ICCJ. Decizia nr. 710/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.710/2009
Dosar nr. 7147/280/2008
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140/ F din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara G.V. împotriva rezoluţiei nr. 481/P/2007 din 30 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, fiind menţinută rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petiţionara la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La data de 30 iulie 2008, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 7147/280/2008, plângerea formulată de petiţionara G.V. împotriva rezoluţiei nr. 481/P/2008 din 30 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.E., avocat în cadrul Baroului Argeş, cercetată sub aspectul infracţiunilor de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 şi înşelăciune, prevăzută art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1935 din 21 octombrie 2008, Judecătoria Piteşti, în baza art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 281 din acelaşi cod, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Prima instanţă a mai reţinut că, prin rezoluţia nr. 481/P/2007 din 30 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus, în temeiul art. 249 raportat la art. 11 alin. pct. b, combinat cu art. 10 lit. d) şi a) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.E., avocat în cadrul Baroului Argeş, cercetată sub aspectul infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi pentru infracţiunea înşelăciune, prevăzută art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., întrucât fapta nu există, soluţia fiind menţinută prin rezoluţia nr. 681/ll/3/2008 dată de aceeaşi unitate de parchet.
Din materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că, la data de 15 iulie 2004, numiţii C.I.V., N.I.S. şi C.H. au încheiat cu SC P.I.R. SA un antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat la B.N.P. S.A.
Obiectul acestui act îl constituia promisiunea vânzării - cumpărării unui teren în suprafaţă de 40.000 mp, situat în intravilanul oraşului Mioveni punctul B.B., judeţul Argeş, la preţul de 2,5 euro/mp.
În aceeaşi zi, vânzătorii C.I.V., N.I.S. şi C.H., prin procură specială, au împuternicit pe avocatul C.E. să-i reprezinte, ca în numele lor şi pentru ei, să vândă această suprafaţă de teren, către SC P.I.R. SA. Procura a fost autentificată sub nr. 3927 din 15 iulie 2004 la B.N.P. S.A., cu sediul în municipiul Piteşti, fiind reţinut că, una dintre vânzătoare şi anume C.V. era soacra avocatului C.E.
S-a mai reţinut că, la data de 3 august 2004, a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 40.000 mp teren, situat în intravilanul oraşului Mioveni, cartier Clucereasa, punctul B.B. (P.), judeţul Argeş, autentificat sub nr. 4034, cu următoarele vecinătăţi: la nord N.C., la sud - Şoseaua Mioveni - Piteşti, la vest - Drumul Naţional 73 Piteşti - Câmpulung şi la est – C.F.R. Goleşti Câmpulung.
Vânzătorii au fost reprezentaţi la notariat conform procurii speciale, de către intimată, avocatul C.E.
În cuprinsul actului, mandatara vânzătorilor a declarat că, terenul se află în circuitul civil, nu se află înstrăinat şi ipotecat anterior sub nicio formă, că nu face obiectul unui litigiu judecătoresc, garantând cumpărătorul de orice evicţiune totală sau parţială, conform art. 1337 C. civ.
Referitor la această menţiune, petiţionara G.V. a considerat că, fapta intimatei C.E. reprezintă infracţiune de fals în declaraţii şi înşelăciune pentru că, în realitate, pe rolul Judecătoriei Piteşti se afla pe rol dosarul nr. 3331/2004, astfel încât terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare era în litigiu.
Prim instanţă a mai reţinut că, din verificările prealabile efectuate s-a constatat că, pe rolul Judecătoriei Piteşti se află dosarul nr. 3331/2004, având ca obiect acţiunea în revendicare formulată de către G.V., la data de 30 martie 2004, împotriva numiţilor C.H., N.I.S. şi C.I.V., cu privire la suprafaţa de 6500 mp, situată la puntul P. (fost C.), tarlaua 22, Mioveni, satul Racoviţa, cu următoarele vecinătăţi: la nord N.C. şi F.G., la est - calea ferată, la sud - Şoseaua Piteşti şi la vest - Drumul Naţional Piteşti - Câmpulung. în cuprinsul acţiunii s-a menţionat că, această suprafaţă de teren se află în realitate nu în tarlaua 22, ci în tarlaua 20.
Din declaraţia intimatei C.E. a rezultat că, aceasta a avut cunoştinţă de acest litigiu, întrucât i-a apărat în cauză pe pârâţi, însă întotdeauna a avut reprezentarea că, litigiul se referă la un alt teren.
S-a mai reţinut că, un rol important în cauză l-a avut expertiza tehnică topografică efectuată de expertul M.L. care a stabilit că, titlul de proprietate al moştenitorilor lui C.L. care a stabilit că titlul de proprietate al moştenitorilor lui C.I. şi titlul de proprietate al numitei G.V. nu se suprapun, fiind posibil ca între cele două suprafeţe atribuite să rămână o suprafaţă de circa 6500 mp. S-a concluzionat în sensul că, terenul de 40.000 mp al moştenitorilor C. este altul decât terenul din titlul de proprietate al petiţionarei G.V. şi câtă vreme vecinătăţile de nord şi sud nu sunt poziţionate în schiţa actului de proprietate acest teren nu se poate identifica concret în teren.
Prima instanţă a constat că, terenul în suprafaţă de 6500 mp aflat în litigiu care forma obiectul dosarului nr. 3331/2004 al Judecătoriei Piteşti, nu a fost parte integrantă din terenul în suprafaţă de 40.000 mp care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare contestat şi a apreciat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, iar plângerea formulată de petiţionară este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionara G.V., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei penale nr. 140/ F din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în rejudecare, să se dispună admiterea plângerii şi restituirea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimata C.E. pentru infracţiunea de fals în declaraţii, înşelăciune, în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., în vederea completării materialului probator, respectiv, audierea tuturor persoanele implicate în cauză, confruntarea petiţionarei cu intimata C.E. şi G.G. şi efectuarea unei noi expertize tehnice cadastrale, întrucât expertul nu s-a deplasat la locul unde este terenul aflat în litigiu.
În susţinerea recursului, petiţionara a arătat că, nu este adevărat că intimata C.E. nu a cunoscut faptul că, terenul pe care l-a vândut se afla în litigiu, motiv pentru care se face vinovată de infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), expertiza tehnică efectuată în cauză este favorabilă intimatei deoarece expertul a refuzat să măsoare tot terenul de 7, 97 hectare pentru a putea constata suprapunerea acestuia cu suprafaţa de 3,4 hectare din titlul de proprietate a numitului C.O., al cărei moştenitoare este petiţionara, activitate ce era primordială şi de cea mai mare importanţă pentru expertiză.
A mai susţinut petiţionara că, intimata C.E. a vândut terenul imediat ce a auzit că acesta a fost revendicat, fiind ajutată de numitul G.G. de la Primăria Mioveni, această instituţie fiind notificată de petiţionară de a nu elibera certificat de rol, în vederea vânzării terenului în litigiu. în acest sens, petiţionara a arătat că, se impune ascultarea în calitate de făptuitor a numitului G.G. pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, în conformitate cu art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele care urmează:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, în mod judicios şi motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, fiind evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de scoatere de sub urmărire penală faţă de intimata C.E., cercetată pentru infracţiunile prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Înalta Curte constată că, au fost examinate, criticile formulate de petiţionara G.V. în raport cu persoana şi faptele pretins a fi săvârşite de către aceasta, constatându-se că nu există elementul subiectiv al infracţiunii de fals în declaraţii care presupune totdeauna existenţei intenţiei directe, intimata C.E., sub aspect psihic, nu a prevăzut şi nu a urmărit să realizeze o declaraţie necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unor consecinţe juridice, iar infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Astfel, se reţine că, la data de 27 martie 2007, persoana vătămată G.V. a formulat plângere penală împotriva numitei C.E., avocat în B. Argeş pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii şi înşelăciune, susţinând că aceasta din urmă a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, în timpul şi cu prilejul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4034 din 3 august 2004, de către notarul public S.A.
Pentru a se elucida situaţia de fapt, în cauză, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei expertize tehnice cadastrale, iar raportul de expertiză efectuat a concluzionat faptul că, terenul de 40.000 mp s-a identificat în tarlaua 20, în parcela 391 păşune şi parţial în parcela 392 arabil, între vecinătăţile care sunt şi pe titlul de proprietate respectiv: la nord N.C., la sud - Şoseaua Mioveni - Piteşti, la vest - Drumul Naţional 73 Piteşti - Câmpulung şi la est – C.F.R. Goleşti Câmpulung, acest teren fiind materializat pe planul anexai nr. 1, cu conturi de culoare roşie.
În acelaşi raport de expertiză s-a mai menţionat că, terenul de 6500 mp situat în punctul P. fost C., pretins a fi tarlaua 20 şi revendicat de G.V. are următoarele vecinătăţi: la nord N.C. şi F.G., la est - calea ferată, la sud - Şoseaua Piteşti şi la vest - Drumul Naţional Piteşti - Câmpulung. Expertul tehnic a mai precizat că, nu se poate identifica în titlul de proprietate al numitei G.V. în mod concret, deoarece terenul cuprins în titlul său, neavând vecinătăţile N şi S nominalizate, această suprafaţă putând fi amplasată oriunde între calea ferată şi drumul naţional, spre nord, chiar la un kilometru, deoarece în parcela 395 arabil se găseşte pus în posesie F.G., fiind aşadar într-un amplasament sau reprezentând diferenţa de 7500 mp, pe care a descris-o în conţinutul expertizei, în plus faţă de cele două titluri de proprietate.
Se mai reţine că, pe planul extras din planul cadastral Mioveni, la anexa 1 şi anexa nr. 2, expertul a materializat terenul de 40.000 mp al moştenitorilor C.I., ce corespunde înscrisurilor din actul de proprietate, dar şi terenul vecinului din partea de nord - N.C., prin care s-a eliberat titlul de proprietate lui G.V., dar fără o poziţionare precisă, faţă de reperi ficşi în zonă.
În raportul de expertiză menţionat se menţionează în final că, terenul de 40.000 mp nu se suprapune cu terenul din titlul de proprietate al numitei G.V., având în vedere că vecinătăţile din partea de nord nu sunt nominalizate pentru a-l poziţiona concret pe teren. Totodată, în rezoluţia nr. 481/ll/2 din 30 iunie 2008 s-a mai reţinut că, persoana vătămată G.V., la data de 12 mai 2008, a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză şi a solicitat completarea raportului de expertiză, prin măsurarea de către expert a întregii suprafeţe de teren de 46.500 mp începând de la locuitorul N.V., în partea de nord până la limita sudică, în vecinătatea terenului de 40.000 mp, deţinut de moştenitorii C.I., teren vândut de C.E., în calitate de mandatar.
Totodată, procurorul a apreciat că, solicitarea petiţionarei depăşeşte obiectul cauzei penale, făcând parte din obiectul litigiului civil existent pe rolul Judecătoriei Piteşti şi care formează obiectul dosarului nr. 3331/2004, cum şi faptul că, obiectivele expertizei au fost iniţial aduse la cunoştinţă părţilor, prin rezoluţia din 3 iunie 2008, astfel că a respins cererea acesteia mai sus arătată.
De asemenea, din verificare actelor şi lucrărilor dosarului, mai rezultă că, în cauză, a fost ascultat numitul G.G., care îndeplineşte funcţia de şef birou fond funciar la Primăria Mioveni, care a relata că, titlul de proprietate al moştenitorilor C.I. şi titlul de proprietate al numitei G.V. nu se suprapun, suprafaţa atribuită lui C.I. se află în partea de sud, iar suprafaţa de teren atribuită numitei G.V. se află în partea de nord, învecinându-se cu N.V., fiind posibil ca între cele două suprafeţe atribuite să rămână o suprafaţă de circa 6500 mp.
Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat parchetul că, declaraţia martorului G.G. şi concluziile raportului de expertiză tehnică cadastrală confirmă apărarea formulată de intimata C.E., în sensul că, terenul în suprafaţă de 6500 mp ce face obiectul dosarului civil nr. 3331/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti nu face parte integrantă din terenul în suprafaţă de 40.000 mp ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare.
Cum, din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date şi indicii că intimata C.E. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât potrivit declaraţiei sale dată în faţa procurorului, deşi avea cunoştinţă despre litigiul ce forma obiectul dosarului civil nr. 3331/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti, a avut reprezentarea că, acesta se referă la un alt teren care nu intră în componenţa celui vândut, iar pe de altă parte, petiţionara nu deţinea acte doveditoare de proprietate în ce priveşte această suprafaţă de teren, iar, infracţiunea de înşelăciune nu există în materialitatea ei, Înalta Curte constată că atât rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, cât şi hotărârea primei instanţe sunt legale şi temeinice, neexistând nici un temei de desfiinţare a acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de petiţionara G.V. să fie respins, ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionara va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.V. împotriva sentinţei penale nr. 140/ F din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3240/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 714/2009. Penal → |
|---|
