ICCJ. Decizia nr. 586/2009. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 586/2009
Dosar nr. 86/43/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2 din 13 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 1 Bk 90/2009, emis de Judecătoria Capitalei la 22 ianuarie 2009, privind pe cetăţeanul S.E.
A constatat legalitatea şi temeinicia mandatului european de arestare menţionat şi a dispus arestarea preventivă a lui S.E. pe o perioadă de 29 zile, începând cu 13 februarie 2009 şi până la 13 martie 2009, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare în conformitate cu art. 90 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
S-a dispus predarea persoanei urmărite S.E. autorităţilor judiciare maghiare sub condiţia îndeplinirii cerinţei prevăzute de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
La 13 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a solicitat executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria Capitalei Budapesta pe seama cetăţeanului român S.E., cercetat de autorităţile judiciare maghiare pentru infracţiunea de omor, prevăzută de Codul maghiar paragraf 166 alin. (1) şi (2) pct. a), b), d) şi f).
Examinând actele cauzei în legătură cu această solicitare, prima instanţă a reţinut că la 22 ianuarie 2009 s-a emis de către Judecătoria Capitalei Budapeste un mandat de arestare, din care rezultă că cetăţeanul român este cercetat de către autorităţile maghiare pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută în Codul penal maghiar paragraful 166 alin. (1) şi (2) pct. a), b), d) şi f).
În drept, s-au reţinut următoarele:
I. La data de 3 iulie 2008, S.E. împreună cu alte persoane, tot de origine română, F.J., R.A. şi S.I. au călătorit la Vecses cu scopul să-şi însuşească valori din locuinţa soţiei lui D.J. Sosind la locul faptei, F.J, şi R.A. au intrat în casa părţii vătămate, după care au agresat-o fizic, atât de grav, încât aceasta a decedat.
Apoi cei doi au luat bunuri din casa părţii vătămate, iar S.E. împreună cu S.I. au asigurat prin supraveghere fapta primilor. II. În data de 21 iulie 2008, în zorii zilei, S.E. împreună cu F.J. şi R.A. au intrat în locuinţa părţilor vătămate K.J. şi K.A., situată în localitatea Taksony, unde au agresat-o brutal pe partea vătămată şi soţia lui care dormeau în locuinţă. După aceea, şi-au însuşit diferite obiecte de valoare. Ca urmare a agresării K.J. a suferit fisură craniană şi contuzie cerebrală, iar K.A. a suferit contuzie craniană, la amândoi fiindu-le pusă viaţa în pericol.
În termen legal, împotriva acestei soluţii a declarat recurs persoana solicitată S.E., care, personal, cât şi prin apărător a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă, sub următoarele aspecte:
- încălcarea normelor imperative privind şedinţa de judecată care impuneau în materia mandatului european de arestare derularea procedurii în cameră de consiliu, conform dispoziţiile art. 146 alin. (4) şi art. 1491 alin. (4) C. proc. pen., şi nu în şedinţă publică aşa cum s-a procedat în speţă;
- nu s-a făcut o corectă traducere a mandatului din limba maghiară, din traducerea corectă fiind un mandat de aducere şi nu unul de arestare, aşa cum greşit a interpretat prima instanţă; aceasta cu atât mai mult cu cât, recurentul pe parcursul judecării cauzei a încercat să lămurească, prin producerea unor acte că nu este vinovat şi la momentul când se pretinde săvârşirea faptelor se afla în Germania;
- şi în fine, s-a criticat hotărârea atacată pentru că nu cuprinde referiri şi menţiuni cu privire la regula specialităţii.
Examinând criticile formulate în raport de prevederile art. 3856 C. proc. pen., combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, se constată că recursul persoanei solicitate este nefondat pentru considerentele de fapt şi de drept ce urmează.
Prima instanţă a pronunţat o hotărâre care respectă condiţiile şi cerinţele stabilite printr-o procedură specială care priveşte cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu referire în cauză la instituţia mandatului european de arestare.
Cât priveşte critica vizând încălcarea unor dispoziţii procesuale privind publicitatea şedinţei de judecată se impun anumite precizări.
Este adevărat că potrivit art. 146 alin. (4) C. proc. pen., propunerea de arestare preventivă se soluţionează în cameră de consiliu.
Dar, art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, referindu-se la norma de drept procesuală aplicabilă, menţionează imperativ că cererile adresate autorităţilor judiciare române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor de drept procesual român numai în măsura în care, prin legea specială nu se prevede altfel.
Ori, art. 90 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, stabileşte procedura de executare a mandatului european de arestare, arătând la alin. (14) că, şedinţa de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea în şedinţă secretă, ceea ce nu a fost însă cazul în speţă.
Şi având în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, cât şi prevalenţa normei procesuale din legea specială, faţă de cea generală, se constată că prima instanţă a procedat corect la soluţionarea cauzei în şedinţă publică, aspect sub care, critica formulată de persoana solicitată este nefondată.
Tot nefondată este şi critica referitoare la traducerea mandatului european de arestare.
Pe lângă faptul că traducerea mandatului european de arestare s-a făcut, în condiţiile legii, de către un traducător autorizat, prima instanţă a elucidat această chestiune contestată de avocaţii persoanei solicitate prin audierea traducătorului de limbă maghiară P.J. în şedinţa din 13 februarie 2009.
În raport de conţinutul acestei declaraţii, prima instanţă a clarificat aspectele contestate şi a dispus continuarea judecăţii.
De altfel, declanşarea procedurii speciale în baza Legii nr. 302/2004 nu se poate, printre altele, decât pentru executarea unui mandat european de arestare, nicidecum pentru un mandat de aducere, instituţie care nu este reglementată în cadrul cooperării judiciare internaţionale.
Pe de altă parte, în cadrul acestei proceduri reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovat de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte prin prisma dispoziţiilor art. 77, 88, 89, 90 şi 94 din Legea nr. 302/2004 modificată şi republicată, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce în prealabil a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia, sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz, făcând incidente dispoziţiile art. 88 din aceeaşi lege.
A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă de către instanţa română în temeiul art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată.
Şi în fine, în soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare, instanţa s-a conformat şi dispoziţiilor art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, în sensul că, procedând la ascultarea persoanei solicitate, în prealabil s-a asigurat că acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului de arestare şi i s-a adus la cunoştinţă drepturile prevăzute de art. 91, i s-a prezentat conţinutul mandatului european de arestare, i s-au adus la cunoştinţă efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare şi la care persoana solicitată a refuzat.
Pentru toate aceste considerente criticile sunt nefondate, urmând ca hotărârea să fie menţinută ca legală şi temeinică, prin respingerea recursului declarat de persoana solicitată, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.E. împotriva sentinţei penale nr. 2/ MF din 13 februarie 2009 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană solicitată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 581/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2152/2009. Penal → |
|---|
