ICCJ. Decizia nr. 543/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 543/2009
Dosar nr. 2755/104/2007
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 16 iunie 2008 a Tribunalului Olt, inculpatul T.M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 1 an.
În baza art. 71 alin. (1)-(3) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata detenţiei.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive cu începere din 19 aprilie 2007.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
A fost respinsă cererea formulată de procuror cu ocazia dezbaterii din 10 iunie 2008 de schimbare a încadrării juridice ca nefondată.
S-a admis în parte acţiunea părţii civile D.I. şi a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 20.000 lei, despăgubiri pentru daune morale şi 11.407,2 lei, despăgubiri pentru daune materiale către această parte.
A fost admisă acţiunea părţii civile Spitalul jud. de Urgenţă Slatina şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 482,433 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale către această parte civilă.
A fost obligat inculpatul şi la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului Olt, precum şi la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă D.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ziua de 17 aprilie 2007, părţile au avut un incident în legătură cu o suprafaţă de teren. În după-amiaza aceleiaşi zile, în timp ce se aflau pe terenul în litigiu, inculpatul a legat victima (persoană cu handicap locomotor) cu o faşă textilă şi a lovit-o cu un arac peste tot corpul, după care a târât-o în curtea sa, continuând să o lovească până la apariţia unor martori, când a încetat agresiunea.
În cursul nopţii de 17/18 aprilie 2007, victima P.A. a decedat la spital.
Moartea victimei, în vârstă de 73 ani, a fost violentă şi s-a datorat şocului mixt traumatic şi hemoragic, consecinţă a unui traumatism cu echimoze şi hematoame multiple musculare şi fracturii de stern cu hematom mediastinal anterior. Leziunile s-au produs prin lovire repetată cu corpuri dure (pumni, picioare, ciomag) şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul (Raport de constatare medico-legală întocmit de Serviciul judeţean de medicină legală Olt, fila 43-44 - dosar urm. pen.). Victima prezenta o alcoolemie de 0,20 gr o/oo.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare şi cercetare la faţa locului, planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile martorilor I.V., P.P., G.N., G.F.S., T.S., S.F., N.I., M.M., I.D., C.I., P.F., C.M., B.E., G.C., P.M., declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă D.I. şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, întrucât faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 174, art. 175 lit. d) C. pen. şi art. 189 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa aplicată inculpatului este greşit individualizată în raport de natura şi gravitatea faptelor comise.
S-a mai arătat că instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 113 C. pen., deşi, în raport de afecţiunile pe care le prezintă inculpatul, se impune obligarea acestuia la tratament medical până la însănătoşire.
Partea civilă a susţinut că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat este cea prevăzută de dispoziţiile art. 174, art. 175 lit. d) şi i) C. pen. şi art. 189 C. pen., solicitând condamnarea inculpatului în baza acestor texte de lege şi majorarea cuantumului daunelor morale acordate.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului în sensul reţinerii în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., arătând că este şi bolnav.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 118 din 24 septembrie 2008, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi partea civilă D.I. împotriva sentinţei penale nr. 62 din 16 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2755/104/2007 şi a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe penale, pe care a desfiinţat-o cu privire la latura penală.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul T.M. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 383 alin. (1) rap. la art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada detenţiei preventive în continuare, la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen. inculpatul a fost obligat la tratament medical şi pe perioada executării pedepsei închisorii, până la însănătoşire.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 193 C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 40 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, precum şi la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă D.I., reprezentând onorariu avocat.
Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.I. şi inculpatul T.M.
Prin motivele scrise, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului reţinând ca încadrare juridică corectă a faptelor săvârşite de acesta, prevederile art. 174 alin. (1), art. 175 lit. d) C. pen. şi art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin concluziile orale, procurorul de şedinţă a solicitat reţinerea şi a circumstanţei prevăzute de art. 175 lit. i) C. pen. la încadrarea juridică a infracţiunii de omor calificat.
Recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. d) şi i) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei, cerere asupra căreia instanţa de apel a omis să se pronunţe.
Totodată, a solicitat obligarea inculpatului la acordarea daunelor morale solicitate, în sumă de 50.000 lei.
Ultimul motiv de recurs formulat vizează majorarea pedepsei aplicate inculpatului, considerându-se că în raport de circumstanţele reale ale faptei, aceasta este neîndestulătoare.
Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursurilor declarate în constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 10, 14 şi 17 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi au dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor săvârşite de inculpat.
Între inculpatul T.M. şi victima P.A. exista o stare conflictuală veche în legătură cu o suprafaţă de teren. Animozitatea dintre ei a fost reaprinsă în dimineaţa zilei de 17 aprilie 2007 pentru un conflict domestic minor.
În după amiaza aceleiaşi zile, incidentul s-a repetat, victima pătrunzând în curtea inculpatului pentru a alunga păsările acestuia.
Înalta Curte constată că evenimentele violente care au urmat s-au petrecut în curtea inculpatului, unde victima pătruns fără drept şi, după o dispută verbală cu inculpatul, l-a lovit pe acesta peste antebraţul drept cu una din cârjele sale metalice, încercând să îl lovească şi cu un cuţit.
Inculpatul a deposedat-o de ambele obiecte, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu cârja, a legat-o peste corp şi braţe cu o frânghie de un dispozitiv de tăiat lemne şi a lovit-o în continuare cu un băţ.
Evenimentele astfel stabilite pe baza unui probatoriu amplu, corect evaluat dovedesc în primul rând că fapta nu s-a comis în loc public, ci în curtea inculpatului, astfel că în cauză nu poate fi reţinută dispoziţia de la lit. i) a art. 175 C. pen., indiferent de câte persoane au auzit şi au intervenit pentru încetarea agresiunii, nefiind însă aceasta în mod evident, intenţia făptuitorului.
În al doilea rând, inculpatul, săvârşind fapta, nu a profitat de neputinţa victimei de a se apăra, dimpotrivă, incidentul a fost declanşat chiar de victimă care a pătruns în curtea inculpatului, i-a alungat păsările şi a lovit cu cârja. Comportamentul victimei este departe de a fi acela al unei persoane lipsite de apărare, ea recurgând şi la folosirea unei arme albe împotriva inculpatului.
Deşi deposedat de una din cârje şi de cuţit, victima a opus rezistenţă, ceea ce l-a determinat să o imobilizeze pentru a putea să o lovească în continuare.
Acţiunea de legare a victimei, petrecută între două moment de aplicare a loviturilor, mai întâi cu cârja şi apoi cu băţul, nu are conţinut infracţional de sine-stătător, ci se înscrie în linia conduitei inculpatului care a procedat astfel pentru a-şi realiza exclusiv scopul de a pedepsei victima, prevăzând posibilitatea ca această să moară şi acceptând, chiar dacă nu a urmărit, posibilitatea acestui rezultat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu pot fi reţinute nici dispoziţiile art. 175 lit. d) C. pen. şi nici cele ale art. 189 alin. (2) C. pen., încadrarea juridică stabilită de instanţe în prevederile art. 174 alin. (1) C. pen. fiind temeinică şi legală şi urmând a fi menţinută.
Modul de desfăşurare a diferitelor etape pe care le-a parcurs incidentul dintre părţi exclude reţinerea în favoarea inculpatului T.M. a scuzei provocării prevăzute de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Starea conflictuală veche dintre părţi, incidentul petrecut în dimineaţa zilei de 17 aprilie 2007, împrejurarea că inculpatul nu a luat măsuri de închidere a păsărilor sale, deşi fusese avertizat în legătură cu acest fapt, exclud orice posibilitate de surprindere a acestuia în legătură cu modul în care au continuat evenimentele, astfel că în sarcina acestuia nu se poate stabili comiterea faptei sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii generată de atitudinea victimei.
Pe de altă parte, Înalta Curte nu constată existenţa vreunor împrejurări reale sau personale care să se constituie în circumstanţe atenuante şi care să conducă la reducerea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.
Toate datele în legătură cu fapta comisă şi persoana făptuitorului au fost decelate şi evidenţiate în mod just de către instanţe, ele regăsindu-se în cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor, la limita minimă stabilită de lege.
Această pedeapsă ca şi măsura de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen. stabilită în sarcina sa sunt necesare şi suficiente recuperării sociale şi psihice a inculpatului.
Constatând că cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la criteriile generale de individualizare, cât şi cele ale art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei au fost atinse, Înalta Curte va respinge criticile formulate cu privire la pedeapsa aplicată, menţinând cuantumul acesteia, astfel cum a fost stabilit.
În privinţa laturii civile, Înalta Curte constată că stabilirea cuantumului daunelor morale acordate părţii civile la suma de 20.000 lei este îndestulătoare şi întemeiată, reprezentând o reparaţie justă pentru prejudiciul psihic suferit de pierderea părintelui în vârstă de 73 de ani.
Acordarea cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă s-a făcut potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei şi în conformitate cu dispoziţiile art. 193 alin. (2) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.I. şi inculpatul T.M.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului de la 19 aprilie 2007, la zi.
Recurenţii inculpatul şi partea civilă vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de partea civilă D.I. şi de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 118 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 aprilie 2007 la 17 februarie 2009.
Obligă recurenta parte civilă să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 502/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 57/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
