ICCJ. Decizia nr. 611/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 611/2009
Dosar nr. 8142/121/2007
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursuluide faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 226/ F din l5 mai 2008, Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul R.I., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „violare de domiciliu" prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
L-a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum şi la o pedeapsă de 18 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (l) raportat la art. 175 alin. (l) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., i-a aplicat inculpatului R.I. pedeapsa principală cea mai grea, de 18 ani închisoare, sporită la 20 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv cea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului R.I. prin sentinţa penală nr. 1378 din 21 mai 2002 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la 01 aprilie 2003, prin Decizia penală nr. 308 din 19 martie 2003 a Tribunalului Galaţi.
În baza art. 61 alin. (l) C. pen., a contopit pedeapsa principală rezultantă de 20 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 558 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1378/2002 a Judecătoriei Galaţi, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 20 ani închisoare, sporită la 20 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului R.I. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 20 ani şi 6 luni închisoare, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 08 noiembrie 2007, ora 18,30 şi până la zi, iar în baza art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului R.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: Inculpatul R.I., zis B. a lucrat până la sfârşitul lunii septembrie 2006 în comuna Vulturu, iar începând cu luna octombrie 2006, inculpatul a locuit la domiciliul tatălui său, martorul R.I. din satul Lungoci. În aceeaşi curte cu martorul I.R. şi inculpatul, în alt corp de casă, locuiau sora şi nepoţii inculpatului precum şi martorul N.Ş., concubinul surorii inculpatului, numita P.G. Pentru obţinerea mijloacelor de existenţă, inculpatul R.I. obişnuia să muncească cu ziua la diverşi consăteni, lucru pe care îl făcea şi victima M.A.
De precizat că inculpatul era consumator de băuturi alcoolice şi pentru că, de cele mai multe ori, nu dispunea de sume de bani, se întâmpla să acumuleze datorii la barurile din sat, unul dintre aceste baruri fiind cel al martorului L.S. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a dat dovadă de-a lungul timpului, a unui comportament sexual deviant în sensul că, cu mai mulţi ani în urmă, a intrat în locuinţele martorelor E.G. şi L.S., persoane despre care ştia că locuiesc singure şi, dacă în cazul primei nu a încercat întreţinerea de raporturi sexuale, datorită prezenţei de spirit a acesteia, în cazul celei de-a doua martore, acest lucru chiar s-a întâmplat.
Inculpatul R.I., o cunoştea pe victima M.A., fiind născut în satul Lungoci, însă nu fusese niciodată acasă la aceasta şi nu se întâmplase vreodată să o ajute la treburile din gospodărie. Victima era o persoană singuratică, nu accepta prea uşor vizitele vreunor vecini şi nu era cunoscută ca fiind consumatoare de băuturi alcoolice.
În săptămâna 02 - 07 octombrie 2006, cel mai probabil în ziua de 04 octombrie 2006, atât victima M.A. cât şi inculpatul R.I. au lucrat cu ziua la martorul P.V., la cules porumb. În acea zi, martorul P.V. a mai fost ajutat de soţia sa, martora P.S., de cumnata inculpatului, martora R.M. şi de un alt vecin. Pe parcursul şederii pe câmp, între martori şi victimă s-au purtat discuţii, în glumă, legate de inexistenţa unui bărbat în viaţa victimei, împrejurare care, cel mai probabil, a fost de natură să nască în mintea inculpatului rezoluţia infracţională. Martora R.M. a precizat în declaraţiile date că, a atras atenţia inculpatului R.I. să nu-i treacă ceva nefiresc prin minte legat de victimă, mai ales că martora avea cunoştinţă de comportamentul mai ciudat al inculpatului. Pe data de 05 octombrie 2006, victima a fost ajutată la cules porumbul de martorii P.V. şi P.S.
La finele zilei de muncă, fiecare dintre cei prezenţi au primit câte 250.000 lei ROL, dar inculpatul a solicitat martorului P.V. să-i dea banii sâmbătă, pe data de 07 octombrie 2006. Ultima dată, victima a fost văzută în data de 06 octombrie 2006, în jurul orelor 11,00 - 12,00, când a reamintit martorilor P.V. şi P.S. de o pomană.
La data de 07 octombrie 2006, sâmbătă, în jurul orelor 14,00, inculpatul a hotărât să meargă în comuna Vulturu pentru a-şi scoate de la reparat un televizor, dat fiind faptul că luase banii de la martorul P.V. A plătit pentru reparaţia televizorului în jur de 250.000 - 300.000 lei ROL iar în jurul orelor 17,00 - 18,00 a revenit acasă. Aici, la domiciliul tatălui său, se aflau martorii R.L. şi R.M., fratele şi cumnata sa. Aceştia lipeau pereţii de la casa martorului R.I. şi pentru că inculpatul era în stare de ebrietate şi venise şi târziu acasă, între martorul R.I. şi inculpat s-au iscat o serie de discuţii.
Inculpatul a acceptat să-i ajute la treabă, timp în care a mai consumat vin. În jurul orelor 19,00, inculpatul a plecat la barul martorului L.S., iar în jurul orelor 21,00 - 22,00, a revenit acasă şi a mers la sora sa, pentru a se uita la televizor deoarece el nu avea cablu. Aici, la locuinţa surorii sale se afla şi martorul N.Ş. În jurul orelor 23,00, inculpatul a fost rugat să meargă acasă, a ieşit din imobilul surorii sale însă, pe drum, până la locuinţa tatălui său, s-a hotărât să meargă acasă la R.L., fratele său.
Ajuns în dreptul locuinţei victimei M.A., inculpatul R.I. a hotărât să intre la aceasta şi să întreţină raporturi sexuale cu victima. S-a asigurat în prealabil că nu este nimeni în zonă apoi a pătruns în curte pe poarta care era întredeschisă şi a mers pe aleea cimentuită până la uşa de acces principală. Aici s-a asigurat că nu se aude mişcare în interior şi a apăsat pe clanţă, uşa fiind închisă dar neasigurată. A intrat într-un hol mic, neiluminat, moment în care, a lovit cu uşa peste nişte lucruri din spatele acesteia, producând zgomot. Victima a aprins lumina în camera ei şi a descuiat uşa de la intrarea în camera ei. A apărut în pragul uşii şi a început să strige „hoţii", dând să iasă pe lângă inculpat afară din casă. Inculpatul a împins-o pe victimă înapoi dar aceasta nu s-a dezechilibrat şi a încercat din nou să iasă pe lângă inculpat, împingându-l pe acesta. Din inerţie, inculpatul a lovit cu mâna în geamul de la partea de jos a uşii principale, acesta spărgându-se înspre exterior. În continuare, inculpatul R.I. a lovit-o pe victimă cu pumnul în zona feţei, din lovitură victima căzând jos, cu faţa în sus, cu corpul în camera sa. Victimei a început să-i curgă sânge din zona feţei. Inculpatul s-a aşezat în genunchi lângă victimă şi i-a tras până la genunchi pantalonii tricotaţi. În toate aceste momente, victima încerca să se apere şi îl împingea pe inculpat cu mâinile, împrejurare în care a produs excoriaţii în zona feţei inculpatului. Inculpatul a continuat să o imobilizeze şi a reuşi să întreţină raport sexual cu aceasta. Pentru că victima continua să se zbată, inculpatul i-a pus mâna în gât şi a sugrumat-o. De asemenea, inculpatul nu exclude posibilitatea ca, pentru a o împiedica pe victimă să ţipe, să-i fi aplicat şi alte lovituri şi să se fi aşezat cu toată greutatea peste ea. În continuare, inculpatul i-a tras înapoi pantalonii şi a urcat-o pe victimă în pat, acoperind-o cu o pătură de pe pat. A ieşit din locuinţa victimei folosind acelaşi itinerariu şi s-a deplasat la domiciliu. A doua zi, zgârieturile pe care inculpatul le avea pe faţă au fost remarcate de martorii N.Ş., L.S. şi chiar de către numita P.G. Aceasta din urmă l-a dat cu cremă pe faţă pe inculpat.
Deoarece victima nu era o persoană sociabilă, cadavrul său a fost descoperit de martora P.S. abia luni, data de 10 octombrie 2006, ocazie cu care au fost sesizate şi organele de urmărire penală. Cercetarea la faţa locului a fost desfăşurată în datele de 10 octombrie 2006 şi 11 octombrie 2006, cadavrul victimei prezentând deja semne de putrefacţie incipientă.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la faţa locului, s-a constatat existenţa unor cioburi de geam pe exteriorul uşii principale de acces în locuinţa victimei, împrejurare care a confirmat pe deplin susţinerile inculpatului legat de faptul că a spart din greşeală ochiul de geam, împins fiind de victimă când era în holul locuinţei. De asemenea, de la fata locului, s-au mai ridicat o serie de obiecte care prezentau urme de substanţă brun-roşcată şi s-au ridicat şi urme biologice de la victimă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul R.I., criticând-o pentru nelegalitate, deoarece în mod greşit prima instanţă l-a condamnat, reţinând că el este autorul celor 3 infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 147/ A pronunţată în Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menţinând starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză.
Astfel, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, cu prilejul audierii de către procuror, în prezenţa unui apărător, inculpatul a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor, iar cu prilejul reconstituirii, a oferit numeroase detalii privind modalitatea şi împrejurările în care a acţionat, detalii pe care nu le putea cunoaşte decât autorul faptelor.
Fiind audiat de către judecător, la data luării măsurii arestării preventive, inculpatul şi-a menţinut declaraţiile de recunoaştere date în faţa procurorului, instanţa de apel reţinând că sunt neverosimile susţinerile ulterioare ale acestuia potrivit cărora pe parcursul urmăririi penale ar fi fost constrâns, prin violenţă, să declar în sensul dorit de anchetatori.
Instanţa de apel a mai reţinut că declaraţiile de recunoaştere a faptelor de către inculpat se coroborează cu declaraţiile martorilor N.Ş., R.M., L.S., P.V., P.A.M., M.L., E.G. şi L.S., precum şi cu declaraţia dată de martorul R.I. în faza urmăririi penale, cu procesul-verbal de reconstituire efectuat în prezenţa martorilor asistenţi C.N. şi S.I., cu rapoartele de expertiză biocriminalistică, precum şi cu raportul de constatare medico-legală, probe care au fost judicios analizate şi interpretate de către prima instanţă, conducând la convingerea certă că inculpatul este cel care, în noaptea de 7 octombrie 2006, a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate M.A., a întreţinut cu aceasta, prin constrângere, acte sexuale şi, pentru a ascunde săvârşirea acestor infracţiuni a ucis victima prin sugrumare şi comprimarea toracelui.
S-a concluzionat că, faptele săvârşite de inculpat în modalitatea şi împrejurările menţionate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul susţine că nu a săvârşit fapta, şi solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Există eroare gravă de fapt când situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin hotărârea atacată, este contrară actelor şi probelor administrate în cauză.
Pentru a constitui caz de casare în sensul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie gravă, respectiv să fie esenţială, în sensul de a fi influenţat asupra soluţiei cauzei şi, evident, neîndoielnice.
Ar fi vorba de o eroare gravă de fapt în situaţia în care prin hotărâre s-ar fi dispus condamnarea inculpatului fără să existe probe de vinovăţie sau probele administrate ar fi contrare situaţiei de fapt reţinute prin hotărârea pronunţată.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la faţa locului, s-a constatat existenţa unor cioburi de geam pe exteriorul uşii principale de acces în locuinţa victimei, împrejurare care a confirmat pe deplin susţinerile inculpatului legat de faptul că a spart din greşeală ochiul de geam, fiind împins de victimă când era în holul locuinţei.
De asemenea, de la faţa locului sau mai ridicat o serie de obiecte care prezentau urme de substanţă brun-roşcată şi s-au ridicat şi urme biologice de la victimă.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică rezultă următoarele: fragmentul de carton ridicat de la faţa locului prezenta urme de sânge uman care aparţine grupei sanguine 0I (grupa sanguină a victimei), sacoşa din plastic ridicată de la faţa locului prezintă urme de sânge uman care aparţine grupei sanguine 0I, baticul de culoare neagră ridicat de la faţa locului nu prezenta urme biologice umane, iar tamponul vaginal ridicat de la victimă prezintă urme biologice umane ce conţin urme epiteliale şi capete de spermatozoizi şi amestecul de secreţii umane format din celule epiteliale şi spermă aparţine grupei sanguine 0I sau AII (grupa sanguină a victimei şi respectiv a inculpatului).
Din rapoartele de constatare medico-legală întocmite cu prilejul examinării inculpatului R.I. a rezultat că excoriaţiile constatate la nivelul piramidei nazale, buzei inferioare partea stângă şi de la nivelul feţei dorsale a mâinii drepte au putut fi produse prin zgâriere cu sau de corpuri dure, cu margine alungită, reliefată, posibil prin zgâriere cu unghiile de către o persoană în scop de apărare sau agresiune, poziţia victimă-agresor fiind faţă în faţă.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţific încheiat la data de 12 noiembrie 2007 de I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică rezultă că pentru răspunsurile inculpatului la întrebările relevante ale cauzei (inculpatul negase comiterea infracţiunilor), au fost evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat.
La data de 8 noiembrie 2007, în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu, inculpatul R.I. zis B. a indicat modalitatea în care a comis faptele, cu ocazia reconstituirii fiind efectuate fotografii judiciare precum şi filmare.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsiei victimei M.A. rezultă următoarele:
- moartea victimei a fost violenţă;
- moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea căilor respiratorii superioare cu corpuri dure, degete (sugrumare) şi traumatismului toracic cu fractură de stern, prin lovire-comprimare cu un corp dur.
La autopsia cadavrului s-au mai constatat:
- echimoze şi excoriaţii la nivelul obrazului drept, buzei inferioare, regiunii mentoniere, sub mentoniere, submandibulare stânga şi paralaringiene stânga cu fractură de os hioid, fractură de cartilaj tiroid, puncte asfixice subpleurale, stază viscerală prin comprimare cu corpuri dure, degete;
- fractură transversală de stern în 1/3 superioară, leziune de violenţă ce a putut fi produsă prin lovire-comprimare cu un corp dur;
- echimoze la nivelul mâinii drepte şi ambelor gambe prin comprimare cu corpuri dure-degete;
- între politraumatismul cu comprimarea căilor respiratorii superioare, traumatismul toracic anterior cu fractură de stern şi moartea victimei prin asfixie mecanică există raport direct de cauzalitate;
- cadavrul prezintă modificări de autoliză cadaverică avansată, modificări de putrefacţie incipientă, modificări, datorate acţiunii litice a larvelor de muscă;
- leziunile de violenţă şi moartea victimei pot data din 7 octombrie 2006;
- sângele victimei aparţine grupei sanguine 0I, Rh negativ;
- în secreţiile vaginale şi anale recoltate de la cadavru s-au pus în evidenţă spermatozoizi, ceea ce atestă consumarea recentă de raport sexual pe cale vaginală şi anală, putând data din 7 octombrie 2006.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o poziţie oscilantă, retractând în cursul cercetării judecătoreşti declaraţiile date în faza urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor.
Potrivit art. 62 C. proc. pen., mijloacele de probo pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio deosebire în ceea ce priveşte forţa lor probantă, în raport cu împrejurarea că au fost administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti.
Neexistând niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, instanţa poete să constate, atunci când declaraţiile lor sunt contradictorii, că numai unele dintre ele exprimă adevărul, având obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte.
Într-o astfel de situaţie, instanţa va reţine că sunt expresia adevărului acele declaraţii care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Declaraţiile de recunoaştere a faptelor date de inculpat în cursul urmăririi penale, cu prilejul audierii de către procuror, în prezenţa unui apărător, declaraţia sa cu ocazia reconstituirii, precum şi declaraţia dată în faţa judecătorului la data luării măsurii arestării preventive se coroborează cu probele ştiinţifice administrate în cauză, precum şi cu declaraţiile martorilor N.Ş., R.M., L.S., P.V., P.A.M., M.L., E.G. şi L.S.
Instanţele au reţinut încadrarea juridică corectă a faptelor şi situaţia de fapt este stabilită pe baza materialului probator administrat în cauză.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul inculpatului ca nefondat.
Conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., va fi computată prevenţia inculpatului la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi a arestării preventive de la 8 noiembrie 2007, la 20 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 608/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 709/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
