ICCJ. Decizia nr. 666/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 666/2009
Dosar nr. 1660/57/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 139 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii C.G., C.E., C.V., C.C., C.C., C.F.M. împotriva rezoluţiei 438/P din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia nr. 917/II/2 din 8 octombrie 2008 a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi petenţii la plata sumei de câte 10 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că prin plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen. petenţii C.G., C.E., C.V., C.C., C.C. şi C.F.M. au solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 917/II/2/2008 pronunţată la 8 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În motivare petenţii au arătat că cel de-al doilea contract întocmit de intimata D.A. şi învestit cu formulă executorie, nr. 58/17/12/2002, prezintă două semnături spre deosebire de cel trimis petenţilor care conţinea o singură semnătură. Cele două semnături sunt contestate de petenţi, având în vedere că nici concluziile expertizei nu au avut caracter de certitudine ci doar probabilitate. Se arată că nu poate fi considerat valabil un contract care conţine multe greşeli, printre care şi aceea că în dreptul semnăturii petentului C.G. apar datele de identitate ale petentei C.E.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. instanţa constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia nr. 438/P/2007 din 8 ianuarie 2008 procurorul a dispus neînceperea urmăriri penale împotriva avocatei, invocând dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. obiecţiile persoanelor vătămate privind contractul ar fi fost formale, nesemnificative din punct de vedere penal. Ulterior, în plângerea împotriva acestei soluţii, soţii C. au avut o poziţie foarte clară: au contestat semnătura de pe contract pe care au considerat-o contrafăcută; au dorit expertizarea semnăturii pe cheltuiala lor, prin rezoluţia nr. 105/11/2/2008 din 22 februarie 2008 soluţia iniţială a fost infirmată şi s-a dispus efectuarea expertizei solicitate.
După infirmare s-a efectuat expertizarea semnăturilor de pe contract şi s-a constatat cu certitudine că documentul a fost semnat de către C.G.; nu s-au putut formula concluzii de certitudine în legătură cu cea de a doua semnătură.
Prin rezoluţia contestată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., observându-se că actul juridic contestat nu a fost contrafăcut.
Prin rezoluţia nr. 917/II/2/2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins plângerea petenţilor, deoarece în mod întemeiat procurorul a reţinut că din actele de urmărire penală efectuate rezultă că avocatul nu a contrafăcut semnăturile clienţilor pe contractul de asistenţă juridică, expertiza constată că partea vătămată C.G. a subscris documentul; solicitarea petenţilor de a obţine concluzii de certitudine şi în legătură cu cea de-a doua semnătură este excesivă, neîntemeiată: expertul are limitele sale profesionale impuse de realitatea obiectivă; expertul nu se poate pronunţa în sensul dorit de petenţi deoarece nu există suficiente elemente care să justifice concluzii de certitudine.
Probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc faptul că intimata D.A. nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor pentru care petenţii au formulat plângere, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals prevăzute de art. 288 şi art. 291 C. pen.
După cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 123/2008 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, cele două exemplare originale ale contractului de asistenţă nr. 58/17/12/2002 au fost semnate de partea vătămată C.G., iar exemplarul actului investit cu formulă executorie a fost probabil semnat la client de partea vătămată C.E.
Pentru a se putea reţine săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., era necesar să se constate existenţa unei contrafaceri a scrierii sau a subscrierii. Având în vedere concluziile raportului de expertiză rezultă ca nu a existat o contrafacere a semnăturilor contractului nr. 58/17 decembrie 2002.
Nu au semnificaţia unei contrafaceri în sensul legii penale menţionarea doar a datelor de identitate ale unui client şi nici faptul că pe un exemplar al contractului au semnat atât C.G. şi C.E., iar pe celălalt, exemplarul petenţilor, a semnat doar C.G.
Atât timp cât nu s-a dovedit că intimata D.A. ar fi contrafăcut exemplarul contractului nr. 58 din 17 decembrie 2002, rezultă că soluţiile dispuse în cauză sunt temeinice.
În consecinţă, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. instanţa va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenţii C.G., C.E., C.V., C.C., C.C., C.F.M. împotriva rezoluţiei 438/P din 3 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia nr. 917/II/2 din 8 octombrie 2008 a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs petenţii C.G., C.E., C.V., C.C., C.C. şi C.F.M. solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale a făptuitoarei avocat D.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 290 şi art. 291 C. pen.
1. Din oficiu, Înalta Curte are în vedere că în raport de data pronunţării sentinţei atacate, respectiv 09 decembrie 2008 recurenţii inculpaţi C.G. şi C.E. prin conformare la dispoziţiile art. 3853 alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (3) C. proc. pen. termenul de declarare a recursului era de 10 zile şi curgea de la pronunţare – întrucât părţile au fost prezente la dezbateri şi se epuiza în cauză la data de 22 decembrie 2008.
Întrucât recurenţii nominalizaţi au declarat recurs la data de 24 decembrie 2008 cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de textul de lege sus-menţionat rezultă fără echivoc că recursurile declarate de petenţii C.G. şi C.E. se privesc ca tardiv introduse şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.
2. Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de critică invocat cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursurile declarate de petenţii C.V., C.C., C.C. şi C.F.M. se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât prin conformare la dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. instanţa de fond verificând rezoluţia nr. 438/P/2007 din 08 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (menţinută prin rezoluţia nr. 917/II/2/2008 din 08 octombrie 2008 a Procurorului General al aceleiaşi unităţi de parchet) pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi în lipsa unor înscrisuri noi prezentate a pronunţat în sensul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. o soluţie legală şi temeinică de respingere a plângerii formulată de petiţionarii sus-nominalizaţi.
Astfel în propriul demers analitic, Înalta Curte are în vedere cu titlu de situaţie premisă că petiţionarii indicaţi au formulat faţă de intimata avocat D.A. plângere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. constând în aceea că a contrafăcut semnăturile acestora din cuprinsul unui contract de asistenţă juridică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că persoanele vătămate au intentat un proces la SC D.N. SA Tg. Mureş. Acestea au fost reprezentate în faţa instanţelor de fond şi apel de către avocat D.A. Ulterior, potrivit susţinerilor petenţilor, datorită unor neînţelegeri ivite între părţi, la judecarea recursului nu au mai fost de acord ca acelaşi avocat să-i reprezinte
În acest context, D.A. s-a adresat instanţei de judecată cu o cerere prin care a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva petenţilor. Astfel, prin încheierea civilă nr. 7204/2003 a Judecătoriei Sibiu s-a încuviinţat executarea silită în vederea recuperării onorariilor de avocat. Ulterior, prin Decizia nr. 421/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a admis recursul petenţilor, iar pe fondul cauzei s-a respins cererea de încuviinţare a executării silite.
Prin sentinţa civilă nr. 3207/2007 a Judecătoriei Sibiu s-a admis acţiunea formulată de către D.A. împotriva lui C.G. şi C.E. şi în consecinţă aceştia au fost obligaţi la plata sumei de 6.550 lei cu titlu de onorariu avocat neachitat. Dispoziţiile acestei hotărâri judecătoreşti au fost menţinute prin Decizia civilă nr. 820/2007 a Tribunalului Sibiu.
Subsecvent acestui moment, persoanele vătămate au formulat plângere penală împotriva avocatului D.A. arătând că aceasta, în timpul procesului s-a prevalat de un contract de asistenţă juridică (nr. 58 din 17 decembrie 2002) care este fals deoarece semnătura de la rubrica „client" nu le aparţine, existând neconcordanţe cu privire la impresiunea ştampilei şi a datei existente pe cele două exemplare ale actului.
Prin rezoluţia nr. 438/P/2007 din 08 ianuarie 2008 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva avocatei, invocând dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. : obiecţiile persoanelor vătămate privind contractul ar fi fost formale, nesemnificative din punct de vedere penal. Ulterior, în plângerea împotriva acestei soluţii, soţii C. au avut o poziţie foarte clară: au contestat semnătura de pe contract pe care au considerat-o contrafăcută; au dorit expertizarea semnăturii pe cheltuiala lor; prin rezoluţia nr. 105/11/2/2008 din 22 februarie 2008 soluţia iniţială a fost infirmată şi s-a dispus efectuarea expertizei solicitate.
După infirmare s-a efectuat expertizarea semnăturilor de pe contract şi s-a constat cu certitudine că documentul a fost semnat de către C.G.; nu s-au putut formula concluzii cu certitudine în legătură cu cea de-a doua semnătură.
Esenţiale pentru statuarea situaţiei de fapt pretind imputată făptuitoarei avocat D.A. sunt concluziile ce rezultă din raportul de expertiză criminalistică grafică nr. 123/2008 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, în sensul că cele două exemplare originale ale contractului de asistenţă nr. 58/17/12/2002 au fost semnate de partea vătămată C.G., iar exemplarul actului investit cu formulă executorie a fost probabil semnat la client de persoana vătămată C.E.
Întrucât pentru a se putea reţine săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., era necesar să se constate existenţa unei contrafaceri a scrierii sau a subscrierii ori având în vedere concluziile raportului de expertiză rezultă că nu a existat o contrafacere a semnăturilor contractului nr. 58 din 17 decembrie 2002.
Nu au semnificaţia unei contrafaceri în sensul legii penale menţionarea doar a datelor de identitate ale unui client şi nici faptul că pe un exemplar al contractului de asistenţă au semnat atât C.G. şi C.E., iar pe celălalt, exemplarul petenţilor, a semnat doar C.G.
Aşa fiind se conchide în sensul caracterizării ca legală şi temeinică a soluţiei de dispunere a neîncepererii urmăririi penale faţă de intimata D.A. în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin rezoluţia atacată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardive recursurile declarate de petenţii C.G. şi C.E., împotriva sentinţei penale nr. 139 din 09 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de petenţii C.V., C.C., C.C. şi C.F.M., împotriva sentinţei penale nr. 139 din 09 decembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 658/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 683/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
