ICCJ. Decizia nr. 594/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.594/2009
Dosar nr. 12397/3/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Deliberând asupra recursului, se reţine:
Prin Decizia penală nr. 258/ A din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului V.V. împotriva sentinţei penale nr. 803 din 14 iulie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, menţinând starea de arest a acestuia şi deducând prevenţia de la 17 decembrie 2006 la zi. Totodată, l-a obligat pe apelant la cheltuieli judiciare statului.
În esenţă, instanţa de prim control judiciar a reţinut că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, pe baza evaluării corecte a probelor administrate stabilind şi o justă încadrare juridică a faptei. Au fost înlăturate încă de la judecata în fond susţinerile inculpatului precum că s-ar fi aflat în legitimă apărare sau de provocare, din moment ce el a iniţiat conflictul prin agresarea părţii vătămate.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de control judiciar a apreciat justeţea cuantumului acesteia aplicat de către instanţa de fond în urma analizei criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului pe care deşi nu şi l-a motivat în scris şi în termenul imperativ impus de art. 38510 alin. (1) C. proc. pen., oral, în sala de judecată apărătorul acestuia a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se ia în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., invocând reţinerea stării de provocare şi reindividualizarea pedepsei.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate, cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează:
Prin sentinţa penală nr. 803 din 14 iulie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul V.V., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 17 decembrie 2006 până la 14 iulie 2008. A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuţitul tip briceag folosit la săvârşirea infracţiunii.
Inculpatul a fost obligat către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, la 1109,57 lei cu dobânda legală aferentă sumei calculată la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
S-a luat act că partea vătămată N.T. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond, în urma valorificării mijloacelor de probă administrate în cele două cicluri procesuale a reţinut că în data de 17 decembrie 2006 inculpatul s-a întâlnit, cu totul întâmplător, cu partea vătămată N.T., cu care de altfel se cunoştea din vedere, la intersecţia străzilor Colentina şi Calimachi. Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a solicitat părţii vătămate să-i arate conţinutul genţii purtate de către aceasta, iar în faţa refuzului justificat s-a produs un conflict spontan, inculpatul cu un briceag aplicându-i o lovitură în 1/3 superioară faţă medială gamba dreaptă şi o altă lovitură în regiunea latero-toracică stânga, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale, însă i-au pus viaţa în primejdie.
Partea vătămată a fost transportată şi internată de urgenţă la Spitalul Clinic Floreasca.
La faţa locului, organele de cercetare penală, în urma indicării de către martora J.S., l-au identificat pe inculpat asupra căruia, la percheziţia corporală, au găsit cuţitul tip briceag folosit la săvârşirea faptei.
Just s-a apreciat, în drept, că fapta inculpatului de a lua hotărârea infracţională spontană de suprimare a vieţii părţii vătămate, lovindu-l cu un corp înţepător-tăie tor (cuţit tip briceag) apt a produce rezultatul scontat, într-o regiune vitală (parte superioară gambă unde este amplasată artera femurală şi cutia toracică) cu intensitate suficientă pentru crearea leziunilor vitale, constituie infracţiunea de tentativă la omor calificat.
Aşa cum reiese din declaraţiile martorei J.S., inculpatul se certa cu partea vătămată la intersecţia străzii Calimachi cu Colentina, în ziua de 17 decembrie 2006, orele 16,30. Inculpatul l-a ameninţat pe partea vătămată că-l taie şi-l omoară şi până să intervină martora, care a asistat la conflict, acesta i-a şi înfipt cuţitul în piciorul drept şi apoi a încercat să-l înjunghie în ceafă.
Martora a intervenit, l-a apucat pe inculpat de gulerul hainei, acesta s-a dezechilibrat, însă tot a reuşit, înainte de a cădea, să-l lovească cu cuţitul în partea stângă a spatelui pe partea vătămată, sub omoplat. În urma agresiunii, victima a căzut. Imediat au venit organele poliţiei care l-au identificat pe inculpat, care se afla în stare avansată de ebrietate, găsindu-se şi briceagul asupra lui.
Corect au dat instanţele eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care mijloacele de probă nu au valoare mai dinainte stabilită.
Deşi inculpatul a susţinut că incidentul a fost provocat de către partea vătămată, martora oculară nu confirmă depoziţia acestuia. Inculpatul recunoaşte că a intervenit între ei o femeie, iar după ce l-a agresat cu cuţitul pe partea vătămată au sosit şi organele de poliţie, care l-au legitimat, percheziţionat şi condus la poliţie.
Just s-a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele art. 44 C. pen., în sensul că inculpatul nu s-a aflat în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa.
Nici nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, care să-l determine să scoată cuţitul şi să-l agreseze pe acesta.
Chiar dacă martora oculară nu a mai putut fi reaudiată în faza de judecată, instanţa de fond a depus toate diligentele necesare concretizării principiului nemijlocirii.
Deşi se susţine în motivele de recurs că nu ar fi fost verificată suficient declaraţia martorului A., se constată că un martor cu un asemenea nume nu a fost audiat în nicio fază procesuală (urmărire penală, judecată).
Coroborându-se depoziţia martorei oculare cu declaraţiile inculpatului, procesul-verbal de cercetarea locului faptei, rapoartele medico-legale şi actele medicale, just s-a concluzionat săvârşirea faptei, în condiţiile expuse, de către inculpat.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţele au dat eficienţa maximă posibil criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În raport cu scopurile pedepsei aşa cum sunt reglementate prin art. 52 C. pen.
Ca atare, recursul nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 258 A din 10 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 decembrie 2006 la 19 februarie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 559/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 632/2009. Penal → |
|---|
