ICCJ. Decizia nr. 612/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 612/2009
Dosar nr. 1424/113/2008
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 191 din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Brăila, pronunţată în dosar nr. 1424/113/2008, s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului N.S., la 17 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenţiei de la data de 19 mai 2008 la 30 septembrie 2008.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C.M. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul sa plătească acesteia suma totală de 20.000 lei din care suma de 10.000 lei reprezintă despăgubiri pentru daune materiale şi 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat un cuţit corp delict.
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 240 lei, reprezentând onorariul avocaţilor ce au acordat din oficiu asistenţă juridică inculpatului, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Brăila (câte 100 lei pentru avocaţi C.C. şi F.A. şi 40 lei pentru avocat S.M.).
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond, Tribunalul Brăila, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 749/ P din 10 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.S. pentru săvârşirea infracţiunii de omor în forma prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
Inculpatul este acuzat că, în data de 18 mai 2008, în jurul orei 19, la stâna situată pe raza satului Oancea, jud. Brăila, cu intenţie, a aplicat victimei G.C. o lovitură cu un cuţit în zona abdominală cauzându-i plăgi abdominale profunde ce au condus la moartea victimei.
În esenţă, s-a reţinut că cei doi lucrau ca ciobani la stâna martorului C.T., că în ziua comiterii faptei ce-i doi au avut neînţelegeri cu privire la felul în care îşi realizau obligaţiile de muncă, că inculpatul a fost nemulţumit de felul în care în acea zi a muncit victima, s-au certat în prezenţa martorilor şi în aceste împrejurări, inculpatul a aplicat victimei lovituri cu un cuţit ce au condus la deces.
Ca mijloace de probă a existenţei stării de fapt şi vinovăţiei inculpatului au fost prezentate cu rechizitoriul nota de constatare, procesul-verbal de cercetare a locului faptei, declaraţiile inculpatului şi cele ale martorilor, raportul de constatare medico-legală la necropsie, corpul delict – cuţitul folosit de inculpat.
Pe baza probelor administrate în cauză în cadrul cercetării judecătoreşti au fost reţinute următoarele:
În seara zile de 18 mai 2008, inculpatul N.S. şi victima G.C., ambii angajaţi ca ciobani de martorul C.T., se aflau la stâna din satul Oancea, jud. Brăila.
Între cei doi a avut loc o discuţie contradictorie în care inculpatul i-a reproşat victimei că în acea zi nu a muncit ci a fost plecat cu fiul angajatorului, martorul C.C.C., cu care se întorsese din sat abia seara.
După această discuţie, inculpatul s-a depărtat de locul în care se afla victima, la circa 25 - 30 m pentru a se pregăti de mulsul oilor. Victima a rămas la căruţă, unde dădea calului iarbă cu o furcă. Între timp a apărut martorul C.T. căruia victima i-a relatat de discuţia avută cu inculpatul şi l-a înjurat pe acesta din urmă.
De la distanţa la care se afla inculpatul a auzit relatările victimei, a fost iritat că a fost înjurat şi s-a îndreptat spre victimă cu intenţia de a o lovi cu băţul folosit la paza oilor, pe care-l ţinea ridicat a ameninţare. Victima a realizat că va fi atacată de inculpat şi a ridicat furca în apărare. Inculpatul în drumul parcurs până la victimă a scos din buzunar şi cuţitul pe care-l purta de regulă, a dezarmat victima de furcă prin aplicarea unei lovituri cu băţul peste braţ şi apoi, cu cuţitul, a aplicat mai multe lovituri în zona abdominală.
După comiterea faptei, inculpatul a părăsit stâna, a mers în satul Gurguieţi şi a vândut cuţitul martorului A.V.P. de la care a fost ridicat de poliţie.
Martorii C.T. şi C.C.C. au transportat imediat victima la Spitalul de Urgenţă Brăila unde nu a fost internat pentru că s-a constatat decesul.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 118/A/2008 rezultă că moartea victimei G.C. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic consecutiv unei plăgi înjunghiate abdominale cu interesarea pancreasului şi aortei abdominale, leziunile fiind produse de un corp tăietor-înţepător, între leziuni şi deces existând un raport de cauzalitate direct.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.S., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând să se dispună achitarea sa, întrucât a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare, prevăzută de art. 44 C. pen., victima fiind cea care la agresionat cu furca.
Prin Decizia penală nr. 155/ A din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Instanţa de apel a reţinut că susţinerile inculpatului că ar fi săvârşit fapta în stare de legitimă apărare sunt infirmate de probele administrate în cauză. Nici scuza provocării nu poate fi reţinută, iar martorii audiaţi au arătat că victima a ridicat furca în scop de autoapărare şi nicidecum pentru a-l agresiona pe inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.S. Acesta a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea, întrucât a săvârşit fapta în condiţiile art. 44 C. pen., în stare de legitimă apărare. În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată sub aspectul criticilor formulate de recurentul inculpat, dar şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Prima critică vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se achitarea, întrucât fapta ar fi fost săvârşită în stare de legitimă apărare.
Critica nu este fondată, susţinerile inculpatului fiind contrazise de materialul probator administrat.
Pentru a se reţine incidenţa art. 44 alin. (2) C. pen., este necesar să se dovedească împrejurarea că fapta a fost săvârşită „pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust" îndreptat împotriva inculpatului, a altei persoane sau a unui interes obştesc şi care pune în pericol grav pe cel împotriva căruia se îndreaptă atacul.
În speţă, niciuna din condiţiile art. 44 alin. (2) C. pen., nu este dovedită.
Din relatările martorilor a rezultat că, auzind că victima l-a înjurat, inculpatul s-a îndreptat către aceasta cu băţul pe care-l avea asupra sa şi pe care-l ţinea în mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă a scos din buzunarul drept al pantalonului un briceag pe care l-a deschis.
Victima, observând că inculpatul se apropia de ea, a ridicat furcoiul pe care-l avea în mâini pentru că lucra în gospodări şi l-a ţinut în direcţie oblică, orientat către N.S. Poziţia furcii indică în mod clar dorinţa victimei de a se apăra de atacul inculpatului.
În momentul în care inculpatul s-a apropiat, a dat drumul băţului pe care îl avea în mâna stângă, a apucat furcoiul victimei, iar cu mâna dreaptă, în care avea briceagul deschis, a lovit victima în zona abdominală, provocându-i leziunile ce au condus la decesul acesteia.
Martorii C.T. şi fiul său, C.C.C., prezenţi la locul faptei, au arătat că victima nu a încercat să-l agresioneze cu furca pe inculpat, ci doar o ţinea în mână, pentru a para atacatul inculpatului. Aceiaşi martori au relatat că, în momentul în care inculpatul s-a repezit la victimă, s-a înţepat în coarnele furcoiului, înţepătură superficială însă, pentru care nici nu s-au prezentat acte medicale.
În cauză, nici măcar starea de provocare nu poate fi reţinută, întrucât şi înjurătura pe care victima i-a adresat-o inculpatului a fost tot ca urmare a atacului acestuia, din probe rezultând că între cei doi a avut loc, iniţial, o discuţie contradictoriu, urmare căreia inculpatul i-a aplicat o palmă victimei peste faţă şi atunci victima l-a înjurat pe inculpat.
Înalta Curte apreciază că nici motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat, prin care se solicită reducerea pedepsei, nu este fondat (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 17 ani închisoare, cuantum care reprezintă o orientare proporţională, echilibrată între circumstanţele personale ale inculpatului şi circumstanţele reale ale faptei.
S-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale, gradul de instrucţie scăzut, dar, în acelaşi timp, fapta comisă este una din cele mai grave, fiind îndreptată împotriva vieţii persoanei, inculpatul a acţionat cu intenţie, rezultatul produs a fost decesul victimei, astfel că o reducere a pedepsei nu se justifică.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia pentru inculpat de la 19 mai 2008 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva deciziei penale nr. 155/ A din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi a arestării preventive de la 19 mai 2008, la 20 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 623/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
