ICCJ. Decizia nr. 772/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 772/2009
Dosar nr. 1018/45/2008
Şedinţa publică din 5 martie 2009
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor şi materialului aflat în dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 5 septembrie 2008, emisă în dosarul penal nr. 178/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul B.G., avocat în Baroul Iaşi, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii „tulburare de posesie" prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), ca urmare a plângerii formulate de numitul C.J., care a susţinut că i s-a ocupat fără drept o parte din suprafaţa de teren cultivat cu viţă de vie, soluţie menţinută prin rezoluţia nr. 935/II/2/2008 din 13 octombrie 2008 a procurorului general al aceluiaşi parchet.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa penală nr. 138 din 13 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 941/45/2008, a respins plângerea petiţionarului, ca nefondată, menţinând soluţia procurorului de netrimitere în judecată.
Împotriva acestei hotărâri, petiţionarul C.J. a formulat contestaţie în anulare, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentinţa penală nr. 147 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. 1018/45/2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că cererea petentului viza o hotărâre penală care a rămas definitivă la prima instanţă, prin nerecurare şi prin care nu se soluţionase fondul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul C.J., arătând că numitul B.G. i-a tulburat posesia, solicitând despăgubirea sa cu suma de 40.000 lei.
Înalta Curte, analizând recursul petiţionarului C.J., în raport de motivele invocate şi din oficiu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl constată nefondat pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare, fiind o cale de atac extraordinară nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri penale care a rămas definitivă la instanţa de recurs, or în speţă hotărârea a rămas definitivă la prima instanţă prin nerecurare.
De asemenea, contestaţia în anulare se exercită împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin care a fost rezolvată acţiunea penală.
Or, în speţă, soluţia atacată de petiţionar a fost pronunţată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., care nu intră în categoria hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei.
Ca atare, în mod corect a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de petent, ca inadmisibilă.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.J. împotriva sentinţei penale nr. 147 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurentul contestator la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.J. împotriva sentinţei penale nr. 147 din 12 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 770/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 778/2009. Penal → |
|---|
