ICCJ. Decizia nr. 642/2009. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 642/2009
Dosar nr. 1606/1/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 19 februarie 2009, dispusă în dosarul nr. 1552/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 900 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, arestarea persoanei solicitate S.V.C. pe o perioadă de 5 zile, începând cu 19 februarie 2009 până la 23 februarie 2009.
În temeiul dispoziţiilor art. 90 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege, a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă pe numele persoanei solicitate. La 23 februarie 2009 s-a stabilit temeiul juridic al prezentării mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate S.V.C. de către autorităţile spaniole.
Pentru a dispus astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
La data de 19 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 89 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 28 ianuarie 2009 de către Judecătoria nr. 4 din Madrid, cu privire la persoana solicitată S.V.C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu cărţi de credit şi fraudă, prevăzută de art. 386 şi art. 248 C. pen., spaniol.
S-au luat măsuri cu privire la transmiterea de autorităţile judiciare spaniole emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (2), constatând că persoana solicitată a fost reţinută conform art. 883, instanţa, pe baza semnalării transmise de Interpol, poate dispune, prin încheieri motivate, arestarea persoanei pe o perioadă de 5 zile, fixând termen pentru prezentarea de procuror a mandatului european de arestare.
În consecinţă, curtea de apel, a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 5 zile în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei solicitate, constând în aceea că la data de 8 februarie 2008, împreună cu D.D.G., în timp ce se aflau la supermarketul F.N.A.C. din Barcelona, a folosit carduri de credit pentru a plăti o cameră video marca JVC, o cameră marca Panasonic şi două laptop-uri, făcând cumpărături în valoare de 6813,79 euro, cardurile folosite fiind false.
De asemenea, s-au încercat şi alte tranzacţii în sumă de 16995 euro, care au fost însă respinse la plăţi.
Pentru aceste fapte, pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 12 ani închisoare.
Împotriva încheierii, persoana solicitată a declarat recurs, solicitând judecarea în stare de libertate, întrucât este student, are loc de muncă şi s-a predat de bună voie.
Analizând recursul declarat de persoana solicitată prin prisma motivelor invocate, cât şi din afară, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de judecată a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 90 teza 2 din Legea nr. 304/2002 modificată, constatând că, potrivit art. 90 alin. (2) din aceeaşi lege, faţă de natura faptelor reţinute, măsura arestării preventive este cea aptă pentru a asigura atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii prevăzute de lege.
Curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 883 şi art. 9 din Legea nr. 302/2004 astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de persoana solicitată S.V.C. va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.V.C. împotriva încheierii din 19 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1552/2/2009. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 23 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2254/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 652/2009. Penal. Cerere de amânare a... → |
|---|
