ICCJ. Decizia nr. 641/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.641/2009
Dosar nr. 191/36/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 19/ P din 15 februarie pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus executarea mandatului european de arestare nr. 18571/08 R.G. G.I.P., emis de Tribunalul din Torino-ltalia la data de 26 noiembrie 2008 privind pe persoana solicitată C.M. sub rezerva regulii specialităţii predării.
În baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate C.M., pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 15 februarie 2009 la 15 martie 2009, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare şi comunicarea soluţiei autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei, C.C.P.I. – B.N.I.
În baza art. 80 din Legea nr. 302/2004, onorariul pentru traducător se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei conform deconturilor justificative.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, că la data de 10 februarie 2009, în temeiul art. 82 alin. (3), art. 881 şi 90 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa cu cererea de predare a persoanei solicitate C.M. către autorităţile judiciare italiene, în baza Mandatului European de Arestare nr. 18571/08 R.G.I. G.I.P., emis la data de 26 noiembrie 2008 de Tribunalul din Torino - Secţiunea Cercetări Preliminare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 81 şi art. 600 bis C. pen. italian, precum şi art. 3 şi 4 din Legea nr. 75/1958 şi pedepsite cu închisoare de până la 12 ani, prevăzute de art. 329 alin. (1) – (3) C. pen. român, pedepsite cu închisoare de până la 18 ani.
S-a reţinut că persoana solicitată a fost reţinută, în regim de urgenţă, la data de 10 februarie 2009 pe o durată de 24 de ore, în vederea prezentării la Curtea de Apel Constanţa, în temeiul art. 881 şi urm. din Legea nr. 302/2004 cu aplicare art. 136 şi 143 C. proc. pen., în lipsa unui mandat european de arestare înaintat de autoritatea judiciară solicitată către procuror, sesizat prin intermediul mesajului de urmărire internaţională emis de B.N.I.
Prin încheierea nr. 18/ P din 11 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. 191/36/2009, s-a dispus, în temeiul art. 90 alin. (2) raportat la art. 883 din Legea nr. 302/2004, obligarea persoanei solicitate C.M. la măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, oraşul Macin, judeţul Tulcea, pe o perioadă de 5 zile, de la 11 februarie 2009 la 15 februarie 2009.
S-a impus persoanei solicitate respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 1451 C. proc. pen., s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor privind încălcarea cu rea credinţă a măsurilor aplicate sau a obligaţiilor impuse potrivit art. 145 alin. (3) C. proc. pen., s-a stabilit ca organ de supraveghere formaţiunea de poliţie a oraşului Macin, judeţul Tulcea şi s-a fixat termen la data de 15 februarie 2009, pentru respectarea exigenţelor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, faţă de împrejurarea că sesizarea B.N.I. nu echivalează cu mandatul european de arestare şi faţă de lipsa informaţiilor detaliate privind circumstanţele faptei şi pentru ca titularul sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa să obţină şi să depună la dosar mandatul european de arestare tradus în limba română.
Autoritatea judiciară solicitantă a înaintat, ca instrument de asistenţă şi cooperare judiciară, Mandatul European de Arestare nr. 18571/08 R.G.I. G.I.P., emis la data de 26 noiembrie 2008 de Tribunalul din Torino - Secţiunea Cercetări Preliminare, ce conţine toate datele prevăzute de Legea nr. 302/2004.
S-a reţinut că persoana solicitată, acţionând împreună cu C.F., a favorizat şi exploatat activitatea de prostituţie a numitelor C.Ş. şi C.M. în perioada anilor 2007 şi 2008.
Faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate au corespondent în legea penală română, respectiv constituie infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) – (3) C. pen., fiind astfel îndeplinită condiţia dublei incriminări.
La termenul din data de 15 februarie 2009, persoana solicitată C.M. a fost audiată şi a declarat că nu consimte la predare şi că nu renunţă la aplicarea principiului specialităţii.
S-a constat de curtea de apel că în cauză nu se poate reţine existenţa vreuneia din situaţiile ce pot conduce la refuzul predării, astfel încât s-a admis cererea şi s-a dispus predarea persoanei solicitate C.M., în baza mandatului european de arestare, sub rezerva regulii specialităţii predării.
Împotriva sentinţei nr. 19/ F din 15 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, persoana solicitată a declarat recurs, care, prin apărătorul desemnat din oficiu a arătat că nu se impune „extrădarea persoanei solicitate, el putând fi judecat şi în România".
Persoana solicitată C.M., având ultimul cuvânt, a arătat că „nu cunoaşte ce se întâmplă".
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri privative de libertate.
Acest mandat se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce statornicit de dispoziţiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2007 şi trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 77, 881, 89 şi 90 din Legea nr. 302/2004 se constată că judecătorul român hotărăşte asupra arestării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunţa cu privire la vinovăţia persoanei solicitate, la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoaşterea hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în cauză a fost emis un mandat european de arestare a persoanei solicitate C.M. de către autorităţile judiciare italiene pentru săvârşirea unor infracţiuni de favorizare şi exploatare a activităţii de prostituţie a numitelor C.Ş. şi C.M. în perioada anilor 2007 şi 2008, iar acest mandat constituie o decizie judiciară emisă de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene - Italia, care are la bază un mandat de arestare emis în condiţiile legii italiene.
Se mai constată că mandatul conţine toate informaţiile necesare, că au fost respectate dispoziţiile legale privind executarea mandatului conform art. 87 din Legea nr. 302/2004 şi că nu există impedimente la executare, din cele prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004, că s-a dispus punerea în executare a mandatului cu respectarea regulii specialităţii în sensul că persoana predată nu va putea fi privată de libertate decât pentru fapte ce fac obiectul prezentului mandat, iar măsura arestării persoanei solicitate C.M. a fost luată cu respectarea dispoziţiilor evocate ale art. 90 din Legea nr. 302/2004, a drepturilor şi garanţiilor procesuale ale respectivei persoane.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva sentinţei penale nr. 19/ P din 15 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 23 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 636/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 643/2009. Penal → |
|---|
