ICCJ. Decizia nr. 747/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 747/2009
Dosar nr. 941/42/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 182 din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.M. împotriva rezoluţiei nr. 292/P/2008 din 17 iulie 2008 şi a ordonanţei nr. 1403/11/20/2008 din 3 septembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 373/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petiţionarul P.M. a formulat plângere penală şi a solicitat trimiterea în judecată a numitelor G.A.M., A.C. şi l.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 247, 169, 272, 249 C. pen.
Prin rezoluţia penală nr. 292/P/2008 din 17 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea G.A.M., procuror, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 247, 269, 272 C. pen., faţă de A.C., procuror, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247, 264, 269, 272, 291 C. pen., faţă de făptuitoarea I.E., judecător, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 272, 249 C. pen., întrucât acestea nu există.
A dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a efectua cercetări faţă de G.G., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen.
Prin rezoluţia mai sus-menţionată s-a reţinut, faţă de J.A., că prin rezoluţia nr. 299/P/2007 din 8 noiembrie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 247, 249 şi 264 C. pen., apreciindu-se că faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală, împotriva acestei rezoluţii neexercitându-se căile de atac prevăzute de lege. Cu privire la făptuitoarea G.A.M. s-a stabilit că nu se poate reţine în sarcina acesteia săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 247, 269, 272 C. pen., întrucât faptele nu există. Cu privire la numita D.G. s-a constatat că pretinsa activitate infracţională a acesteia a făcut obiectul dosarului nr. 404/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că, nu mai pot fi efectuate cercetări pentru acelaşi gen de infracţiuni, care fac deja obiectul altui dosar aflat în lucru. Referitor la făptuitoarele A.C. şi I.E., de asemenea, s-a constatat că faptele reclamate nu există
Împotriva rezoluţiei procurorului, petiţionarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, şi prin ordonanţa dată în dosarul nr. 1403/11//2/2008 din 3 septembrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionarul P.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, adoptată în dosarul nr. 292/P/2008 din 17 iulie 2008, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu motivarea că analizând soluţia pronunţată de procuror şi actele prealabile administrate, în cauză, s-a constatat că soluţia dată, de neîncepere a urmăririi penale, este legală şi temeinică.
Împotriva celor două rezoluţii, petiţionarul, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., adresată Curţii de Apel Ploieşti şi a solicitat în concluzie admiterea plângerii, tragerea la răspundere a tuturor făptuitorilor şi trimiterea dosarului la parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaţilor, pentru faptele sesizate.
Curtea de Apel Ploieşti, examinând plângerea, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul P.M. împotriva rezoluţiei nr. 292/P/2008 din 17 iulie 2008, şi a ordonanţei nr. 1403/11/20/2008 din 3 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 373/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu motivarea că, în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale a intimaţilor, întrucât nu sunt date şi indicii privind comiterea infracţiunilor sesizate, cu atât mai mult cu cât soluţiile adoptate de procurorii făptuitori au fost cenzurate de instanţă constatându-se legalitatea şi temeinicia acestora, astfel, în temeiul prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs petiţionarul P.M. prin care a arătat că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv ordonanţele atacate şi hotărârea primei instanţe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiţionarul P.M. întrucât, în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimatele G.A.M. şi A.C., procurori şi I.E., judecător, ar fi comis infracţiunile prevăzute de art. 246, 264, 289, 291, 247, 269, 272, 247, 249 C. pen.
Curtea de Apel Ploieşti în mod corect a constatat, în urma analizării probelor, că intimatele G.A.M. şi A.C. şi I.E. nu au săvârşit fapte care să atragă acestora răspunderea penală.
Faptul că petiţionarul este nemulţumit de soluţiile pronunţate de intimate, nu constituie o vătămare a intereselor legale, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi nici art. 289, 264, 291, 247, 269, 272, 247, 249 din acelaşi cod şi nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate, iar din analiza actelor existente la dosarul cauzei rezultă că intimatele, magistraţi, şi-au respectat îndatoririle de serviciu şi au pronunţat soluţii legale, motivate în fapt şi în drept.
Totodată, legalitatea şi temeinicia soluţiilor adoptate nu constituie motive pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită existenţa altor împrejurări de fapt, care să fi determinat exercitarea cu bună ştiinţă, în mod defectuos, a atribuţiilor de serviciu sau alte infracţiuni.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraţilor reprezintă un drept constituţional al petiţionarilor, însă, aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiilor date.
Astfel, în mod temeinic şi legal instanţa fondului a respins ca nefondată plângerea petiţionarului, constatând că din actele prealabile nu rezultă că magistraţii ar fi comis fapte penale în activitatea de soluţionare a cauzei care îl nemulţumeşte pe petiţionar.
Activitatea magistraţilor de soluţionare a cauzelor nu este supusă procedurii prevăzută în art. 2781 C. proc. pen., astfel cum solicită petiţionarul.
Răspunderea penală a magistraţilor nu este exclusă, dar ea poate interveni numai când se stabileşte că aceştia au comis infracţiuni, situaţie care este exclusă în prezenta cauză.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiţionarul P.M., ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 182 din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 746/2009. Penal. Infracţiuni la regimul vamal... | ICCJ. Decizia nr. 767/2009. Penal → |
|---|
