ICCJ. Decizia nr. 724/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 724/2009
Dosar nr. 2145/36/2008
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114/P/2007, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată plângerea formulată de petenţii F.C., F.M. şi F.G. prin mandatar Z.F. împotriva ordonanţei nr. 52/P/2007 din 31 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a ordonanţei nr. 199/II/2/2007 din 11 septembrie 2007 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la 1 octombrie 2007 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa plângerea petenţilor menţionaţi anterior, împotriva ordonanţei nr. 52/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa. Cauza a fost declinată spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Constanţa, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a intimatului şi prevederile art. 28 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
S-a mai reţinut că petenţii au formulat plângere prin mandatar împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 52/P/2007 faţă de intimatul executor judecătoresc V.Ş. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din actele Dosarului nr. 52/P/2007 rezultă că V.Ş., executor judecătoresc, a fost scos de sub urmărire penală, aplicându-i-se o sancţiune cu caracter administrativ, constatându-se că fapta pentru care a fost urmărit penal nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Instanţa a motivat că petenţii nu au respectat clauza privind restituirea unui împrumut.
S-a mai motivat că, deşi în titlul executoriu nu figura suma de 2500 DOLAR SUA, plus penalizări, executorul judecătoresc a procedat la vânzarea la licitaţie a imobilului atât pe suma împrumutată, cât şi pentru cei 2500 DOLAR SUA (pentru care nu există titlu executoriu). În motivarea hotărârii instanţa a mai reţinut că petenţii nu au făcut contestaţie împotriva executării silite, conform art. 399 C. proc. civ. şi că soluţia de netrimitere în judecată este temeinică.
Împotriva sentinţei penale au declarat recurs petenţii, criticând-o pentru netrimiterea în judecată a executorului judecătoresc pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) care s-ar fi săvârşit în cauză.
Prin Decizia nr. 492 din 8 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins ca nefondate recursurile declarate de petiţionarii F.C., F.M. şi F.G. prin mandatar Z.F. împotriva sentinţei penale nr. 114/P din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că din actele dosarului nu rezultă că executorul judecătoresc a procedat cu rea-credinţă în cursul executării silite sau că activitatea lui ar fi fost determinată de acte de corupţie. În raport de dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea că în cursul executării silite se pot produce greşeli care se îndreaptă însă pe o cale jurisdicţională civilă şi anume prin contestaţie la executare şi nu pe cale penală, atâta vreme cât în cauză nu se constată că persoanele care sunt angajate în executare nu au acţionat cu rea-credinţă, adică cu intenţia vădită de a cauza vreunei părţi o vătămate a intereselor legale.
Revizuienţii F.C., F.M. şi F.G. au solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 114/P din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în temeiul art. 2781 C. proc. pen., hotărâre care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 492 din 8 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 16040/212/2007.
Prin sentinţa penală nr. 167/P din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienţii F.C., F.M. şi F.G., reţinând că hotărârile pronunţate în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., nu îndeplinesc această condiţie întrucât nu este soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuienţii F.C., F.M. şi F.G. prin care au solicitat admiterea, casarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată.
Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de revizuienţii F.C., F.M. şi F.G. sunt nefondate.
În mod corect Curtea de Apel Constanţa prin sentinţa penală nr. 167/2008 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, întrucât a vizat o hotărâre care nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi nu o hotărâre definitivă prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
Din economia dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute într-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate recunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele care pot provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În cauză revizuienţii au formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplineşte condiţiile art. 393 C. proc. pen. şi fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute de art. 394 C. proc. pen., revizuirea referindu-se la o hotărâre care a fost soluţionată în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente Curtea de Apel Constanţa în mod corect a respins cererea de revizuire a revizuienţilor F.C., F.M. şi F.G. ca inadmisibilă, iar în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b), Înalta Curte va respinge recursurile declarate de către aceştia, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienţii F.C., F.M. şi F.G. împotriva Deciziei penale nr. 167/P din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii revizuienţi la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3493/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
