ICCJ. Decizia nr. 658/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 658/2009
Dosar nr. 5272.2/103/2007
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 1 din 71/P din 14 mai 2008 a Tribunalului Neamţ a fost condamnat inculpatul P.V., născut la data de 10 august 1956 în comuna Rediu, judeţul Neamţ, fiul lui A. şi E., cu domiciliul în comuna Rediu, judeţul Neamţ, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat detenţia executată de la 6 iulie 2007 la zi.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile I.M. sumele de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli înmormântare şi 5.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data executării.
A fost obligat inculpatul să plătească cu titlu de prestaţie periodică suma de 250 lei lunar, revenind pentru minorii I.P. născută la 10 iulie 1993 şi I.O. născut la 19 iunie 1994 câte 90 lei, iar pentru minora I.D. născută la 6 aprilie 2002 suma de 70 lei lunar, reprezentând pensie întreţinere, începând cu data de 5 iulie 2007 până la majoratul minorilor.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat, în folosul statului o bâtă din material lemnos, depusă la camera de corpuri delicte a instanţei.
În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile I.M. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că în data de 05 iulie 2007 inculpatul s-a întâlnit cu victima I.I. la barul AF.Z. din comuna Rediu, judeţul Neamţ unde au consumat băuturi alcoolice; după lăsarea întunericului, victima a mers împreună cu inculpatul la domiciliul acesteia, au consumat împreună băuturi alcoolice după care au început să se certe. Ulterior inculpatul l-a lovit pe I.I. şi l-a îmbrâncit peste pragul locuinţei, a ieşit afară după acesta şi l-a lovit cu o sapă în regiunea capului şi peste corp, cauzându-i multiple leziuni, care au condus la deces.
Din analiza actelor dosarului, a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul locuieşte în comuna Rediu, judeţul Neamţ, este divorţat şi a fost încadrat în muncă la SC M. SA Piatra Neamţ.
Acesta lucra mai mult în deplasare şi se întorcea la domiciliul său la 2-3 săptămâni; cât stătea la domiciliu efectua diferite activităţi gospodăreşti, dar consuma în exces băuturi alcoolice.
Inculpatul s-a împrietenit cu victima I.I. care îi era vecin. Victima era căsătorită şi avea trei copii minori; o bună perioadă de timp, inculpatul şi victima s-au înţeles, I.I. fiind mai tânăr - respectiv 40 ani, îl ajuta pe inculpat să care pietriş, nisip, lemne la domiciliul său.
Victima I.I. a auzit zvonul public că, soţia sa I.M. ar fi curtată de inculpat, cu care a început să întreţină relaţii intime. Când consuma băuturi alcoolice victima îi reproşa soţiei sale aceste aspecte, dar şi inculpatului P.V.; din acest motiv, între inculpat şi victimă au avut loc dese certuri, care au culminat cu lovirea gravă a victimei în sâmbăta Paştelui 2007.
Inculpatul la lăsarea serii s-a întâlnit cu victima în stradă şi a lovit-o cu un par până a doborât-o la pământ, pentru salvarea acesteia intervenind martorul A.G.
Deşi I.I. a suferit leziuni multiple, a anunţat numai organul de poliţie, dar nu s-a prezentat la medicul legist pentru a obţine certificat medico-legal şi nu a depus plângere împotriva inculpatului.
Ulterior inculpatul şi victima s-au mai întâlnit, au consumat băuturi alcoolice, s-au certat, dar nu s-au agresat fizic.
La data de 05 iulie 2007, până la amiază, la domiciliul inculpatului s-a prezentat executorul judecătoresc, care a efectuat partajarea bunurilor inculpatului, aşa cum prevedea hotărârea de divorţ dintre acesta şi soţia sa.
Inculpatul, după terminarea executării a început să consume băuturi alcoolice, în principal la barul AF.Z. din comuna Rediu, judeţul Neamţ.
După lăsarea întunericului, victima a mers la domiciliul inculpatului şi din nou a început să se certe cu acesta, pe motiv că P.V. ar continua să întreţină relaţii intime cu soţia sa.
P.V. l-a invitat pe I.I. într-o cameră a locuinţei, l-a servit cu vin, dar au continuat să se certe. La un moment dat P.V. a lovit victima şi a brâncit-o peste pragul de la intrarea secundară a locuinţei; victima a căzut peste prag, pragul având o înălţime de peste 60 cm.
Inculpatul a ieşit după victimă şi a lovit-o cu o sapă în regiunea capului, peste corp şi peste membrele superioare şi inferioare, cauzându-i multiple leziuni.
Toată această activitate infracţională a inculpatului s-a desfăşurat în prezenţa fiului minor al victimei – I.O.
Minorul, după comiterea faptei a fugit la locuinţa sa şi şi-a anunţat mama spunându-i: „Nea L. l-a omorât pe tata".
Ştiind că soţul său consumase băuturi alcoolice, soţia victimei nu s-a deplasat la faţa locului, astfel că victima a fost găsită a doua zi dimineaţa, decedată, lângă pragul locuinţei inculpatului.
Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat faptul că, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio - respiratorii acute, consecinţa unui politraumatism cu traumatism cranio - cerebral şi facial şi contuzii ale membrelor superioare, inferioare şi toracice. Între traumatismul cranio - cerebral şi deces există o legătură directă şi necondiţionată.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul P.V. criticând-o sub mai multe aspecte.
Un prim motiv de apel a vizat nesocotirea dispoziţiilor art. 172 C. proc. pen. de către organul de urmărire penală, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare a inculpatului, motivat de împrejurarea că acesta a administrat probe fără ca apărătorul acestuia sa fie înştiinţat în vederea participării la efectuarea unor acte procesuale.
În acest sens, inculpatul a reproşat procurorului criminalist că a audiat partea vătămată I.M. şi martorul ocular I.O. în lipsa apărătorului ales şi fără ca acesta să fi fost încunoştinţat.
În atare situaţie apelantul inculpat a considerat că faza de urmărire penală este lovită de nulitate absolută, solicitând desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmării penale.
Sub un alt aspect, apelantul inculpat a criticat hotărârea apelată sub aspectul netemeiniciei acesteia, invocând nevinovăţia faţă de fapta pentru care a fost condamnat. Inculpatul a apreciat că prima instanţă a evaluat greşit probele administrate în cursul procesului penal, reţinând o situaţie de fapt neconformă adevărului judiciar care a condus la adoptarea unei soluţii greşite de condamnare.
Pe de altă parte apelantul inculpat a invocat incidenţa în speţă a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare prevăzută de dispoziţiile art. 44 C. pen. În susţinerea acestei apărări, inculpatul P.V. a considerat că a acţionat în stare de legitimă apărare, săvârşind fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei prin violenţă în curtea locuinţei sale.
În considerarea motivelor de apel invocate, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. e) C. proc. pen.
În subsidiar, apelantul inculpat, a solicitat în situaţia în care nu vor fi primite apărările expuse mai sus, având în vedere circumstanţele în care s-a săvârşit fapta, reducerea pedepsei principale prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi suspendarea condiţionată a acesteia.
Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, a constatat că apelul inculpatului este nefondat.
Instanţa de apel a constatat că sunt lipsite de temeinicie criticile apelantului inculpat, invocate prin apărătorul său ales, care a considerat că i s-a încălcat dreptul la apărare, motivat de împrejurarea că procurorul în cursul urmăririi penale a administrat probe fără ca apărătorul acestuia sa fie înştiinţat în vederea participării la efectuarea acestora.
Prin examinarea lucrărilor dosarului se observă că toate probele s-au administrat cu respectarea dispoziţiilor legale, apărătorul ales a fost prezent la efectuarea oricărui act care a implicat audierea sau prezenţa inculpatului, respectându-se exigenţele art. 172 C. proc. pen.
Împrejurarea invocată de apelantul inculpat, potrivit căreia o parte din conţinutul art. 172 C. proc. pen. a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 a Curţii Constituţionale, nu prezintă nici o relevanţă juridică în cauza de faţă.
Având în vedere că Decizia menţionată a fost pronunţată de instanţa de contencios constituţional la data de 20 noiembrie 2007, ulterior administrării probelor efectuate fără încunoştinţarea prealabilă a apărătorului ales, la care a făcut referire inculpatul, efectele juridice obligatorii a deciziei invocate se produc numai pentru viitor (ex nune), conform prevederilor constituţionale.
În atare situaţie critica apelantului inculpat referitoare la nulitatea absoluta a urmării penale este nefondată.
Examinând lucrările dosarului, se observă că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, realizând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, din care rezultă atât existenţa faptei pentru care inculpatul P.V. a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţia cerută de lege.
Astfel, s-a ţinut seama de procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, declaraţiile părţii vătămate, actele medico-legale, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, înscrisurile depuse la dosar.
În mod judicios, Tribunalul Neamţ în urma analizării ansamblului probator administrat în cauza pendinte, a reţinut o situaţie de fapt identică cu cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpatului. Astfel în mod just instanţa a reţinut că inculpatul a lovit victima I.I. în mod repetat cu o sapă în zona capului, peste corp şi peste membre cauzându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia.
Vinovăţia inculpatului este, relevată în principal de declaraţiile martorului I.O., fiul victimei, care a observat nemijlocit cum inculpatul a lovit victima cu o sapă în cap. Acelaşi martor a arătat că actele de violenţă fizică exercitate de inculpat asupra victimei, au fost precedate de un scandal intervenit între cele doi, pe motiv că soţia victimei se afla în acel moment la domiciliul inculpatului.
Acuzaţiile reţinute în actul de inculpare al instanţei sunt confirmate şi de probele indirecte administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate I.M., a martorilor A.G. şi B.A., planşele fotografice ce conţin imagini de la faţa locului, probe care coroborate între ele a contribuit la înlăturarea apărărilor inculpatului potrivit cărora autorul faptei ar fi fiului victimei, I.O. şi dovedirea vinovăţiei acestuia.
De asemenea, instanţa de apel nu a putut primi susţinerea inculpatului, potrivit căreia ar fi acţionat în condiţiile art. 44 alin. (2)1 C. pen., respectiv în stare de legitimă apărare.
Potrivit art. 44 alin. (2)1 C. pen., introdus prin Legea nr. 169/2001, se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea.
În cauză, Tribunalul Neamţ în mod justificat a reţinut că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare, din moment ce nu erau întrunite, cerinţele prevăzute în art. 44 alin. (2)1 C. pen. Se observă că probele administrate în cele două faze procesuale, nu confirmă susţinerile inculpatului potrivit cărora victima I.I. ar fi intrat prin violenţă în curtea locuinţei acestuia, iar fapta pentru care este acuzat, a fost săvârşită, pentru a respinge pătrunderea victimei în acel loc.
Mai mult, Curtea a observat că susţinerea inculpatului este în totală contradicţie cu apărarea principală a acestuia, care susţine în mod constant că martorul I.O. este cel care a aplicat loviturile care au cauzat decesul victimei.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P.V., criticată în secundar de acesta, Curtea a observat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind un cuantum adecvat al acesteia.
Conform textului legal mai sus menţionat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Periculozitatea,; sporita demonstrată de inculpat rezultă atât din modalitatea concretă de săvârşire a faptei(lovirea victimei cu un obiect contondent în zone vitale), ceea ce relevă lipsa respectului faţă de o valoare socială fundamentală protejată de legea penală (viaţa persoanei), elemente de natură a forma convingerea instanţei de apel că în cauză se nu justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante judiciare cu consecinţa aplicării unei pedepse mai uşoare.
Astfel, nu s-a putut reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. doar având în vedere simpla lipsă a antecedentelor penale. Instanţa de apel a constată că inculpatul prezintă o periculozitate deosebit de ridicată, care este reliefată şi de atitudinea sa josnică manifestată în cursul procesului penal, încercând să plaseze vinovăţia asupra martorului minor I.O.
În considerarea celor expuse, constatând că hotărârea apelata este legală şi temeinică, Curtea a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Subzistând temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, instanţa de apel în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a acestuia.
În baza art. 381 C. proc. pen., s-a computat în continuare arestarea preventivă a inculpatului, de la 14 mai 2008 la zi.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 141 din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi de familie în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat P.V., împotriva sentinţei penale nr. 71/P din 14 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 5272/103/2007.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a apelantului-inculpat.
În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestarea preventivă a apelantului-inculpat de la 14 mai 2008 la zi.
S-a constatat că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.V. criticând-o în principal ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 6 şi 10 C. proc. pen., învederând instanţei faptul că a fost lipsit de dreptul la apărare constând în aceea că instanţele au procedat la administrarea probatoriului în lipsa apărătorului ales al inculpatului, că inculpatul a fost condamnat prin nesocotirea probatoriului aflat la dosarul cauzei, astfel a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel şi desfiinţarea sentinţei fondului cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, sau restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. A mai învederat instanţei faptul că începerea urmăririi penale s-a făcut prin proces-verbal, a mai susţinut faptul că inculpatul a solicitat efectuarea unui raport de expertiză, iar această cerere i-a fost respinsă fără a fi motivată, învederând instanţei faptul că judecătorul era obligat să administreze această probă.
Cu privire la lipsa de apărare a inculpatului, a mai învederat faptul că deşi la dosar era depusă o cerere motivată de către apărătorul său ales pentru imposibilitate de prezentare, instanţa nu a ţinut cont de aceasta şi a procedat la administrarea probatoriului în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu. A mai criticat hotărârile pronunţate în cauză şi în raport de faptul că i-au fost respinse toate cererile formulate în cauză, respectiv de efectuarea a unei expertize, de cercetare la faţa locului, de confruntare. Faţă de aceste susţineri a considerat că probele au fost efectuate defectuos.
În subsidiar a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, învederând faptul că instanţele nu au ţinut cont de circumstanţele săvârşirii faptei, inculpatul aflându-se într-o stare tensionată bazată pe gelozie.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că recursul declarat de inculpatul P.V. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
1. Astfel, primul motiv de critică – întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 teza I C. proc. pen. - desemnat de ipoteza că urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului când prezenţa acestuia era obligatorie, reia susţinerea deja iterată la instanţa de apel că procurorul criminalist a audiat partea vătămată I.M. şi martorul ocular I.O. în lipsa apărătorului ales şi fără ca acesta să fi fost încunoştinţat este nefondat.
In atare situaţie recurentul inculpat consideră că este incidentă sancţiunea nulităţii absolută, solicitând desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmării penale.
Înalta Curte are în vedere din examinarea lucrărilor din faza de urmărire penală că totalitatea probelor s-au administrat cu respectarea dispoziţiilor legale, apărătorul ales a fost prezent la efectuarea oricărui act care a implicat audierea sau prezenţa inculpatului, respectându-se în totalitate exigenţele art. 172 C. proc. pen.
Împrejurarea invocată de recurentul inculpat, potrivit căreia o parte din conţinutul art. 172 C. proc. pen. a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 a Curţii Constituţionale, nu prezintă nici o relevanţă juridică în cauza de faţă.
Având în vedere că Decizia menţionată a fost pronunţată de instanţa de contencios constituţional la data de 20 noiembrie 2007, ulterior administrării probelor efectuate fără încunoştinţarea prealabilă a apărătorului ales, la care a făcut referire recurentul inculpat, efectele juridice obligatorii a deciziei invocate se produc numai pentru viitor (ex nunc), conform dispoziţiilor constituţionale în materie.
2. Concomitent nu este fondată nici critica recurentului inculpat P.V. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. prin care se tinde la statuarea nepronunţării instanţei de fond asupra unei cereri de administrare a unor probe – respectiv a unei expertizări a obiectelor contondente ridicate de la locul faptei şi care se presupune că au servit la lovirea victimei, pentru a se putea determina de către cine a fost lovită aceasta şi reconstituirea de către instanţa de judecată a modului de desfăşurare a incidentului, întrucât se presupune că martorul I.O. a minţit în declaraţia dată la urmărirea penală cât şi în cea dată la cercetarea judecătorească, considerând că această reconstituire ar fi relevantă şi ar putea determina unde se ascunde adevărul în această cauză.
Cu referire la incidenţa acestui pretins caz de casare Înalta Curte are în vedere că probele enunţate au fost solicitate de către avocatul ales C.C. a inculpatului P.V. la termenul de judecată din 7 mai 2008 la instanţa de fond a Tribunalului Galaţi când prin încheierea de şedinţă de la acea dată (fila 117 dosar fond) aceasta a dispus în mod expres faţă de nota de probatoriu depusă la acest termen de judecată de inculpat prin apărător că „urmează a respinge probele solicitate ca nefiind utile şi concludente soluţionării cauzei, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 112 şi următoarele C. proc. pen. cele solicitate de inculpat nu pot aduce noi lămuriri a unor situaţii care nu au fost constatate sau elucidate pe parcursul cercetării judecătoreşti".
Se conchide aşadar că relativ la cererile esenţiale de administrare a unor probe formulate de inculpatul P.V. şi de natură să îi garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului penal pornit împotriva sa au fost evaluate de prima instanţă prin prisma criteriilor de utilitate şi concludentă - fiind pronunţată în consecinţă o soluţie de respingere a lor.
3. Reţinând cu titlu de premisă că pe baza unui examen complet al probelor administrate în cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt imputată, constând în esenţă în aceea că la data de 5 iulie 2007 inculpatul P.V. a lovit victima I.I. în mod reperat cu o sapă în zona capului (peste corp şi peste membre cauzându-i leziuni traumatice ce au determinat decesul acesteia şi care a fost încadrată corespunzător în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor simplu prevăzută şi pedepsită de art. 174 C. pen., Înalta Curte reţine şi nepertinenţa criticii prin care se tinde la reducerea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată.
Aceasta întrucât se apreciază că pedeapsa dedusă este aptă în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentului inculpat, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Totodată aceeaşi pedeapsă cu referire la cuantumul ei şi modalitatea de executare în regim de detenţie este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat pe de o parte la limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., pericolul social generic şi concret extrem de sporit al infracţiunii de omor comisă, urmare socialmente periculoasă cauzată prin decesul victimei I.I. dar şi cea prorogată (rămânerea fără întreţinere a trei copii minori) dar şi faţă de datele care circumstanţiază persoana recurentului (fără antecedente penale, poziţia procesuală esenţial şi manifest sinceră).
Faţă de toate cele de mai sus rezultă – inexistenţa unor elemente care să justifice reducerea pedepsei aplicate.
Urmează ca în baza art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia recurentului inculpat P.V. de la 6 iulie 2007 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.V., împotriva Deciziei penale nr. 141 din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 06 iulie 2007 la 25 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 637/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 666/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
