ICCJ. Decizia nr. 634/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 634/2009
Dosar nr. 803/64/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2009
Examinând recursul de faţă constată :
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la 12 ianuarie 2008 SC A.A. SRL şi G.D. au solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor S.V.– comisar şef de poliţie, A.S. – comisar şef de poliţie, R.I. – comisar şef de poliţie, P.N. – subcomisar de poliţie şi C.S. – agent şef de poliţie pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 264, art. 289 şi art. 291 C. pen.
S-a susţinut că societatea, care este posesoarea unui complex cinegetic situat pe raza comunei Vulcan, a fost victima unei infracţiuni de braconaj la data de 2 februarie 2007, iar persoanele reclamate, cu ocazia cercetărilor efectuate în calitate de poliţişti nu au ridicat toate armele care ar fi putut da indicii despre făptuitori, au efectuat două constatări ştiinţifice balistice asupra unui alt glonţ decât ce recoltat din corpul animalului ucis şi au făcut menţiuni false în procesul-verbal de cercetare la faţa locului referitor la aparatul foto utilizat pentru executarea fotografiilor judiciare, toate acestea având ca scop protejarea autorilor braconajului.
Prin rezoluţia nr. 9/P/2008 din 11 iunie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de S.V., A.S., R.I., P.N. şi C.Ş. pentru infracţiunile prevăzute de art. 264, art. 289 şi art. 291 C. pen.
Procurorul a reţinut că la data de 2 februarie 2007, în urma sesizării adresate Postului de poliţie Vulcan de către G.D. – director tehnic al SC A.N.A. SRL, s-a constituit o echipă operativă, formată din subcomisarul Ţ.D., agentul şef T.D. şi agentul şef C.Ş., de la Poliţia Zărneşti care s-a deplasat la fondul de vânătoare al societăţii pentru a efectua cercetarea la faţa locului întrucât fusese găsit un porc mistreţ împuşcat şi se suspecta săvârşirea unei infracţiuni de braconaj.
S-a reţinut că cercetarea s-a desfăşurat conform normelor procedurale şi, întrucât se folosise o armă cu glonţ, a fost sesizat S.A.E.S.T. din cadrul I.P.J. Braşov.
În aceste condiţii au venit la faţa locului comisarul şef A.S., subcomisarul C.D. şi agentul T.M., care au fost de faţă doar la o mică parte a cercetărilor.
După finalizarea acestora, s-a redactat un proces-verbal la sediul Postului de poliţie Vulcan, menţionându-se că au participat şi A.S. şi C.D.
În aceeaşi zi au fost demarate activităţile de investigaţii pentru identificarea autorilor faptei.
Procurorul a reţinut că a doua zi, după o discuţie cu comisarul şef S.V. de la S.A.E.S.T. – I.P.J. Braşov, s-a decis refacerea procesului-verbal. A fost redactat la computer un alt proces-verbal cu conţinut aproape identic, singura diferenţă vizând componenţa echipei operative în care nu au mai fost menţionaţi A.S. şi C.D.
Primul proces verbal a fost distrus, iar cel nou a fost semnat de membrii echipei operative şi de G.D., care nu a făcut nici o obiecţie cu privire la conţinutul acestui act.
Potrivit procesului verbal de cercetare la faţa locului, din corpul animalului împuşcat au fost extrase două fragmente de glonţ, respectiv cămaşa din alamă, ce prezenta o inscripţie indescifrabilă şi formă neregulată, şi miezul din metal de culoare argintie şi formă neregulată, fiind efectuate fotografii judiciare cu un aparat foto marca C. cu film.
În cauza privind infracţiunea de braconaj au fost efectuate două constatări tehnico-ştiinţifice de către specialiştii Serviciului Criminalistic al I.P.J. Braşov, prima de către comisarul şef R.I., iar a doua de către subcomisarul P.N. Ambele au concluzionat că urmele existente pe cămaşa de glonţ nu au fost create de niciuna din armele prezentate spre comparaţie, în primul raport precizându-se că pe fundul cămăşii de glonţ sunt inscripţionate iniţialele S.B.
Procurorul a mai reţinut reprezentantul părţii vătămate a susţinut că în primul proces-verbal s-ar fi menţionat că fotografiile au fost efectuate cu un aparat foto digital C.P., şi că cei doi specialişti criminalişti au examinat alt obiect decât cel extras din corpul animalului împuşcat.
S-a reţinut că din actele premergătoare rezultă că Poliţia oraşului Zărneşti avea în dotare un aparat N., care nu a putut fi folosit deoarece nu avea acumulatori pentru blitz, astfel încât fotografiile au fost efectuate de C.Ş. cu un aparat C. cu film proprietatea sa. O dovadă în plus că s-a folosit un aparat cu film îl constituie faptul că la dosar au fost depuse negativele celor două filme folosite cu ocazia cercetării la faţa locului.
S-a mai arătat în motivarea rezoluţiei că iniţialele S.B. au devenit lizibile după curăţarea cămăşii de glonţ şi îndepărtarea marginilor, operaţiuni necesare pentru efectuarea lucrării de specialitate.
În aceste condiţii procurorul a reţinut că, atât cercetarea la faţa locului, cât şi actele efectuate pentru identificarea autorilor infracţiunii de braconaj au fost efectuate potrivit legii, neexistând nici o dovadă că făptuitorii ar fi acţionat tendenţios.
Plângerea formulată de SC A.N.A. SRL împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov prin rezoluţia nr. 571/II/2/2008 din 4 iulie 2008.
Petiţionara a formulat plângere conform art. 2781 C. proc. pen. prin care a reiterat acuzele aduse intimaţilor prin plângerea penală. S-a mai susţinut că rezoluţia din 4 iulie 2008 a fost redactată tot de procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 84/F din 22 septembrie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea şi a menţinut rezoluţia nr. 9/P/2008 din 11 iunie 2008.
Instanţa a reţinut că menţiunea V.A.S. de pe ultima pagină a rezoluţiei date în plângerea formulată conform art. 275 şi urm. C. proc. pen., reprezintă iniţialele redactorului V.A.Ş., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, şi nicidecum prescurtarea numelui V., astfel încât este nefondată critica petiţionarei în sensul că procurorul care a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale a redactat şi rezoluţia prin care s-a soluţionat plângerea.
S-a mai reţinut că din actele premergătoare nu se confirmă cele susţinute în plângere.
Instanţa a avut în vedere că lucrătorii de poliţie şi-au îndeplinit cu bună-credinţă atribuţiile care le reveneau, atât cercetarea la faţa locului cât şi celelalte acte de cercetare penală fiind efectuate potrivit legii.
S-a reţinut astfel că, atâta timp cât Poliţia oraşului Zărneşti, în cadrul căreia acţionează intimatul C.Ş., nu are în dotare un aparat foto digital Canon şi cât timp au fost depuse la dosar negativele filmelor foto şi în condiţiile în care reprezentantul petiţionarei a semnat procesul-verbal fără obiecţiuni, nu poate fi primită susţinerea petiţionarei că în primul proces verbal s-ar fi menţionat că fotografiile au fost efectuate cu un aparat foto digital C.P.
De asemenea s-a reţinut că nu este îndreptăţită nici critica referitoare la obiectul examinat, având în vedere că pentru efectuarea lucrării de specialitate a fost necesară curăţirea şi îndepărtarea marginilor obiectului examinat, astfel că după acest proces a fost posibil descifrarea iniţialelor S.B.
Instanţa a reţinut că plângerea penală a petiţionarei nu a vizat şi infracţiunea de distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen. şi că oricum această infracţiune nu poate fi reţinută întrucât rezultă că procesul verbal a fost refăcut cu acelaşi conţinut.
Petiţionara a declarat recurs susţinând că cercetările efectuate sunt incomplete întrucât se impunea efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească ce fel de aparat foto a folosit C.Ş., audierea ca martori a numiţilor M.G.C., C.I. şi G.D. tot pentru a se stabili cu ce fel de aparat au fost efectuate fotografiile judiciare.
S-a susţinut că era necesară o expertiză pentru a se verifica autenticitatea negativelor celor două filme şi pentru a se verifica succesiunea imaginilor.
De asemenea s-a susţinut că obiectele asupra cărora s-au efectuat constatările tehnico-ştiinţifice trebuiau prezentate spre recunoaştere persoanelor care le-au văzut.
În argumentarea recursului s-s susţinut că din nota de constatare extrajudiciară balistică rezultă carenţele lucrărilor efectuate de R.I. şi P.I.
Tot astfel s-a arătat că organele de urmărire penală trebuiau să verifice la operatorii de telefonie mobilă Z. şi C. convorbirile purtate la data de 2 februarie 2007 cu M.G., G.D. de T.G. pentru a se stabili cui i-a comunicat acesta că a fost prins în interiorul parcului de vânătoare.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din analiza actelor şi materialului aflat la dosar rezultă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi este corectă astfel încât legal şi temeinic prima instanţa a respins plângerea petiţionarei.
Actele premergătoare efectuate nu confirmă susţinerile petiţionarei în sensul că în procesul-verbal de cercetare la faţa locului s-ar fi consemnat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau s-ar fi omis cu ştiinţă inserarea unor împrejurări.
Atâta timp cât din acte rezultă că la data de 2 februarie 2007 poliţia nu avea în dotare un aparat de fotografiat C. digital, ci un aparat de altă marcă, iar acesta nu era funcţional şi cât timp au fost ataşate negativele filmelor foto, în mod corect s-a apreciat că cele consemnate în procesul-verbal corespund realităţii.
De asemenea nu există nici un indiciu că au fost examinate şi expertizate alte obiecte metalice decât cele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, aceste obiecte fiind puse după fotografiere, astfel cum rezultă chiar din susţinerile reprezentantului societăţii, într-un plic sigilat.
Concluziile notei de consultanţă extrajudiciară balistică depusă de petiţionară în recurs nu pot fi avute în vedere întrucât exced competenţelor expertului care se pronunţă cu privire la conţinutul procesului-verbal de cercetare la faţa locului, calitatea fotografiilor judiciare şi la concordanţa rapoartelor de constatare ştiinţifică cu obiectivele formulate prin rezoluţiile motivate.
Se constată de asemenea că, atâta timp cât referitor la fapta de braconaj s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor pentru identificarea autorului este evident că nu pot fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. care este condiţionată de existenţa unei persoane favorizate care să fi comis o infracţiune.
Înalta Curte apreciază că probele considerate de petiţionară ca fiind necesare pentru identificarea autorului, faptei de braconaj pot fi solicitate de aceasta în cauza disjunsă, în care se efectuează cercetări cu privire la această faptă.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC A.A. SRL împotriva sentinţei penale nr. 84/F din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 660/2009. Penal → |
|---|
