ICCJ. Decizia nr. 577/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 577/2009
Dosar nr. 167/116/2006
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 224 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a respins cererea de achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., formulată de inculpata B.B.C.
În baza art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpata B.B.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 291 teze I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat inculpata la 2 luni închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultanta de 7 ani şi 7 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) stabilită prin sentinţa penală nr. 2633/2006 a Judecătoriei Ploieşti, prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 285/2004 a Judecătoriei Lehliu Gară şi sentinţa penală nr. 1510 a Judecătoriei Slobozia, a pus pedepsele în reindividualitatea lor şi în baza art. 36 alin. (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele descontopite cu pedepsele pronunţate în sentinţa, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare şi 2 ani întreruperea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat pedeapsa condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1233 din 1998 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, inculpata B.B.C. având de executat o pedeapsă rezultantă, în urma contopirii în total 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
A scăzut din pedeapsa pronunţată perioada executată de la 20 octombrie 1995 la 06 februarie 1996 şi de la 23 februarie 2003 la 22 mai 2007, a menţinut liberarea condiţionată privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1114 zile închisoare din sentinţa penală nr. 2633/2006 a Judecătoriei Ploieşti.
A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S.A.S. şi a obligat inculpata către aceasta la plata sumei de 55.689 lei c/val facturii 1220141 din 1 martie 2002 şi a sumei de 127.909 lei c/val factură 1220148/2002.
A luat act că SC A.M. SRL nu se constituie parte civilă şi a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpată a sumei de 269.322, 48 lei reprezentând prejudiciul cu care SC A.M. SRL nu s-a constituit parte civilă. A anulat mandatele de executare nr. 375 din 12 noiembrie 2004 1681/2004 şi 3718/2006 şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
Instanţa a reţinut, în fapt, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 8 mai 2006 nr. 378/P/2006 inculpata B.B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că inculpata, în calitate de delegată a SC T. SRL, împreună cu inculpatul T.F., prin folosirea unor instrumente frauduloase, a indus şi menţinut în eroare reprezentanţii SA S. şi SC A.M. cu prilejul încheierii şi pe parcursul executării unor contracte comerciale producându-le acestora un prejudiciu de peste 4 miliarde lei. S-a mai reţinut că inculpata a folosit cu ştiinţă un document fals încredinţat de inculpatul T.F., spre a induce în eroare partea cocontractantă, pentru a o determina să încheie contractul. Faţă de inculpatul T.F. s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), întrucât a intervenit decesul făptuitorului şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de fals pentru decesul său.
La data de 3 iunie 2002, SA S. a formulat plângere împotriva numitei B.B.C., arătând că aceasta cu prilejul executării unei convenţii având drept obiect livrarea de grâu de panificaţie a emis pentru plata contravalorii grâului, file C.E.C. şi bilete la ordin în valoare totală de 2.252.056.610 lei, care fiind introduse la plată, au fost refuzate pe motivul lipsă totală de disponibil.
La data de 24 ianuarie 2003, SC A.M. SRL a formulat plângere împotriva numitului T.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că în perioada noiembrie 2001 - ianuarie 2002 a cumpărat cantitatea de 594.393 kg grâu, pentru achitarea căreia a emis documente de plată fără acoperire.
Între reprezentanţii S.C. A.M. şi SC T. s-a încheiat o convenţie prin care T.F. se angaja să achite suma de 2.693.224.800 lei reprezentând cantitatea de 594.893 kg grâu şi s-a încheiat un contract de ipotecă între părţi.
Instanţa de fond a apreciat că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatei B.B.C. şi a inculpatului T.F., care în baza unei înţelegeri prealabile şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat s-a acţionat pentru a se induce în eroare reprezentanţii părţilor vătămate, fabricând şi folosind instrumente frauduloase, constatând că faptele săvârşite de inculpata B.B.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva aceste hotărâri, inculpata B.B.C. a declarat apel, arătând că hotărârea este nelegală şi netemeinică şi a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 109 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în complet de divergenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpata B.B.C., a desfiinţat în parte sentinţa penală numai sub aspectul laturii penale şi în fond descontopind pedepsele, în temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 lit. a), în referire la art. 80 C. pen., a condamnat inculpata la 3 ani şi 4 luni închisoare cu aplicarea art. 74 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 1.233/1998 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pedeapsă ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, astfel că aceasta va avea de executat o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c), C. pen., cu referire la art. 65 C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 291 teza I-a cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., în referire la art. 80 C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 1233/1998 a Judecătorie Sectorului 4 Bucureşti, şi în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (2) cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, astfel că inculpata B.B.C. va avea executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 7 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu referire la art. 65 C. pen. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 a), b) şi c) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 din acelaşi cod a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată de la 20 octombrie 1995 la 6 februarie 1996 şi de la 22 februarie 2003 la 22 mai 2007.
A menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1114 zile închisoare, aplicată sentinţa penală nr. 2633/2006 a Judecătoriei Ploieşti şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Instanţa a apreciat că se impune reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia având în vedere perioada executată, faptul că după ce a fost pusă în libertate s-a încadrat în muncă, a dat dovadă de îndreptare şi reintegrare socială, regretând în mod direct conduita sa anterioară.
În opinia separată, s-a apreciat că se impune respingerea apelului inculpate, având în vedere că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune reducerea cuantumului pedepsei, considerând sentinţa instanţei de fond ca legală şi temeinică atât sub aspectul individualizării pedepsei cât şi al reţinerii vinovăţiei inculpatei.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în sensul aplicării unei pedepsei într-un cuantum mai ridicat şi cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
Împotriva aceleiaşi decizii a formulat recurs şi inculpata B.B.C. şi la data judecării cauzei, respectiv la data de 18 februarie 2009, inculpata a arătat că doreşte să-şi retragă recursul.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte va luat act de retragerea recursului declarat de inculpata B.B.C., având în vedere declaraţia acesteia în faţa instanţei din data de 18 februarie 2009, iar cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 64 lit. e) C. pen., constată că este fondat.
Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei şi a apreciat greşit conduita inculpatei înainte de săvârşirea faptei cât şi după săvârşirea faptei şi a dispus în mod nejustificat condamnarea acesteia la o pedeapsă de numai 3 ani şi 4 luni închisoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările în care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faţă de dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei urmează a se avea în vedere faptul că inculpata are antecedente penale şi a mai comis anterior fapte penale de aceiaşi natură, pentru care a fost condamnată, ceea ce denotă că inculpata a perseverat în acelaşi gen de infracţiuni.
Infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpata, este sancţionată cu închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată de către instanţa de fond de 8 ani închisoare, este o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, în urma contopirii inculpata având de executat o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
Prejudiciul cauzat părţilor este semnificativ fiind de 4.945.281.010 lei, şi nefiind acoperit integral nici până în prezent.
Înalta Curte apreciază că nu se impunea reducerea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât funcţia de reeducare a pedepsei nu mai poate fi realizată, iar pedepsele anterioare la care a fost condamnată inculpata nu au fost suficiente pentru realizarea scopului pedepsei, care este tocmai acela de reeducare.
Astfel, apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este corect individualizată faţă de criteriile prevăzute de lege şi prin raportare la persoana inculpatei, astfel încât aceasta să nu creeze o stare de pericol social pentru membrii societăţii.
Cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 64 lit. e) C. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt aplicabile, fiind înlăturate în mod greşit, faţă de dispoziţiile art. 34, art. 35 alin. (2) şi art. 36 C. pen., aceasta aplicându-se alături de pedeapsa prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 109 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa Decizia penală atacată şi va menţine sentinţa penală nr. 224 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală.
Va lua act de retragerea recursului declarat de inculpata B.B.C. şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata B.B.C. împotriva deciziei penale nr. 109 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 109 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi menţine sentinţa penală nr. 224 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală.
Obligă recurenta inculpată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 567/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 580/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
