ICCJ. Decizia nr. 602/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.602/2009
Dosar nr. 106/59/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 14 august 2008 dată în dosarul nr. 193/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de J.N.M., sub aspectul infracţiunilor de delapidare şi gestiune frauduloasă, prevăzute de art. 214 alin. (1) şi art. 2151 alin. (1) C. pen.
Pentru a se dispune această rezoluţie, s-a reţinut că, la data de 23 aprilie 2008, persoana privată de libertate D.G., aflată în Penitenciarul Arad, a sesizat serviciul de investigare a fraudelor din cadrul IPJ Arad, solicitând tragerea la răspundere penală a ofiţerului J.N.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de gestiune frauduloasă şi delapidare, prevăzute de art. 214 alin. (1) şi art. 2151 alin. (1) C. pen.
Fiind audiat la data de 19 mai 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petiţionarul a declarat că îşi menţine plângerea, acuzând-o în esenţă pe intimata J.N.M. pentru faptele de a-i fi gestionat în mod abuziv, în calitate de contabil şef al Penitenciarului Arad, banii din contul personal, în sensul că i-a calculat şi reţinut din acest cont, sume de bani mult mai mari, poate chiar depăşind 300%, reprezentând costul copiilor xerox ale unor citaţii şi acte procedurale, aflate la dosarul lui de penitenciar şi efectuate la cererea sa la copiatorul unităţii.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că preţul aferent fotocopiilor solicitate, pentru care se eliberează facturi şi chitanţe, a fost si este calculat în funcţie de contravaloarea hârtiei, a tonerului, rolelor teflon şi de ungere, a cheltuielilor de reparaţii şi energiei electrice la care se adaugă TVA-ul, iar în legătură cu acest aspect petiţionarul a intentat proces civil Penitenciarului Arad, care face obiectul dosarului nr. 698/108/2008.
S-a mai reţinut că, fiind audiaţi de procuror, intimata J.N.M. şi şeful acesteia, ofiţerul L.D., director adjunct pe probleme economico-administrative, au susţinut că sumele în cauză sunt calculate şi reţinute conform legii.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost, ulterior, confirmată prin rezoluţia nr. 915/11/2/2008 din 15 septembrie 2008 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul D.G., în baza art. 278 C. proc. pen.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei, solicitând desfiinţarea rezoluţiilor, susţinând că nu au fost efectuate suficiente acte de cercetare pentru a se ajunge la concluzia că fapta nu ar exista, procurorul analizând faptele doar prin prisma statutului social al făptuitoarei, pierzând din vedere scopul procesului penal.
De asemenea, petiţionarul a mai arătat că modul de calcul al preţului de cost al fotocopiilor este cel întocmit de făptuitoare în luna decembrie 2007, făptuitoarea susţinând că modul de calcul real este cel apărut în februarie 2007, dar şi că s-a aplicat TVA mai mare decât preţul total de cost, care a fost adunat cu preţul total de cost, totalul fiind rotunjit şi stabilindu-se valoarea totală a unei fotocopii, iar la plata fotocopiilor s-a mai adăugat încă o dată TVA.
Prin sentinţa penală nr. 256/PI din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul D.G. împotriva rezoluţiei din 14 august 2008 dispusă în dosarul nr. 193/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa acesta hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, din actele dosarului de urmărire penală, nu rezultă indicii că intimata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă sau delapidare, însuşindu-şi concluziile procurorului în ceea ce priveşte modul de calcul a sumei percepută de către unitatea de detenţie, ca reprezentând contravaloarea copiilor xerox ale citaţiilor şi actelor de procedură solicitate de petiţionar.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal a declarat recurs petiţionarul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare să se dispună începerea urmăririi penale faţă de intimată, întrucât aceasta i-a calculat în mod eronat preţul copiilor xerox, susţinând că instanţa de fond, însuşindu-şi concluziile procurorului, s-a solidarizat cu intimata.
Examinând hotărârea instanţei de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a se dispune începerea urmăririi penale sunt necesare două condiţii.
Prima condiţie constă în existenţa unui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune. Organul de urmărire penală poate deţine informaţiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare efectuate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui de la lit. b1).
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dată de parchet faţă de intimata J.N.M. şi menţinută de prima instanţă, este legală şi temeinică, întrucât, din actele premergătoare efectuate în urma sesizării organelor de urmărire penală, nu rezultă nici un element care să conducă la existenţa infracţiunilor reclamate de petiţionarul D.G.
Nemulţumirea petiţionarului cu privire la sumele care i-au fost percepute pentru copiile xerox efectuate în penitenciar, nu poate constitui temei pentru atragerea răspunderii penale a intimatei, întrucât din actele dosarului rezultă că preţul aferent copiilor corespunde valorii stabilite prin Decizia nr. 27 din 08 februarie 2007 a directorului Penitenciarului Arad, iar cu privire la calculul efectuat de intimată petiţionarul s-a adresat instanţei civile, care este abilitată să se pronunţe cu privire la aspectele învederate de acesta.
Astfel, soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei J.N.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 214 alin. (1) şi art. 2151 alin. (1) C. pen., este corectă, iar temeiul de drept reţinut, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., corespunde situaţiei de fapt rezultată din actele premergătoare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.G. împotriva sentinţei penale nr. 256/PI din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.G. împotriva sentinţei penale nr. 256/PI din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 573/2009. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 61/2009. Penal → |
|---|
