ICCJ. Decizia nr. 683/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 683/2009
Dosar nr. 1027/42/2008
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 194 din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.M.G. împotriva rezoluţiei nr. 659/P/2007 din 18 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.G.I., G.G., M.Ş., T.O., I.M., M.I. şi C.G.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), art. 246, art. 264, art. 289 şi art. 291 C. pen., menţinând ca legală şi temeinică rezoluţia atacată.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Petiţionarul s-a adresat cu plângere organelor de urmărire penală, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaţilor care au săvârşit abuzuri în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Astfel, s-a susţinut că intimatul B.G. – comisar şef de poliţie la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, a dispus nelegal înfiinţarea birourilor de poliţie Floreşti şi Băicoi, a menţinut în funcţie pe comisarul de poliţie M.Ş. deşi era cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni, a numit în structurile poliţiei, respectiv, în funcţia de ofiţer pe fiul comisarului de poliţie M.Ş. fără a organiza concurs.
Petiţionarul a mai reclamat că a adresat plângeri penale, ce nu au fost cercetate de agenţii de poliţie T.O., I.M., M.I. şi C.G.C. şi procurorul G.G.
Actele premergătoare efectuate în verificarea plângerii, nu au confirmat existenţa infracţiunilor sesizate, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele reclamate, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Astfel, intimatul M.Ş. – comisar şef de poliţie în cadrul I.P.J. Prahova, a fost cercetat la plângerea petentului, în Dosarul nr. 192/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., dându-se o soluţie de netrimitere în judecată la 31 octombrie 2007, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 9 din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti (filele 62-63).
Aceeaşi soluţie de netrimitere în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen. s-a pronunţat şi în Dosarul nr. 163/P/2006 faţă de I.M. şi T.O., agenţi de poliţie în cadrul I.P.J. Prahova fiind menţinută ca legală şi temeinică prin sentinţa penală nr. 4817 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti.
Referitor la pretinsa infracţiune de înşelăciune descrisă în plângere, ca săvârşită de B.G.I., constând în aceea că, în calitate de inspector şef al I.P.J. Prahova, l-a menţinut în funcţie pe comisarul şef M.Ş., în condiţiile în care era cercetat penal, s-a constatat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 65 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, potrivit cărora menţinerea în activitate a unui poliţist faţă de care s-a început urmărirea penală sau a fost trimis în judecată se hotărăşte numai după soluţionarea definitivă a cauzei.
Cât priveşte fapta sesizată ca săvârşită de B.G.I. de înfiinţare a celor două posturi de poliţie rurală, se reţine că acestea nu există, întrucât verificările Corpului de Control din cadrul I.G.P.R., raportul nr. 64848/2005 concluzionează că nu s-au încălcat prevederile legale - art. 10 alin. (4) din OUG nr. 63 din 28 iunie 2003 privind organizarea şi funcţionarea M.I.R.A., aceste structuri fiind constituite prin detaşarea unor poliţişti de la alte compartimente.
Nemulţumirile petiţionarului faţă de soluţiile de netrimitere în judecată propuse de agenţii de poliţie T.O., I.M., M.I., C.G.C., în dosarele penale având ca obiect plângerile formulate de petiţionar şi înregistrate sub numerele 1983/P/2003, 1410/P/2004, 192/P/2005, 733/P/2005, 1825/P/2005, 2563/P/2005 şi 951/P/2006, confirmate de magistratul procuror, puteau fi invocate şi analizate drept critici în eventuale căi de atac neputând constitui temei care să antreneze răspunderea penală a acestora.
Concluzionând, prima instanţă a respins plângerea petiţionarului ca nefondată, menţinând rezoluţia atacată.
În termen legal, petiţionarul a formulat recurs, considerând că hotărârea instanţei de fond nu este legală, existând, în opinia sa, suficiente dovezi care confirmă săvârşirea infracţiunilor sesizate.
Soluţionând recursul în raport de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac.
Pentru a se putea începe urmărirea penală, într-o cauză sunt necesare două condiţii cumulative.
Prima condiţie constă în existenţa unui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, fie din sesizare sau actele premergătoare efectuate în verificarea acesteia.
Cea de-a doua condiţie este prevăzută de art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 C. proc. pen. cu excepţia celui prevăzut de lit. b)1.
Raportând la speţă aceste consideraţii teoretice, prima instanţă motivat, legal şi temeinic, în urma propriului examen asupra soluţiei de netrimitere în judecată, a respins plângerea petiţionarului, menţinând rezoluţia atacată.
Actele premergătoare efectuate în verificarea plângerii petiţionarului nu au confirmat existenţa infracţiunilor pretins săvârşite de intimaţi – situaţie în care singura soluţie legală era cea de neîncepere a urmăririi penale.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar I.M.G. împotriva sentinţei penale nr. 194 din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 666/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3478/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
