ICCJ. Decizia nr. 591/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 591/2009
Dosar nr. 27/81/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 10 din 8 februarie 2008, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul N.P. la 10 (zece) ani închisoare si 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 alin. (l) lit. f) C. pen., cureţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen. şi, la 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. (l) C. pen., cu reţinerea aplicării dispoziţiilor art. 74 C. pen.
În baza dispoziţiile art. 33 – art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen. Pe perioada indicată de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., instituită prin încheierea din 23 ianuarie 2007.
A admis acţiunea exercitată de partea civilă M.F. şi a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării la plata sumei de 7.178,2 RON reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 25.000 cu titlu de daune morale şi suma de 3.500 reprezentând onorariul de avocat.
A admis acţiunea exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Militar de Urgenţă Avram lancu Oradea şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile suma de 3.169,53 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti nr. 49/P/2005 din 15 martie 2006 a fost trimis în judecată inculpatul N.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. (l) C. pen. şi omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut la data de 26 decembrie 2004, Parchetul Militar Oradea de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a fost sesizat de comanda U.M. 01340 Oradea cu privire la evenimentul din după-amiaza de 26 decembrie 2004, din incinta U.M. 01338 Oradea, când doi militari în termen din subunitatea de pază au fost împuşcaţi, dintre care unul mortal.
În cauză s-au efectuat cercetarea locului faptei în prezenţa reprezentanţilor UM 01338 Oradea, expertiza medico legală nr. 120/111/3 din 13 ianuarie 2005 al S.M.L. Bihor, raportul de constatare medico legală nr. 3825/III/434 din 27 decembrie 2004, reconstituirea traseului indicat de inculpatul N.P. ca fiind cel parcurs la data de 26 decembrie 2004, precum şi locurile unde acesta a afirmat să s-a aflat în momentele în care a fost împuşcat de soldatul M.A., s-a efectuat un experiment judiciar pentru a verifica aria de împrăştiere a tuburilor cartuş, o expertiză criminalistică complexă, balistică şi traseologică, au fost audiaţi inculpatul N.P., martorii S.D., C.A.A., N.D.A., P.G., S.D., K.A., G.V.C., R.V., F.D.B., G.V.C., C.D.B., J.D.D., procese verbale de cercetare la faţa locului, necropsia cadavrului victimei M.A., raport de expertiză criminalistică nr. 65 din 16 mai 2005, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 15725 din 29 decembrie 2004, rapoarte de expertiză psihiatrică la care a fost supus inculpatul N.P.
Astfel, în baza întregului material probator administrat, Tribunalul a reţinut, în sarcina inculpatului N.P., săvârşirea infracţiunilor de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data de 26 decembrie 2004, în jurul orelor 14,30 - 15,00, aflându-se în serviciul de pază, pe perimetrul U.M. 01338 Oradea, în schimbul al II-a, postul nr. 5, a încălcat cu intenţie atribuţiile generale şi particulare ale consemnului postului său, pe care l-a părăsit, s-a deplasat şi a depăşit limitele de patrulare ale postului său, spre postul de santinelă nr. 4 în care se afla santinela soldat M.A., şi omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., constând în aceea că, în ziua de 26 decembrie 2004, în jurul orelor 14,30 - 15,00, a luat pistolul mitralieră seria A.C.K. nr. 4761 ce se afla în posesia soldatului M.A. aflat în postul de santinelă nr. 4 U.M. 01340 Oradea, unde se deplasase şi a executat foc asupra acestuia, cauzându-i decesul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel: Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti care a solicitat pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale sub aspectul laturii penale în sensul că dispoziţiile art. 74 şi 76 C. pen., nu se justifică şi al laturii civile în sensul că nu se impunea despăgubirea Spitalului Clinic de Urgenţă Avram Iancu; partea civilă M.F. care a solicitat majorarea daunelor morale de la 25.000 lei la 100.000 lei; partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care inculpatul să fie obligat singur la plata despăgubirilor civile către M.F.; inculpatul N.P. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu sunt probe care să ateste că este autorul infracţiunii de omor deosebit de grav, iar pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 333 alin. (1) C. pen., a solicitat aplicarea unei pedepse având în vedere şi dispoziţiile art. 74 şi 76 C. pen.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 12 din 22 octombrie 2008, a admis apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpatul N.P., a desfiinţat sentinţa atacată şi a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat art. 176 lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 C. pen. şi, 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de călcare de consemn prevăzută de art. 333 alin. (l) C. pen., cu aplicabilă art. 74 C. pen., reducând pedeapsa la 2 luni închisoare. În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare, alături de care a aplicat şi pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. A respins acţiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgenţă „Avram Iancu" şi l-a exonerat pe inculpat de plata sumei de 3.169,53 RON şi a menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. A respins apelurile părţii civile M.F. şi părţii responsabile civilmente Ministerul Apărării ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, partea civilă M.F., partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării şi inculpatul N.P.
Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de apel a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţei de fond şi de apel, înlăturarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. şi stabilirea unei pedepse corespunzătoare gradului de pericol social a celor 2 infracţiuni (caz de casare, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Recurentul parte civilă M.F. a arătat că sub aspect penal achiesează la concluziile procurorului întrucât fapta săvârşită este deosebit de gravă, pedeapsa de 10 ani este prea mică, iar în ceea ce priveşte latura civilă a apreciat că suma de 150.000 lei ar fi proporţională cu gravitatea faptei.
Recurenta parte responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanţei de fond şi de apel, în sensul respingerii acţiunii civile faţă de Ministerul Apărării ca parte responsabilă civilmente, întrucât, în cauză, între exercitarea funcţiei şi faptă, nu există legătură de cauzalitate potrivit art. 1000 alin. (3) C. civ.
În ceea ce priveşte recursul pentru Spitalul Municipal Oradea a arătat că paguba a fost acoperită.
Recurentul inculpat N.P. a solicitat admiterea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) raportat la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., admiterea recursului şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar cu privire la infracţiunea de călcare de consemn a apreciat că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este întemeiată, şi a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea art. 81 C. pen.
Examinând recursurile sub aspectul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, partea civilă M.F., partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării şi inculpatul N.P., sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi de instanţa de apel rezultă din mijloacele de probă legal administrate.
Faţă de recursul parchetului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, întrucât, situaţia de fapt rezultă din mijloacele de probă legal administrate, şi apreciază că instanţele au ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi persoana inculpatului, fiind justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni. Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect instanţele au reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pentru inculpatul N.P., având în vedere caracterizarea de la locul de muncă, prezentarea sa la toate termenele de judecată şi lipsa antecedentelor penale.
În ceea ce priveşte recursul părţii civile M.F., Înalta Curte constată că este nefondat, cu privire la latura penală cât şi la latura civilă. Cu privire la latura penală, Înalta Curte constată că faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului pedeapsa astfel cum a fost individualizată, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate, Cu privire la latura civilă, Înalta Curte constată că suma de 150.000 lei solicitată este disproporţionată şi ar putea constitui o sursă de venit nejustificat.
În ceea ce priveşte recursul părţii responsabile civilmente, Ministerul Apărării, Înalta Curte constată că este nefondat, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 1000 alin. (3) C. civ., comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat, astfel Ministerul Apărării răspunde pentru fapta inculpatului, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, inclusiv existenţa unei legături de cauzalitate.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul N.P., Înalta Curte constată că este nefondat, întrucât din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cercetarea locului faptei în prezenţa reprezentanţilor U.M. 01338 Oradea, expertiza medico legală nr. 120/111/3 din 13 ianuarie 2005 al S.M.L. Bihor, raportul de constatare medico legală nr. 3825/III/434 din 27 decembrie 2004, reconstituirea traseului indicat de inculpatul N.P., expertiză criminalistică complexă, balistică şi traseologică, declaraţiile inculpatului N.P., şi a martorilor S.D., C.A.A., N.D.A., P.G., S.D., K.A., G.V.C., R.V., F.D.B., G.V.C., C.D.B., J.D.D., procese verbale de cercetare la faţa locului, necropsia cadavrului victimei M.A., raportul de expertiză criminalistică nr. 65 din 16 mai 2005, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 15725 din 29 decembrie 2004, rapoarte de expertiză psihiatrică la care a fost supus inculpatul N.P., rezultă vinovăţia inculpatului.
Cu privire la infracţiunea de călcare de consemn, pedeapsa aplicată de instanţa de apel este justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Pentru cele ce preced şi constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.,
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, partea civilă M.F., partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării şi inculpatul N.P.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă, recurenta parte responsabilă civilmente şi recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, partea civilă M.F., partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării şi inculpatul N.P. împotriva deciziei nr. 12 din 22 octombrie 2008 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurenta parte civilă şi recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 570/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 592/2009. Penal → |
|---|
