ICCJ. Decizia nr. 744/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 744/2009
Dosar nr. 1043/45/2008
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 20 iunie 2008, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi a fost înregistrată plângerea penală formulată de numitul C.M. împotriva prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, C.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen., şi represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen., motivat de faptul că intimatul a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G nr. 195/2002.
Prin Rezoluţia nr. 245/P/2008 din 20 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, confirmată prin Rezoluţia nr. 1065/II/2/2007 din 14 noiembrie 2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), cu referire la ari. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul C.G. (procuror), pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen., şi represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen.
Soluţia a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că magistratul procuror C.G. şi-a îndeplinit în mod legal atribuţiile de serviciu cu ocazia emiterii rezoluţiei prin care a confirmat măsura începerii urmăririi penale, dispusă de poliţist faţă de învinuitul C.M., iar activitatea desfăşurată de acesta s-a realizat cu respectarea normelor procedural - legale ce reglementează „începerea urmăririi penale" (art. 228 C. proc. pen.).
Împotriva sus - menţionatelor rezoluţii petiţionarul s-a adresat instanţei de judecată, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Curtea de Apel Alba laşi, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 146 din 11 decembrie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în sarcina magistratului procuror C.G. nu poate fi reţinută săvârşirea vreunei fapte de natură penală, actul de procedură a cărui dispoziţie o contestă petentul a fost emis cu respectarea normelor procedurale incidente (Partea Specială, Titlul I, capitolul IV, secţiunea II C. proc. pen.), că soluţiile adoptate sunt legale şi temeinice şi că infracţiunile reclamate de către petent nu există în materialitatea lor; totodată, s-a arătat că actele îndeplinite de procuror sunt consecinţa activităţii sale de interpretare a probelor, faptelor şi dispoziţiilor legale în materie, aşa încât adoptarea unor hotărâri sau soluţii nu poate atrage, pur şi simplu, angajarea răspunderii penale sau disciplinare a procurorului, urmare a plângerii părţii nemulţumite, aceasta având la îndemână exercitarea căilor legale de atac.
Împotriva sentinţei, petiţionarul C.M. a declarat, în termen legal, recursul de faţă.
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată şi în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul C.G. (procuror), confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă, fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen., şi represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen., infracţiuni care să poată fi imputate intimatului.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.
Interpretarea şi evaluarea probelor administrate este atributul, stabilit prin lege, al organului judiciar, iar împotriva hotărârilor considerate nelegale şi netemeinice dispoziţiile legale prevăd posibilitatea exercitării unor căi, ordinare sau extraordinare, de atac.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părţile au dreptul să exercite căile de atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greşeli, acestea să poată fi îndreptate.
Dacă s-ar admite ca împotriva magistraţilor care au pronunţat sau care au dispus o soluţie că se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 146 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 740/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 746/2009. Penal. Infracţiuni la regimul vamal... → |
|---|
