ICCJ. Decizia nr. 76/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 76/2009
Dosar nr. 1271/54/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 38/P/2008 din 20 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc D.C., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen.
Astfel, din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reţinut că, prin plângerea formulată la data de 12 ianuarie 2008 persoana vătămată M.V. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de executorul judecătoresc D.C., pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, susţinând că executorul judecătoresc a încasat în mod nejustificat un onorariu în sumă de 5.000 lei şi că, în acest scop, a întocmit acte false, respectiv procesul-verbal din 6 februarie 2006.
În declaraţia dată în faţa organului de cercetare penală, petenta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 1323 din 8 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj, E.M.S.M. a fost obligat să-i plătească suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, precum şi contravaloarea salariilor corespunzătoare perioadei 27 octombrie 2005 - 8 februarie 2006 şi, întrucât unitatea nu i-a achitat de bună-voie suma datorată, aceasta a solicitat la 9 martie 2006 executoriului judecătoresc D.C. executarea silită a hotărârii judecătoreşti menţionată mai sus, iar onorariul încasat de executorul de la E.M.S.M. pentru executarea silită, a fost în sumă de 5.000 lei.
Ulterior, sentinţa civilă arătată mai sus a fost desfiinţată, iar petenta a fost obligată să restituie către E.M.S.M. banii încasaţi, precum şi suma de 5.000 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc.
Petenta a învederat că onorariul încasat de către executorul judecătoresc nu se încadrează în limitele minimale şi maximale stabilite prin ordin al Ministerului Justiţiei, procesul-verbal din 6 februarie 2006 ar cuprinde menţiuni false, deoarece, la data respectivă, executorul judecătoresc nu a efectuat nici o deplasare la E.M.S.M., iar cererea de executare silită a fost falsificată, în sensul că s-a trecut o altă dată a formulării acesteia, respectiv 1 februarie 2006, decât cea reală, care este 9 februarie 2006.
În ceea ce priveşte menţiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal din 6 februarie 2006, actele premergătoare efectuate în cauză au dovedit faptul că acestea corespund realităţii, martorul B.R.– consilier juridic în cadrul E.M.S.M.– relatând că executorul judecătoresc s-a deplasat la unitatea menţionată în cursul lunii februarie 2006 şi au purtat discuţii în legătură cu reîncadrarea persoanei vătămate şi la plata drepturilor salariale ale acesteia, neputând însă preciza cu exactitate ziua.
Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere petenta M.V., iar prin rezoluţia procurorului general din 18 iunie 2008, dată în Dosarul nr. 1089/II/2/2008 al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus respingerea acestei plângeri ca fiind neîntemeiată, constatându-se în esenţă că nu se impune infirmarea soluţiei dată de procuror în cauză, actele premergătoare efectuate neconfirmând faptul că executorul judecătoresc D.C. ar fi săvârşit vreuna dintre infracţiunile sesizate de petiţionată sau altă faptă cu caracter penal, cu prilejul desfăşurării activităţii de executare silită în Dosarul cu nr. 42/E/2006.
Împotriva acestor rezoluţii, la data de 3 iulie 2008 a formulat plângere la instanţă – în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. – petenta M.V., criticându-le pentru nelegalitate şi apreciindu-le ca superficiale, susţinând că nu există o cerere de executare semnată de către ea, cum eronat s-a reţinut în conţinutul rezoluţiilor criticate în cauză, iar probatoriul nu a fost bine analizat, aspect ce rezultă şi din împrejurarea că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova i-a reţinut greşit numele, respectiv a înscris în rezoluţie numele de M.C. în loc de M.V., ceea ce denotă o vădită superficialitate în aprecierea materialului de urmărire penală existent la dosar.
A solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc D.C., sub aspectul infracţiunilor sesizate în plângerea iniţială.
În vederea unei juste soluţionări a cauzei, instanţa a dispus ataşarea în cauză a Dosarului de urmărire penală nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Prin sentinţa nr. 179 din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.V., împotriva Rezoluţiei nr. 38/P/2008 din 20 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a Rezoluţiei nr. 1089/II/2/2008 din 18 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menţinând rezoluţia atacată.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în mod corect s-a reţinut, prin rezoluţia criticată, că cererea de executare silită datată 1 februarie 2006 poartă semnătura petentei, identică cu cea din cuprinsul cererii de executare silită a sentinţei nr. 785 din 22 septembrie 2005 şi necontestată de către aceasta.
În concluzie a reţinut că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, conformă cu actele existente la dosar, care nu au confirmat săvârşirea infracţiunilor reclamate de către petentă în sarcina executorului judecătoresc, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionara M.V.
În motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei a reluat, în esenţă, criticile formulate anterior la instanţa de fond, susţinând că intimatul D.C. deşi a făcut un fals în procedura de executare acesta nu a răspuns penal în sensul dispoziţiilor Codului de procedură penală şi a solicitat trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru începerea urmăririi penale împotriva acestuia.
Examinând hotărârea instanţei de fond, sub aspectul motivelor de recurs invocate şi din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din actele premergătoare efectuate în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate de către petiţionara M.V. pretins săvârşite de către intimatul D.C., astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Încălcările dispoziţiilor legale, pretins săvârşite de către intimat, se rezolvă prin mijloace procesuale legale specifice regulilor procesului penale, iar efectuarea unui act de urmărire penală, chiar dacă este defectuoasă, nu prezumă reaua credinţă a celui care-l efectuează, legea însăşi prevăzând posibilitatea unor erori dar şi calea înlăturării acestora.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale hotărârii instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurenta petiţionară, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatului, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară M.V. împotriva sentinţei nr. 179 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară M.V. împotriva sentinţei penale nr. 179 din 15 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova,secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 741/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 764/2009. Penal → |
|---|
