ICCJ. Decizia nr. 71/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 71/2009
Dosar nr. 705/45/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.G.G. împotriva rezoluţiei nr. 204/P/2008 din 23 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de procurorul R.A.D., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, comisarul şef de poliţie C.M. şi inspectorul de poliţie C.D., pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247 şi 264 C. pen., susţinând că, interpretându-se eronat probele, s-a dispus în mod nelegal neînceperea urmăririi penale faţă de numitul I.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor.
Prin rezoluţia din 23 iunie 2009, dată în dosarul nr. 204/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se că, din verificările efectuate, nu rezultă că procurorul R.A.D. ar fi săvârşit vreo acţiune sau inacţiune care ar putea constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunilor reclamate, faptele neexistând în materialitatea lor. Referitor la lucrătorii de poliţie C.M. şi C.D., s-a reţinut că nu au fost implicaţi sub nici o formă în soluţionarea cauzei.
Prin rezoluţia din 22 iulie 2008, dată în dosarul nr. 661/II/2/2008 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, susţinând că procurorul de caz nu a efectuat reconstituirea, iar făptuitorul I.G. nu a fost expertizat psihiatric, deşi existau indicii referitoare la comiterea tentativei de omor asupra sa.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că neefectuarea activităţii procedurale a reconstituirii sau a expertizei, în situaţia în care nu se impuneau verificări suplimentare, urmare cercetărilor efectuate, nu constituie temei pentru reţinerea infracţiunii de abuz de serviciu.
Cu privire la comisarul şef de poliţie C.M. şi inspectorul de poliţie C.D., s-a constatat că aceştia nu au efectuat acte de urmărire penală şi nu au fost implicaţi în vreun mod în soluţionarea dosarului penal.
Totodată, s-a reţinut că faptele de favorizare a infractorului nu există în materialitatea lor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei, motivat la dosar, este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, ce reglementează această fază anterioară începerii urmăririi penale fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarului cu prilejul instrumentării plângerii penale formulate de petiţionar.
Corect, procurorul investit cu soluţionarea cauzei având ca obiect pretinsa săvârşire a tentativei la infracţiunea de omor, de către numitul I.G., a efectuat verificări în cadrul fazei actelor premergătoare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 224 C. proc. pen., care nu fac parte din procesul penal.
Relevant este de reţinut că, nefiind început procesul penal, procurorul nu putea dispune efectuarea unor mijloace de probă şi a unor procedee probatorii, precum reconstituirea, întrucât, conform reglementărilor procesual penale acestea se pot efectua doar după începerea urmăririi penale, adică în cadrul legal al procesului penal.
Drept urmare, nu se poate reţine că procurorul şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, activitatea acestuia neputând antrena răspunderea sa penală, decât în măsura în care există probe că a fost interesat sau de rea-credinţă.
Referitor la cei doi lucrători de poliţie, se constată că aceştia nu au efectuat acte de cercetare în cauză, astfel că nu poate fi reţinută vreo infracţiune în sarcina acestora. De altfel, activitatea de cercetare penală a lucrătorilor de poliţie este supusă verificării procurorului, care poate confirma sau infirma propunerile organului de cercetare penală, iar soluţia dispusă de procuror este supusă cenzurii instanţei.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G.G., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar P.G.G. împotriva sentinţei penale nr. 122 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3240/2009. Penal → |
|---|
