ICCJ. Decizia nr. 603/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 603/2009
Dosar nr. 1115/44/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. l98/P/2008 din 30 iunie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.M., procuror şi N.C., comisar şef poliţie, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 247, 248, 2481 şi 272 C. pen.
Pentru a dispune această soluţie, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 19 mai 2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi plângerea formulată de C.D. împotriva procurorului C.M., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila şi comisarului şef N.C., din cadrul I.P.J. Brăila pentru infracţiunile prevăzute în art. 246, 247, 248, 2481 şi 272 C. pen.
În plângere, petiţionara a susţinut că procurorul C.M. şi comisarul şef N.C. au refuzat să efectueze cercetări în dosarul nr. 2168/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
Efectuându-se acte premergătoare s-au stabilit următoarele:
La data de 15 iunie 2006, C.D. a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila o plângere împotriva numiţilor M.M., T.V., OG şi Z.S. pentru infracţiunile prevăzute în art. 246, 247, 215 alin. (1) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) Plângerea a fost înregistrată sub nr. 2168/P/2006 şi a fost trimisă la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Brăila pentru a se efectua cercetări.
După efectuarea cercetărilor necesare, prin referatul din 18 octombrie 2007, comisarul şef N.C. a propus neînceperea urmăririi penale, susţinând că aspectele sesizate de persoana vătămată au mai făcut obiectul cercetărilor care s-au efectuat în dosarele nr. 322/P/2005, 1863/P/2006 şi 407/P/2007.
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila nr. 2168/P/2006 din 18 decembrie 2007, procurorul C.M. a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva intimaţilor M.M., T.V., OG şi Z.S. pentru infracţiunile prevăzute în art. 246, 247, 215 alin. (1) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen.
S-a reţinut că faptele din cauza respectivă au mai făcut obiectul cercetărilor în dosarele nr. 1863/P/2006 şi 407/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, soluţionate prin rezoluţii de confirmare a propunerilor de neîncepere a urmăririi penale.
În consecinţă, s-a constatat că procurorul C.M. şi comisarul şef N.C. nu au refuzat să efectueze cercetări în dosarul nr. 2168/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, ci au constatat, în urma verificărilor efectuate, că faptele sesizate de numita C.D. au mai făcut obiectul cercetărilor care s-au efectuat în dosarele nr. 1863/P/2006 şi 407/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, existând astfel o cauză care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, în soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege, iar soluţiile adoptate de acesta pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.
Eventuala nelegalitate a unei soluţii adoptate de procuror nu atrage răspunderea penală a acestuia, întrucât soluţiile sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Aspectele invocate de numita C.D. cu privire la soluţia adoptată de procuror nu poate constitui temeiuri pentru introducerea unei plângeri penale, ci motive ce puteau fi invocate în căile de atac.
În aceea ce-l priveşte pe comisarul şef N.C. s-a constatat că a făcut o propunere de a nu se începe urmărirea penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., propunere care a fost confirmată de procuror.
Împotriva rezoluţiei nr. 198/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat plângere, în termen legal, petiţionara C.D., în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. Petiţionara a arătat că soluţia nu este legală şi a descris din nou faptele sesizate.
Totodată, petiţionara a formulat, prin plângerea respectivă, şi plângere penală faţă de procurorul I.G. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), art. 272 C. pen., susţinând că acesta a lăsat nesoluţionată cauza cu care a fost investit.
În raport de această susţinere, un exemplar de pe plângerea formulată de petentă, împreună cu actele depuse de aceasta, s-a dispus de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi să fie înaintate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare, conform art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 855/II/2/2008 din 18 august 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentei.
Pentru a dispune în acest sens, s-au reţinut următoarele:
Verificând actele premergătoare efectuate în dosar, sa constata că situaţia de fapt a fost corect reţinută de procuror prin rezoluţia criticată.
Astfel, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a fost înregistrată sub nr. 2168/P/2006, plângerea penală formulată de persoana vătămată C.D., la data de 15 iunie 2006, împotriva făptuitorilor M.M., T.V., OG şi Z.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 246, 247, 215 alin. (1) şi 289 C. pen.
După efectuarea actelor premergătoare în cauză, comisarul şef N.C. din cadrul I.P.J. Brăila a propus neîncepere a urmăririi penale pe considerentul că faptele sesizate de persoana vătămată au mai făcut obiectul cercetărilor penale în dosarele nr. 322/P/2005, 1863/P/2006 şi 407/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
Constatând că propunerea organelor de cercetare penală ale poliţiei este temeinică, prin rezoluţia nr. 2168/P/2006 din 18 decembrie 2007, procurorul C.M. a confirmat-o, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) în referire la art. 10 lit. j) C. proc. pen.
Având în vedere această situaţie de fapt, procurorul general a apreciat că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale. Actele premergătoare care au fost efectuate nu au scos în evidenţă faptul că procurorul C.M. şi comisarul şef N.C. au refuzat să efectueze cercetările în dosarul nr. 2168/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila. Aceştia au constatat, în urma actelor premergătoare care au fost efectuate, faptul că cele sesizate de persoana vătămată au mai făcut obiectul unor cercetări penale, existând astfel o cauză care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr. 161/ F din 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, în sinteză, că procurorul C.M. şi comisarul şef N.C. nu au refuzat să efectueze cercetări în dosarul nr. 2168/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, ci au constatat, în urma verificărilor efectuate, că faptele sesizate de numita C.D. au mai făcut obiectul cercetărilor care s-au efectuat în dosarele nr. 1863/P/2006 şi 407/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, existând astfel o cauză care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale.
Împotriva sentinţei, petiţionara a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (l) şi art. 52 din C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (l) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format dosarul penal nr. 198/P/2008, care cuprinde 157 de file.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petiţionar, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice, în sensul art. 681 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Pretinsa nesoluţionare a „obiectului acţiunii" şi, respectiv, pretinsa neefectuare a actelor de cercetare penală, sunt critici neîntemeiate întrucât, pe de o parte, organele judiciare penale nu au competenţa soluţionării unor litigii de natură civilă, iar pe de altă parte, în cauză au fost efectuate acte premergătoare, ca acte prevăzute de Codul de procedură penală. Efectuarea actelor de cercetare penală propriu-zise (ca acte de urmărire penală), ar fi fost legal posibilă numai în măsura în care, din conţinutul actelor premergătoare, nu ar fost constatată incidenţa unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
Actele premergătoare efectuate nu au relevat faptul că procurorul C.M. şi comisarul şef N.C. ar fi refuzat să efectueze cercetări în dosarul nr. 2168/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila. Aceştia au constatat, în urma actelor premergătoare efectuate, că cele sesizate de persoana vătămată au mai făcut obiectul unor cercetări penale, existând astfel o cauză care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale.
Deşi nu sunt caracterizate prin autoritatea de lucru judecat - specifică numai hotărârilor judecătoreşti, rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată (ca soluţii ale procurorului) trebuie să li se recunoască o anumită stabilitate, specifică raporturilor juridice.
Această concluzie are la bază dispoziţiile art. 270 şi urm. C. proc. pen., privind cazurile de reluare a urmăririi penale, precum şi dispoziţiile art. 2781 alin. (11) C. proc. pen.
Reluarea cercetărilor penale într-o cauză în care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată care, eventual, a şi fost atacată pe căile prevăzute de art. 275 – art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen., nu este legal posibilă decât în condiţiile arătate de textele procedurale anterior menţionate, iar nu la reluarea acuzaţiilor de către persoana vătămată.
În raport cu cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiţionarei urmează a fi respins ca nefondat
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.D. împotriva sentinţei penale nr. 161/ F din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 592/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 620/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
