ICCJ. Decizia nr. 748/2009. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 748/2009

Dosar nr. 4846/105/2008

Şedinţa publică din 4 martie 2009

Asupra recursului penal de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 511 din 6 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus, în baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului T.L., fiul lui G. şi E., născut la 3 mai 1958 în Bucureşti, domiciliat în Mizil, judeţul Prahova, fără antecedente penale, aflat în stare de arest, la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.

Cât priveşte pedeapsa accesorie s-au aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen., combinate cu art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a luat act că persoana vătămată D.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 112 lit. f) C. pen. şi art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii, descris în procesul verbal de la fila 56 dosar urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt, pe baza probelor administrate, că inculpatul T.L. a locuit cu fratele său T.M. şi cu mama sa, D.E., în acelaşi imobil, situat în Mizil, judeţul Prahova, fiecare ocupând câte o cameră. Între inculpat şi fratele său exista permanent o stare conflictuală, cauzată în principal de consumul de alcool, care de multe ori a degenerat în acte de violenţă.

La data de 22 iulie 2008, în jurul orelor 1500, aflându-se la domiciliu, cei doi au avut din nou o discuţie, iar inculpatul, pe fondul acestei stări conflictuale şi al consumului de alcool, i-a aplicat fratelui său, T.M., o lovitură cu un cuţit în zona pectorală stângă superioară, care a provocat decesul acestuia.

După comiterea faptei, inculpatul a părăsit locuinţa şi l-a rugat pe martorul B.V., aflat vis à vis de locuinţa inculpatului şi care se ocupa cu vânzarea de pepeni, să-i permită folosirea telefonului mobil pentru a apela Serviciul de Urgenţă 112, în vederea trimiterii unei ambulanţe la domiciliul său, pe motiv că fratele său sângerează puternic.

Întrucât telefonul nu funcţiona, l-a însoţit pe inculpat la postul de pază de la intrarea în cimitirul oraşului Mizil, unde i-a solicitat martorului P.G., agent de pază la Poliţia comunitară a oraşului Mizil, să apeleze serviciul de urgenţă 112.

Ca urmare a apelului telefonic, la faţa locului s-a prezentat un echipaj de poliţie, care a constatat că la locuinţa inculpatului se afla cadavrul fratelui său.

Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat că moartea numitului T.M. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutive unei plăgi înjunghiate penetrante toracic cu interesarea pulmonului şi cordului.

Totodată, s-a constatat că sângele recoltat de la victimă prezenta o îmbibaţie alcoolică de 3 grame la ‰ alcool etilic şi este din grupa A2.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a criticat pedeapsa aplicată.

Prin Decizia penală nr. 154 din 17 decembrie 2008, Curtea de Apel Prahova a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat hotărârea atacată numai cu privire la pedeapsa principală, pe care a redus-o de la 20 ani la 17 ani închisoare, menţinând, în rest, dispoziţiile hotărârii atacate.

În motivare s-a reţinut că pedeapsa este excesivă, în raport de împrejurările faptei.

În termen legal, împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul.

Oral, recurentul inculpat a solicitat reducerea pedepsei, care a apreciat-o excesivă în raport de împrejurarea că victima l-a provocat, fiind anterior lovit de aceasta de mai multe ori. În drept, a fost invocat cazul de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată, în raport de această critică, de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este fondat, dar pentru consideraţiunile ce urmează:

Instanţele, în considerarea principiilor înscrise în art. 3 şi art. 4 C. proc. pen., respectiv al aflării adevărului şi rolului activ în desfăşurarea procesului penal, au administrat în cauză probele ce se impuneau şi au stabilit o stare de fapt de necontestat, cât şi o încadrare juridică adecvată.

Judecarea şi condamnarea inculpatului s-a făcut atât în primă instanţă, cât şi în apel, cu ascultarea inculpatului şi cu examinarea atentă a probelor administrate şi din cuprinsul cărora nu au rezultat elementele absolut necesare stabilirii cauzei provocării şi care putea conduce – în situaţia reţinerii – la stabilirea unei pedepse sub limita minimă legală.

Astfel, prima instanţă, examinând această cerere a inculpatului, respectiv reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a motivat corect şi în deplină concordanţă cu materialul probator administrat că nu a existat dovedită o activitate de provocare din partea victimei la momentul comiterii faptei, de natura celei prevăzută de lege, generatoarea unei puternice emoţii şi tulburări sub imperiul căreia să se fi comis fapta.

Pe de altă parte, existenţa unei stări conflictuale anterioare şi care în timp a devenit permanentă pe fondul consumului de alcool al inculpatului şi victimei, nu este o împrejurare de esenţa scuzei provocării, aşa cum aceasta este reglementată prin dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., dar poate constitui o circumstanţă concretă de individualizare judiciară a pedepsei.

În raport de aceste precizări, în favoarea inculpatului nu se puteau reţine dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., dar se putea face o justă individualizare a pedepsei cu respectarea tuturor datelor ce caracterizau favorabil pe inculpat.

Astfel, pe fondul existenţei unor stări conflictuale repetate, datorate consumului excesiv al alcoolului de către cei doi fraţi, dar şi pentru că inculpatul este infractor primar şi a avut o conduită procesuală sinceră se putea aplica acestuia o pedeapsă cu închisoare, la limita minimă legală a textului incriminator al omorului calificat.

Drept urmare, pentru respectarea art. 1 C. proc. pen. privind scopul procesului penal, cât şi pentru o justă individualizare judiciară a pedepsei, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se apreciază că o pedeapsă la limita minimă legală aplicată inculpatului este de natură să realizeze cerinţele înscrise în art. 52 C. pen.

Sub acest aspect, recursul declarat de inculpat este fondat şi se va admite, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Decizia pronunţată în apel urmând a fi casată numai în ce priveşte reducerea pedepsei principale.

Se vor menţine în rest dispoziţiile hotărârii recurate, iar potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa principală, astfel cum a fost stabilită în recurs, timpul reţinerii şi arestării preventive.

În temeiul art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu se va plăti din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva Deciziei penale nr. 154 din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.

Casează Decizia atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei principale.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., de la 17 ani închisoare la 15 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iulie 2008 la 4 martie 2009.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 748/2009. Penal