ICCJ. Decizia nr. 630/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 630/2009
Dosar nr. 743/110/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2009
Examinând recursurile de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 378/D/2008 din 15 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală inculpatul G.L.(fiul natural al M., născut la 28 octombrie 1986 în Comăneşti, judeţul Bacău, studii 7 clase, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale, domiciliat în oraşul Dărmăneşti, judeţul Bacău) a fost condamnat la 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 24 decembrie 2007 la zi.
Au fost admise în parte pretenţiile civile formulate de părţile civile M.V., M.Ş. şi M.R. şi a fost obligat inculpatul să plătească acestora 18.000 lei cu titlu de daune materiale şi 200.000 lei daune morale.
S-a respins cererea privind acordarea unei contribuţii lunare de întreţinere părţilor civile M.Ş. şi M.R.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele :
La data de 23 decembrie 2007 inculpatul G.L. a consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri din oraşul Dărmăneşti. În jurul orei 21.00 inculpatul a mers în barul SC E. şi A. SRL unde la o masă se aflau M.E. şi N.C., care consumau băuturi alcoolice.
În jurul orei 23.00 N.C. şi M.E. au ieşit din bar fiind urmaţi la scurt timp de inculpat. Acesta i-a propus numitei M.E. să întreţină cu el raporturi sexuale, dar a fost refuzat.
Inculpatul l-a lovit cu pumnii peste faţă pe Nădejde Costică, care a fugit spre locuinţa sa şi apoi a lovit-o şi pe M.E. cu pumnii în zona feţei şi a târât-o în livada din spatele barului unde a continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele în zona capului şi toracelui, după care a dezbrăcat-o de pantaloni şi a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale şi apoi a plecat abandonând victima în zăpadă.
Victima a fost găsită decedată în livadă, iar din raportul medico-legal nr. 106/C/2008 al C.M.L. Moineşti rezultă că moartea numitei M.E. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenită consecutiv unui traumatism toracic soldat cu fracturi costale multiple bilaterale cu volet costal anterior.
Actul medico-legal concluzionează că leziunile tanato - generatoare s-au putut produce prin lovire-comprimare a toracelui cu mijloace contondente.
La examinarea medico-legală s-a constatat că victima prezintă un traumatism vulvovaginal produs în urma unei agresiuni sexuale extrem de violente soldate cu ruptură de perineu şi rupturi de vagin cu reacţie vitală şi multiple contuzii cranio-faciale ale trunchiului şi membrelor produse prin loviri repetate cu mijloace contondente şi comprimare cu degetele.
S-a constatat de asemenea că, în momentul decesului, victima avea în sânge o alcoolemie de 1,15 grame %o, iar examenul citologic, efectuat asupra frotiurilor vaginale recoltate, care sunt intens hemoragice, nu a pus în evidenţă spermatozoizi.
Instanţa a reţinut că în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe M.E., după care a târât-o în livadă, dar a susţinut că nu a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta, iar în faza de cercetare judecătorească a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu victima, dar a susţinut că nu a exercitat violenţe de o agresivitate ieşită din comun care să fi dus la decesul victimei.
S-a reţinut că susţinerile inculpatului sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză.
Instanţa a reţinut că, în drept, fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă şi conduita inculpatului.
În soluţionarea laturii civile instanţa a avut în vedere că părţile civile au dovedit cheltuielile de înmormântare efectuate, dar cuantumul daunelor morale este disproporţionat, chiar dacă pierderea suferită este ireparabilă.
S-a reţinut de asemenea că nu se justifică obligarea inculpatului la plata unei contribuţii lunare către părinţii victimei întrucât victima nu realiza venituri constante ci lucra sporadic şi nu s-a dovedit că aceasta era cea care le asigura traiul zilnic.
Prin Decizia penală nr. 133 din 11 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat, a fost menţinută starea de arest şi s-a dedus la zi arestarea preventivă.
Prin aceeaşi decizie s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de părţile civile M.V. şi M.R.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că sentinţa a fost pronunţată la data de 15 iulie 2007, în prezenţa inculpatului, iar apelul a fost declarat după expirarea termenului prevăzut de lege.
Referitor la apelul declarat de părţile civile, care au solicitat să se aplice maximul de pedeapsă, majorarea daunelor morale la 5 miliarde lei şi stabilirea unei prestaţii periodice, s-a reţinut că pretenţiile nu sunt întemeiate deoarece nu s-a dovedit că victima îşi întreţinea părinţii iar daunele morale au fost corect apreciate.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul şi părţile civile.
Inculpatul a susţinut că în mod greşit i s-a respins apelul ca tardiv întrucât, fiind prezent la pronunţarea sentinţei, a declarat oral apel în şedinţă publică.
Părţile civile au susţinut în motivarea recursului că se impunea aplicarea pedepsei maxime, de 25 de ani închisoare cât prevede legea pentru infracţiunea comisă, având în vedere că inculpatul este un pericol social.
De asemenea, părţile civile au solicitat să li se acorde despăgubirile astfel cum le-au solicitat în primă instanţă.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Referitor la recursul declarat de inculpat se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că apelul declarat de acesta este tardiv.
Având în vedere că inculpatul a fost prezent la data de 15 iulie 2008 la pronunţarea sentinţei, termenul de 10 zile în care acesta putea declara apel, a început să curgă, potrivit art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la această dată.
Aşa fiind, ultima zi în care inculpatul putea declara apel a fost 28 iulie 2008, iar acesta a uzat de calea de atac abia la data de 7 august 2008, după expirarea termenului.
Susţinerea inculpatului că ar fi declarat apel oral, în şedinţă publică, la pronunţarea sentinţei nu este confirmată de actele dosarului neexistând nici un proces verbal în care să se consemneze declaraţia inculpatului cu privire la exercitarea căii de atac şi nici menţiunea corespunzătoare în registrul de executări penale.
Referitor la recursurile declarate de părţile civile se reţine că primul motiv invocat, care priveşte individualizarea pedepsei, îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Se apreciază că pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect individualizată fiind proporţională cu gravitatea faptei, care a avut drept consecinţă decesul unei persoane în vârstă de 36 de ani, rezultatul letal nefiind însă urmărit şi nici măcar acceptat de inculpat, infracţiunea comisă fiind praeterintenţionată. Împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, dar şi datele personale ale inculpatului au fost de asemenea just evaluate.
Aşa fiind, solicitarea părţilor civile de a se majora pedeapsa la limita maximă prevăzută de lege nu este întemeiată.
Criticile formulate de părţile civile cu privire la modul de soluţionare a cererilor de despăgubiri pe care le-au formulat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 3859 alin. (1) şi 2 C. proc. pen.
Curtea reţine de asemenea că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu.
În consecinţă recursurile vor fi respinse ca nefondate conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă a inculpatului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile M.Ş., M.R. şi M.V. şi de inculpatul G.L. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 24 decembrie 2007 la 23 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat G.L. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Obligă recurentele părţi civile M Ş., M.R. şi M.V. la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 820/2009. Penal → |
|---|
