ICCJ. Decizia nr. 643/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 643/2009
Dosar nr. 931/592008
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 931/59/2008 din 8 septembrie 2008 petiţionarul M.S., în calitate de administrator al SC C.R. SRL ORŞOVA a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., admiterea plângerii iniţiale şi desfiinţarea rezoluţiilor nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, respectiv nr. 823/II/2/2008 din 25 august 2008 dată de procurorul general adjunct al aceleiaşi unităţi de parchet (delegat cu exercitarea atribuţiilor procurorului general din ordinul nr. 36/31/iulie 2008) şi, pe fond, tragerea la răspundere penală a intimatului executor judecătoresc S.P.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În motivarea plângerii petiţionarul a arătat că prin rezoluţia nr. 275/P/2007 din 2 iulie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc S.P.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, iar prin rezoluţia din 13 august 2007 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea formulată împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Timişoara a desfiinţat cele două rezoluţii şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc S.P.I.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de executorul judecătoresc S.P.I. împotriva acestei soluţii au fost respinse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei prin Decizia penală nr. 357 din 29 ianuarie 2008.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 285 PI din 24 noiembrie 2008, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petiţionarul M.S., în calitate de administrator al SC C.R. SRL, împotriva rezoluţiei din 17 iulie 2008, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 275/P/2007 şi a rezoluţiei procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din data de 25 august 2008, pronunţată în dosar nr. 823/ll/2/2008.
A desfiinţat rezoluţia din 17 iulie 2008, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 275/P/2007 şi rezoluţia din 25 august 2008, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 823/ll/2/2008 şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în vederea începerii urmăririi penale, faţă de S.P.I., executor judecătoresc, sub aspectul infracţiunilor prevăzută de art. 246 şi 249 alin. (1) C. pen., urmând a se stabili:
- dacă SC P.C. SRL a efectuat operaţiuni de înstrăinare a patrimoniului, înainte de data de 10 ianuarie 2007, către societăţile P.I. şi SC P. SRL sau către alte societăţi comerciale sau persoane fizice, prin verificarea evidenţelor societăţii;
- clarificarea situaţiei juridice a celor două autoturisme Daewoo, la data începerii procedurii execuţionale, a dreptului de proprietate, prin efectuarea de adrese la societatea vânzătoare;
- dacă înainte de încheierea procesului, verbal din data de 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informaţii de la SC C.R. SRL, privind susţinerile debitoarei, că a achitat debitul;
- dacă societatea creditoare a suferit vreo pagubă ca urmare a anulării procesului - verbal întocmit de intimat, la data de 10 ianuarie 2007, în procedura execuţională, prin prelungirea acestei proceduri şi prin eventualele cheltuieli ocazionate;
- ascultarea intimatului S.P.I. şi sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., ca urmare a completării plângerii formulate de petentă.
Prin aceeaşi hotărâre s-a mai dispus ca, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin rezoluţia nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, a dispus, din nou, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul P.S.I., executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 249 alin. (1) C. pen., constatându-se că faptele acestuia nu există în realitatea obiectivă, iar prin rezoluţia din 25 august 2008, a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarul M.S. şi menţinută rezoluţia criticată.
S-a reţinut din probele administrate că, la data de 17 ianuarie 2007, petentul M.S., în calitate de reprezentant al SC C.R. SRL Orşova, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc S.P.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că, prin îndeplinirea abuzivă a îndatoririlor de serviciu, acesta, cu ocazia soluţionării unor dosare de executare silită, împotriva debitoarei SC P.C. SRL lablaniţa, a prejudiciat societatea creditoare administrată de petent.
Dosarul a fost trimis spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, care prin rezoluţia din 2 iulie 2007, în dosarul nr. 275/P/2007, a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu există [(art. 10 lit. a) C. proc. pen.)]. Plângerea formulată împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă prin rezoluţia procurorul general adjunct delegat nr. 683/II/2/2007 din 13 august 2007.
Petiţionarul s-a adresat instanţei, respectiv Curţii de Apel Timişoara, care prin sentinţa penală nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1376/59/2007, a admis plângerea formulată împotriva celor două rezoluţii pe care Ie-a desfiinţat şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în vederea începerii urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), urmând a se stabili:
- dacă SC C.R. SRL a suferit vreo vătămare a intereselor legale prin încheierea procesului verbal din 10 ianuarie 2007 în dosarele execuţionale nr. 171, 172, 173, nr. 174/2006 ale Biroului executorului judecătoresc S.P.I., respectiv dacă debitoarea deţinea bunuri în patrimoniu şi dacă ulterior acestor date şi până la reluarea procedurii execuţionale au fost înstrăinate;
- dacă societatea comercială creditoare a informat executorul judecătoresc despre faptul că debitoarea efectuează operaţiuni de înstrăinare a patrimoniului înainte de data de 10 ianuarie 2007, sens în care se va verifica evidenţa corespondenţei primite de Biroului executorului judecătoresc S.P.I. şi conţinutul dosarelor execuţionale menţionate;
- dacă din dosarele execuţionale nr. 171, 172, 173 şi nr. 174/2006 sau din corespondenţa Biroului executorului judecătoresc şi a societăţii comerciale creditoare rezulta că s-ar fi stabilit că, data pentru efectuarea procedurii execuţionale era 10 şi nu 15 ianuarie 2007, iar în caz afirmativ, motivul modificării datei, precum şi dacă SC C.R. SRL a fost informată de această modificare;
- dacă înainte de încheierea procesului verbal din 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informaţii de la societatea creditoarei privind susţinerea debitoarei că a achitat debitul;
- dacă executorul judecătoresc a efectuat vreo verificare privind deţinerea de bunuri de către SC P.C. SRL, sens în care se vor verifica actele din dosarele execuţionale menţionate şi corespondenţa Biroului executorului judecătoresc.
Împotriva sentinţei penale nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs intimatul S.P.I. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 357 din 29 ianuarie 2008 pronunţată în dosarul penal nr. 1376/59/2007 a respins, ca nefondate, ambele recursuri.
S-a mai reţinut că, la data de 3 iulie 2008, reprezentantul creditoarei, M.S. a solicitat, în subsidiar, efectuarea de cercetări faţă de S.P.I. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., în esenţă, executorul judecătoresc S.P.I. fiind acuzat de modul în care a finalizat dosarele execuţionale nr. 171, 172, 173 şi nr. 174/2006, prin încheierea procesului verbal de executare silită din 10 ianuarie 2007, în sensul că a întocmit acest document fără a verifica dacă debitoarea a plătit datoria, a modificat data de efectuare a actelor de executare şi nu a ţinut cont de informările reprezentantului creditoarei cu privire la nerecunoaşterea plăţii debitorului.
În motivarea soluţiei de neînceperea urmăririi penale s-a arătat că, între SC C.R. SRL, reprezentată de petent şi SC P.C. SRL, reprezentată de L.l., au avut loc raporturi comerciale, fiind emise bilete de ordin de către acesta din urmă, iar unele dintre aceste mijloace de plată nu au fost acceptate de bănci pentru lipsă de disponibil. La data de 27 noiembrie 2006, petiţionarul s-a adresat Biroului executorului judecătoresc S.P.I. cu o solicitare în vederea dresării unui protest de neplată pentru trei bilete la ordin, adăugându-se ulterior şi al patrulea bilet, solicitarea fiind înregistrată cu nr. 343/2006. Ulterior, M.S. a investit cu formulă executorie cele patru bilete la ordin fiind constituite dosarele execuţionale nr. 171, 172, 173 şi nr. 174/2006. După încuviinţarea executării silite prin sentinţa din 19 decembrie 2006, executorul judecătoresc a emis somaţii de plată în data de 5 ianuarie 2007 şi, în cadrul procedurii, L.l. a prezentat un nr. de patru chitanţe şi două dispoziţii de plată susţinând că, debitul este achitat parţial, executarea silită rămânând deschisă pentru un debit de 5.000 RON.
Creditorul a contestat aceste plăţi, iar debitorul a încunoştinţat executorul judecătoresc că a fost investită instanţa de judecată competentă pentru a soluţiona raporturile comerciale ivite.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a apreciat că, din actele premergătoare efectuate, ulterior desfiinţării soluţiei iniţiale de neînceperea a urmăririi penale şi a celei de respingere a plângerii nu rezultă că executorul judecătoresc ar fi săvârşit infracţiunile pentru care este acuzat.
S-a reţinut că, la data de 10 ianuarie 2007, debitoarea era înscrisă în evidenţele comunei lablaniţa, jud. Caraş-Severin doar cu două autoutilitare marca Daewoo, cumpărate de la SC I.G. SRL Dr. Tr. Severin, la data de 4 octombrie 2006, societate care, urmare neplăţii preţului la data de 24 februarie 2007 şi 12 aprilie 2007 a solicitat şi obţinut restituirea celor două autovehicule. Aşadar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, debitoarea nu avea active care să poată fi urmărite silit, iar creditoarea nu a înştiinţat în scris pe executorul judecătoresc în legătură cu pericolul înstrăinării unor bunuri. De asemenea, efectuarea procedurii execuţionale a fost convenită prin viu grai şi nu în scris, iar deplasarea executorului judecătoresc la sediul debitoarei a avut loc în contextul în care aceasta nu a dat curs somaţiei nr. 174/2006 din 5 ianuarie 2006 primită la 8 ianuarie 2007 pentru a se proceda conform art. 411 alin. (1) C. proc. civ.
S-a mai relevat că, din desfăşurătorul convorbirilor telefonice aflat la dosar, a rezultat că între M.S. şi S.P.I. au avut loc două convorbiri la data de 7 şi 8 ianuarie 2007, iar secretara Biroului executorului judecătoresc P.C. a confirmat susţinerile executorului judecătoresc în sensul că, procesul verbal i-a fost predat pentru îndosariere în data de 10 ianuarie 2007, fiind semnat şi de M.S. Urmare diligentelor depuse de executorul judecătoresc debitoarea a plătit creditoarei suma de 11120,40 lei, restul debitului fiind considerat ca acoperit prin ordinele de plată şi delegaţiile contestate de creditoare. Din procesul verbal întocmit la data de 10 ianuarie 2006 s-a constatat că dosarul execuţional nr. 174/2006 nu a fost închis cu acea ocazie.
Aşadar, prima instanţă prin sentinţa penală nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, a desfiinţat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pentru a se verifica dacă executorul judecătoresc a efectuat corespondenţă cu societatea creditoare şi dacă i-a adus la cunoştinţă că efectuarea procedurii execuţionale va avea loc la data de 10 ianuarie 2007. Din declaraţiile executorului şi secretarei biroului executorului judecătoresc s-a constatat că executorul a avut contacte telefonice cu creditorul în data de 7 şi 8 ianuarie 2007 nefiind identificată o corespondenţă scrisă, iar în ziua de 10 ianuarie 2007, reprezentantul creditoarei a semnat procesul-verbal încheiat de executor la acea dată, fapt ce s-a apreciat că denotă că acesta a avut cunoştinţă de termenul respectiv . S-a mai apreciat că creditoarea nu a suferit o pagubă prin aceea că procesul verbal, despre care a avut cunoştinţă, încheiat de executorul judecătoresc la data de 10 ianuarie 2007, a fost desfiinţat de către instanţa de judecată. Din actele efectuate s-a apreciat că nu a rezultat că societatea creditoare l-a încunoştinţat pe executorul judecătoresc despre situaţia că debitorul înstrăinează bunuri, iar din înscrisurile depuse rezultă că debitoarea a efectuat mai multe plăţi către creditoare şi a prezentat executorului judecătoresc dovezile astfel că, i-a creat acestuia convingerea că sumele datorate au fost parţial achitate.
Prin rezoluţia din 25 august 2008, dispusă în dosarul nr. 823/ll/2/2008 de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarul M.S. apreciindu-se că, executorul judecătoresc nu a acţionat cu rea credinţă şi nu a realizat o pagubă prin exercitarea atribuţiilor sale astfel că s-a constatat că nu erau realizate elementele laturii obiective şi subiective ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, analizând actele şi lucrările dosarului, a apreciat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nu a făcut toate demersurile solicitate de către instanţă.
Astfel, s-a constatat de către prima instanţă, în fond după casare, că parchetul s-a limitat la a face o adresă către Primăria comunei lablaniţa pentru a se comunica bunurile impozabile cu care figurează în evidenţă SC P.C. SRL la data de 10 ianuarie 2007 şi la data emiterii adresei, iar la 14 iulie 2008, prin adresa comunicată prin fax de către primăria Comunei lablaniţa – C.T.I., după cum rezulta din evidenţele fiscale, societatea respectivă figura cu două autoutilitare Daewoo, cu privire la care nu s-a procedat la verificarea situaţia juridică a acestora, în proprietatea cui se aflau şi dacă puteau face obiectul executării silite.
De asemenea, s-a mai constatat că, sub aspectul operaţiunilor de înstrăinare a unor bunuri din patrimoniu, deşi petiţionarul a indicat constant că prin tergiversarea executării, SC P.C. SRL a înstrăinat bunuri către alte două societăţi, respectiv SC P.I. şi SC P. SRL, nici acest lucru nu s-a verificat în niciun fel.
Totodată, prima instanţă, sub aspectul pagubei suferite de petiţionar, a apreciat că instanţa de judecată, în primul ciclu procesual, trebuia să aibă în vedere şi să lămurească şi consecinţele anulării procesului verbal, întocmit de intimat, care astfel a constatat că atribuţiile de serviciu au fost neîndeplinite sau îndeplinite defectuos de către executorul judecătoresc.
De asemenea, s-a mai relevat că deşi prima instanţă, prin sentinţa penală nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007, a solicitat să se verifice dacă executorul judecătoresc a solicitat informaţii înainte de încheierea procesului verbal din data de 10 ianuarie 2007 de la SC C.R. SRL privind susţinerile debitoarei că a achitat debitul, nici acest aspect nu s-a lămurit după cum, de asemenea, nu s-a efectuat nicio cercetare a intimatului şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., constatându-se că acesta nici măcar nu a fost ascultat cu privire la această faptă.
S-a conchis în sensul că în speţă, se impune desfiinţarea rezoluţiilor din 17 iulie 2008 şi 25 august 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale, sub aspectul infracţiunilor prevăzută de art. 246 şi 249 alin. (1) C. pen.
Totodată, instanţa de fond, în al doilea ciclu procesual, a mai stabilit că urmează a se avea în vedere, cu ocazia continuării cercetării penale: dacă SC P.C. SRL a efectuat operaţiuni de înstrăinare a patrimoniului, înainte de data de 10 ianuarie 2007, către societăţile P.I. şi SC P. SRL sau către alte societăţi comerciale sau persoane fizice, prin verificarea evidenţelor societăţii; clarificarea situaţiei juridice a celor două autoturisme Daewoo, la data începerii procedurii execuţionale, a dreptului de proprietate, prin efectuarea de adrese la societatea vânzătoare; dacă înainte de încheierea procesului, verbal din data de 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informaţii de la SC C.R. SRL, privind susţinerile debitoarei, că a achitat debitul; dacă societatea creditoare a suferit vreo pagubă ca urmare a anulării procesului - verbal întocmit de intimat, la data de 10 ianuarie 2007, în procedura execuţională, prin prelungirea acestei proceduri şi prin eventualele cheltuieli ocazionate; ascultarea intimatului S.P.I. şi sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., ca urmare a completării plângerii formulate de petentă.
Împotriva sentinţei penale nr. 285/ PI din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi intimatul S.P.l., în termen legal, au formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele detaliate în cuprinsul încheierii de şedinţă din 16 februarie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat dosarul nr. 931/59/2008, fixându-se prim termen la 16 februarie 2009, pentru când părţile deşi au fost legal citate, s-a prezentat numai recurentul intimat S.P.l.
În esenţă, recurenţii au solicitat admiterea ambelor recursuri, casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, respingerea plângerii formulată de petiţionarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orşova, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii că intimatul executor judecătoresc nu şi-ar fi îndeplinit ori şi-ar fi îndeplinit defectuos ori cu rea credinţă atribuţiile de serviciu eu ocazia punerii în executare silită a unor dosare execuţionale.
Examinând recursurile declarat de Parchetul de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de intimatul S.P.l., sub toate aspectele conform ari 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., raportat la art. 2787, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal.
Poate face o astfel de plângere, în concepţia legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în al doilea ciclu procesual, a procedat greşit atunci când, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petiţionarul M.S., în calitate de administrator al SC C.R. SRL, împotriva rezoluţiei din 17 iulie 2008, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 275/P/2007 şi a rezoluţiei procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din data de 25 august 2008, pronunţată în dosar nr. 823/ll/2/2008, desfiinţându-le şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în vederea începerii urmăririi penale, faţă de S.P.I., executor judecătoresc, sub aspectul infracţiunilor prevăzută de art. 246 şi 249 alin. (1) C. pen., pentru a se stabili: dacă SC P.C. SRL a efectuat operaţiuni de înstrăinare a patrimoniului, înainte de data de 10 ianuarie 2007, către societăţile P.I. şi SC P. SRL sau către alte societăţi comerciale sau persoane fizice, prin verificarea evidenţelor societăţii; clarificarea situaţiei juridice a celor două autoturisme Daewoo, la data începerii procedurii execuţionale, a dreptului de proprietate, prin efectuarea de adrese la societatea vânzătoare; dacă înainte de încheierea procesului - verbal din data de 10 ianuarie 2007, executorul judecătoresc a solicitat informaţii de la SC C.R. SRL, privind susţinerile debitoarei, că a achitat debitul; dacă societatea creditoare a suferit vreo pagubă ca urmare a anulării procesului - verbal întocmit de intimat, la data de 10 ianuarie 2007, în procedura execuţională, prin prelungirea acestei proceduri şi prin eventualele cheltuieli ocazionate; ascultarea intimatului S.P.I. şi sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., ca urmare a completării plângerii formulate de petentă.
Verificând actele şi lucrările dosarului efectuate atât în primul ciclu procesual (după ce cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, urmare respingerii recursurilor formulate împotriva primei sentinţe penale nr. 109/ PI din 4 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală), cât şi ulterior, după ce cauza a reintrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, Înalta Curte constată că procurorul a dispus prin rezoluţia nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul executor judecătoresc S.P.l., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246 şi 249 alin. (1) C. pen., respectând obiectivele stabilite iniţial de către instanţa de fond.
Astfel, procedându-se la efectuarea actelor premergătoare ulterior desfiinţării soluţiei iniţiale de neîncepere a urmăririi penale şi a celei de respingere a plângerii reprezentantului creditoarei, respectiv: reaudierea lui M.S. şi S.P.A. (soţia acestuia) şi P.C. (secretara B.E.J. în cauză) şi verificarea bunurilor deţinute de către debitoare (conform adresei din 14 iulie 2008, dosar 275/P/2007, emisă de Primăria Comunei lablaniţa – C.T.I., prin care s-a comunicat existenţa a două autoutilitare Daewoo, bunuri impozabile cu care societatea SC P.C. SRL figura în evidenţă la data de 10 ianuarie 2007 şi la data emiterii adresei, din cuprinsul căreia reieşea în mod clar în proprietatea cui se aflau şi dacă puteau face obiectul executării silite), în mod evident au fost avute în vedere atât declaraţia petiţionarului M.S., reprezentantul societăţii creditoare, dată în faţa procurorului la 3 iulie 2008 [(prin care a solicitat, în subsidiar, efectuarea de cercetări faţă de acelaşi intimat şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.)] cât şi obiectivele stabilite de către instanţa de fond.
De altfel, procurorul, reverificând actele şi lucrările efectuate până la data de 17 iulie 2008, data emiterii rezoluţiei nr. 275/P/2008, a constatat ca fiind corectă aprecierea procurorului care a efectuat iniţial actele premergătoare, potrivit căreia executorul judecătoresc S.P.l. a îndeplinit activităţile ce-i reveneau într-o scurtă perioadă de timp şi că nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu preocupându-se şi de identificarea bunurilor aparţinând debitoarei care a declarat pe proprie răspundere că nu are bunuri urmăribile. Mai mult decât atât, s-a mai constatat că în momentul introducerii sesizării penale, executarea nu era încheiată, iar la 10 ianuarie 2007 debitoarea figura în evidenţele compartimentului taxe şi impozite ale Comunei lablaniţa, jud. Caraş-Severin cu doar două autoutilitare marca Daewoo, cumpărate de la SC I.G. SRL Drobeta Turnu-Severin la data de 4 octombrie 2006, societate care, urmare neplăţii preţului, la datele de 24 februarie şi respectiv 12 aprilie 2007 a solicitat şi obţinut restituirea celor două autovehicule. În legătură cu aceste aspecte a remarcat procurorul că a formulat petiţionarul M.S. sesizarea subsidiară, prin declaraţia dată la 3 iulie 2008,prin care a solicitat a se cerceta intimatul şi cu privire la fapta prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.
S-a mai relevat de către procuror că, întrucât debitoarea nu avea active care să poată fi urmărite silite nici la momentul respectiv şi nici la momentul efectuării din nou a actelor premergătoare, conform dispoziţiilor primei instanţe, a considerat că declaraţia dată de L.l. corespundea realităţii, astfel încât a apreciat că, în speţă, nu poate fi reţinută reaua credinţă a intimatului executor judecătoresc.
Totodată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a mai constatat că societatea creditoare nu a înştiinţat în scris pe executorul judecătoresc în legătură cu pericolul înstrăinării unor bunuri, apreciindu-se că chiar dacă aceasta ar fi făcut-o, situaţia ar fi fost neschimbată, executorul judecătoresc limitându-se la a aplica dispoziţiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia „în interesul executării, executorul poate cere debitorului să dea o declaraţie scrisă cu privire la veniturile şi bunurile sale, la locul unde se află acestea", iar deplasarea la sediul SC P.C. SRL a fost făcută în condiţiile prevăzută de art. 415 din acelaşi cod, conform cărora „creditorul va putea să nu fie de faţă la lucrarea urmăririi".
De asemenea, Înalta Curte constată că prin rezoluţia nr. 823/II/2/2008 din 25 august 2008 dată în dosarul nr. 275/P/2007, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, verificând actele premergătoare efectuate în cauză ce se coroborează cu completările făcute, după infirmarea primelor două rezoluţii (nr. 275/P/2007 din 2 iulie 2007 şi respectiv nr. 683/II/2/2007 din 13 august 2007), a procedat justificat atunci când a confirmat soluţia dispusă de procuror faţă de numitul P.S.l., cercetat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 249 alin. (1) C. pen., apreciindu-se, în mod corect, că faptelor, presupuse a fi săvârşite de intimat în calitate de executor judecătoresc, cu ocazia soluţionării dosarelor civile execuţionale nr. 171-174/2006, le lipseşte atât latura obiectivă cât şi latura subiectivă, reţinând că intimatul nu a acţionat cu rea-credinţă şi nici nu cauzat vreo pagubă prin exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe este o atribuţie a executorului judecătoresc, iar în contextul cauzei reiese că această atribuţie a fost îndeplinită, întrucât urmare diligentelor depuse de acesta s-a recuperat suma de 11.120,40 lei şi s-a apreciat că prin chitanţele prezentate, creditul a fost acoperit în proporţie de 80 %, rămânând un rest de 5000 lei ROL.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că, în cadrul atribuţiilor de serviciu, intimatul nu era obligat să verifice provenienţa debitului, câtă vreme pe biletele la ordin era menţionată contravaloarea mărfii, întrucât în dispoziţiile art. 57 şi 58 din Legea nr. 188/2000, legea cadru de organizare şi funcţionare a executorilor judecătoreşti, se arată că actele acestora sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti competente, iar cei vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare în condiţiile codului de procedură civilă, sens în care s-a şi uzitat de aceste prevederi de către partea vătămată, fiind anulat procesul verbal din 10 ianuarie 2007, care nu mai poate fi considerat şi apreciat ca act vătămător.
Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere aspectele reţinute prin rezoluţia nr. 823/II/2/2008 din 25 august 2008, apreciază că, toate motivele pentru care Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a trimis cauza procurorului, astfel cum au fost detaliate prin sentinţa penală nr. 285/ PI din 24 noiembrie 2008 au fost deja analizate, lămurite şi clarificate cu ocazia readministrării probelor efectuate, fiind împrejurări constatate şi reţinute în motivarea soluţiei de neînceperea urmăririi penale dispuse.
Pe de o parte, Înalta Curte constată că, în cauză în urma actelor premergătoare efectuate şi apoi completate, nu s-au identificat elemente care să conducă la concluzia că intimatul, în calitate de executor judecătoresc, investit fiind cu soluţionarea dosarelor execuţionale nr. 171-174/2006, cu ocazia efectuării actelor specifice activităţii de executare silită, ar fi săvârşit vreo faptă care să aibă valenţe penale.
Pe de altă parte, Înalta Curte mai apreciază că instanţele judecătoreşti sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauzele cu care sunt investite cât şi textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunţarea unor soluţii potrivit convingerii proprii nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor ce le revin potrivit legii.
În speţă, petiţionarul M.S., în calitate de reprezentant al societăţii creditoare SC C.R. SRL Orşova a formulat contestaţie la executare, instanţa civilă, Tribunalul Reşiţa, anulând irevocabil procesul verbal încheiat de intimat la 10 ianuarie 2007, astfel încât corect s-a apreciat că nu mai produce efecte juridice.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, constatând că rezoluţia nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara este legală şi temeinică, urmează a o menţine ca atare şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orşova, împotriva rezoluţiei mai sus-menţionate, iar petiţionarul, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de recurentul intimat S.P.l., împotriva sentinţei penale nr. 285 PI din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe petiţionarul M.S., va casa sentinţa penală sus-menţionată şi în rejudecare, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orşova, împotriva rezoluţiei nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi-l va obliga pe petiţionarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orşova la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de recurentul intimat S.P.l., împotriva sentinţei penale nr. 285 PI din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe petiţionarul M.S.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi, în rejudecare:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orşova, împotriva rezoluţiei nr. 275/P/2007 din 17 iulie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Obligă petiţionarul M.S., administrator al SC C.R. SRL Orşova, la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 641/2009. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 677/2009. Penal → |
|---|
