactul deosebit al infracţiunii comise, aspecte care de asemenea sunt consemnate în referatul întocmit de Serviciul de probaţiune.
Toate aceste circumstanţe reale şi personale au fost corect evaluate şi au condus la stabilirea unei pedepse egale cu minimul special, pe care Curtea o apreciază ca fiind îndestulătoare şi aptă să asigure atât reeducarea inculpatului, cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În consecinţă, recursul parchetului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 107/ AP din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul K.J.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2007 la 17 februarie 2009.
Obligă inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 501/2009. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 570/2009. Penal → |
|---|
