ICCJ. Decizia nr. 692/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 692/2009
Dosar nr.1982.1/32/2008
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 214/ D din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 183, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.S.V., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt, că în noaptea de 1 iulie 2001 a lovit pe victima N.V., la locuinţa acestuia din satul Schimeni, judeţul Bacău, cauzându-i leziuni care, în conformitate cu raportul de necropsie nr. 2310/2001 al S.M.L. Bacău, avizat de I.M.L. laşi, au determinat decesul acestuia.
Prin Decizia penală nr. 120 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău s-a admis apelul declarat de inculpatul D.S.V. împotriva sentinţei penale amintite, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 1982/32/2006, numai în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei şi aplicarea pedepsei accesorii.
S-a desfiinţat sentinţa şi în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 6 ani.
Au fost stabilite măsurile de supraveghere pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata termenului de încercare, în conformitate cu dispoziţiile art. 863 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării.
S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţă.
Pentru a schimba modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiţionată sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., instanţa de apel, a motivat:
- obiectul cauzei, l-a constituit o faptă comisă în urmă cu mai mult de 7 ani;
- reacţia de dezaprobare a opiniei publice s-a diminuat;
- conduita bună a inculpatului anterior, dar şi după săvârşirea infracţiunii.
Ţinând seama de aceste motive, Decizia apelului a apreciat, că aplicarea pedepsei cu închisoare în regim de detenţie după un interval mare de timp scurs după comiterea infracţiunii, nu mai este de natură să conducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei nr. 120 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi inculpatul D.S.V.
În recursul parchetului, invocându-se art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este criticată soluţia pentru netemeinicie constând în greşita individualizare a pedepsei aplicate, referitor la modalitatea de executare.
În recursul său, inculpatul a invocat art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea şi, susţinând că nu ar exista în dosar, probe certe că el ar fi autorul faptei.
Parchetul, în dezvoltarea motivului de recurs, a arătat referitor la modalitatea de individualizare a pedepsei că instanţa nu a evaluat în mod corespunzător, toate criteriile prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nefiind în concordanţă cu probele administrate în cauză.
Raportat la criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), mijloacele de probă administrate în cauză, stabilesc:
- inculpatul D.S.V. a săvârşit o infracţiune deosebit de gravă, avându-se în vedere şi importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin dispoziţiile art. 183 C. pen., dreptul la viaţă;
- condiţiile şi împrejurările comiterii faptei stabilesc un grad ridicat de pericol social concret al infracţiunii. Astfel, actele medico-legale, prin multiplele şi, uneori, gravele leziuni constatate, denotă acţiunea agresivă deosebit de violentă şi insistenţă a inculpatului D.S.V. asupra victimei N.V.;
- conduita şi atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii indică circumstanţe care imprimă faptei un pericol social ridicat rezultat din faptul că deşi inculpatul a transportat victima la spital, a insinuat moartea acesteia în alte condiţii, străine de persoana sa;
- în sfârşit, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că ar fi temeiuri ca scopul pedepsei să fie atinse, în cazul inculpatului prin neprivarea de libertate.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a cerut admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, rejudecând cauza să se dispună menţinerea sentinţei penale, pronunţate de Tribunalul Bacău.
Curtea, examinând criticile aduse deciziei atacate, în raport de probele existente în cauză, constată că singurul recurs, întemeiat, în cauză este cel al parchetului.
Într-adevăr, în raport de probele administrate în cauză, ce dovedesc, fără nici un mijloc de tăgadă, comiterea faptei de către inculpat şi de conduita perversă, complet necorespunzătoare avută de inculpat, după comiterea faptei, de negare a acesteia şi de susţinere a unui aşa zis accident de circulaţie, în realitate, inexistent, nu se impunea admiterea apelului şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, cu suspendarea sub supraveghere.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, împotriva deciziei penal nr. 120 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, privind pe inculpatul D.S.V. pe care o va casa, menţinând sentinţa penală nr. 214/ D din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău, secţia penală.
Totodată, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi decizii.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 120 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, privind pe inculpatul D.S.V.
Casează Decizia atacată şi rejudecând, menţine sentinţa penală nr. 214/ D din 17 aprilie 2008 a Tribunalul Bacău, secţia penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 689/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 708/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
