ICCJ. Decizia nr. 68/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.68/2009
Dosar nr. 3371/111/2007
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor şi actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28/ P din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor, inculpatul N.I. a fost condamnat, la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., suspendându-i-se condiţionat executarea pedepsei conform art. 81 C. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 aprilie la zi.
S-a reţinut că, în seara zilei de 17 martie 2007, sosind acasă de la muncă şi încercând să-şi prepare mâncarea a aprins lumina, moment în care a fost atacat de tatăl său, care s-a repezit asupra sa având în mână un cuţit. Surprins şi speriat, inculpatul i-a aplicat tatălui său o lovitură în mandibulă, în urma căreia acesta a căzut pe spate, s-a împiedicat de un taburete, după care s-a lovit de marginea capului, suferind un politraumatism care s-a agravat şi, a doua zi, victima a decedat.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 83/ A din 23 septembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile parchetului şi inculpatului.
Prin recursul declarat parchetul a invocat greşita reţinere a scuzei provocării, a solicitat înlăturarea circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., majorarea pedepsei închisorii şi executarea ei în regim privativ de libertate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi împrejurările în care a fost săvârşită, precum şi vinovăţia inculpatului, le-au încadrat corect în dispoziţiile legii şi i-au aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată.
În considerentele deciziei prin care a respins apelul Parchetului, Curtea de Apel Oradea a reţinut corect şi motivat că depoziţia martorului N.V., dată în cursul cercetării judecătoreşti, este cea care reflectă adevărul referitor la împrejurările comiterii faptei, atât prin conţinutul celor relatate cât şi prin faptul că se coroborează cu declaraţiile inculpatului şi cu concluziile actelor medicale şi medico-legale.
Pe fondul unor vechi conflicte avute cu fiul său şi iritat că acesta l-a deranjat prin aprinderea lămpii din cameră şi prin prepararea mâncării la acea oră târzie din noapte, victima, în vârstă de 84 ani s-a repezit la inculpat având în mână un cuţit cu o lamă de 15 cm.
Evident că într-o asemenea situaţie, surprins şi tulburat de atitudinea tatălui său, speriat de cuţitul văzut în mâna acestuia, inculpatul care s-a apărat prin lovirea tatălui său cu pumnul, cu urmarea propulsării acestuia în jos, a acţionat în condiţiile unei certe provocări, astfel că instanţele au reţinut corect aplicabilitatea art. 73 lit. b) C. pen.
Nici recursul inculpatului nu este fondat.
La individualizarea pedepsei aplicate acestuia, instanţele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei dar şi împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă şi datele ce caracterizează persoana inculpatului la care se referă recurentul, aşa explicându-se stabilirea unei pedepse sub limita minimului special prevăzut de lege, pedeapsă corect proporţionalizată şi care nu justifică o altă reducere.
Este neîntemeiată şi susţinerea că inculpatul ar fi acţionat în legitimă apărare. Sub acest aspect, probele nu au dovedit condiţiile expres prevăzute de art. 44 C. pen., referitoare la atac şi apărare, ci doar pe cele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., privind atenuanta legală a scuzei provocării.
Aşa fiind şi neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul parchetului să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi de inculpatul N.l. împotriva deciziei penale nr. 83/ A din 23 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 677/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 690/2009. Penal → |
---|