ICCJ. Decizia nr. 61/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 61/2009

Dosar nr. 9622/1/2008

Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 5176 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis recursul declarat de A.V. împotriva deciziei penale nr. 128 din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a casat Decizia atacată şi sentinţa nr. 134 din 3 iulie 2007 a Tribunalului Bacău numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, ce a fost redusă de la 10 ani la 5 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 – art. 392 C. proc. pen., condamnatul a formulat contestaţie în anulare la data de 12 noiembrie 2008, susţinând critici legate de rezolvarea fondului cauzei.

Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă în principiu, urmând a fi respinsă.

Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi fapt,

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) – c) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării. În cauză, condamnatul a fost încarcerat în baza mandatului de executare a pedepse, aflându-se în stare de detenţie cel puţin din luna august 2008 când a formulat precedenta contestaţie în anulare, împotriva aceleaşi decizii, contestaţie ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 3122476 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Cum prezenta contestaţia în anulare a fost înregistrată la data de 14 noiembrie 2008, chiar dacă s-ar lua în considerare data de 12 noiembrie 2008 ce figurează pe plicul de corespondenţă, termenul de 10 zile prevăzut de textul de lege menţionat este depăşit, contestaţia fiind tardiv introdusă

Ca atare, văzând şi dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., cum contestaţia în anulare nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea formulată de contestatorul A.V. şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.V. împotriva deciziei penale nr. 5176 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2168/114/2007.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 61/2009. Penal