ICCJ. Decizia nr. 783/2009. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.783/2009
Dosar nr. 2234/118/2008
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată:
Prin sentinţa penală nr. 189 din 30 aprilie 2007, pronunţată în dosarul nr. 605/118/2006, Tribunalul Constanţa a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., achitarea inculpatului N.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire sau vătămare cauzatoare de moarte" prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., respingând acţiunile civile.
Instanţa a reţinut că inculpatul a acţionat în stare de legitimă apărare prin aceea că acţiunea sa a avut ca scop contracararea unui atac imediat, direct, material şi injust, fiind proporţională cu gravitatea acţiunii victimei întrucât s-a limitat la îndepărtarea unei potenţiale lovituri cu pumnul în zona feţei, fără a fi urmată de alte acte materiale îndreptate asupra victimei.
Prin Decizia penală nr. 35/ MP din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi părţile civile R.C. şi R.M. împotriva sentinţei.
Prin Decizia penală nr. 686 din 26 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, a casat hotărârile recurate şi, rejudecând a dispus condamnarea inculpatului N.C.C., la pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 73 lit. a) C. pen., art. 81 C. pen., raportat la art. 110 C. pen. şi rejudecarea laturii civile a cauzei de către prima instanţă, respectiv Tribunalul Constanţa.
Sub aspectul acţiunii penale, instanţa de recurs a apreciat că inculpatul a lovit victima cu intenţie, rezultatul mai grav (moartea victimei) fiind imputabil acestuia pe baza culpei, în condiţiile în care, anterior, constatase direct vârsta victimei şi starea de ebrietate a acesteia, chiar dacă nu a prevăzut rezultatul faptei sale de lovire (dezechilibrarea şi căderea victimei cu posibile consecinţe letale), trebuia şi putea să-l prevadă, culpa sa în raport cu moartea victimei suprapunându-se peste intenţia iniţială de lovire.
Cu privire la acţiunea civilă, Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 399 din 1 octombrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2234/118/2008, a admis în parte această acţiune şi a obligat pe inculpatul N.C.C. în solidar cu părţile responsabile civilmente N.G.M. şi N.L. la plata sumei de 1312,5 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
Instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile R.C. şi R.M. şi a obligat pe inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumelor de:
- 6.500 lei cu titlu de daune materiale şi 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă R.C., precum şi la 15.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă R.M.
Prin Decizia penală nr. 24/ MP din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa a respins apelurile declarate în cauză de inculpat şi părţile civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul N.C.C. şi părţile civile R.C. şi R.M.
Inculpatul N.C.C. critică hotărârea din acelaşi motiv invocat şi în apel, respectiv cuantumul daunelor la care a fost obligat, apreciind că participarea sa la acest incident a fost de 25 %, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilind în cauză o vinovăţie concurentă.
Părţile civile nu au formulat motive de recurs în scris sau oral.
Recursurile nu sunt fondate.
Acţiunea penală a fost soluţionată prin hotărâre judecătorească definitivă, stabilindu-se că inculpatul N.C.C. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în condiţiile circumstanţei atenuante a „depăşirii limitelor legitimei apărări" prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., prin aceea că în noaptea de 28 iulie 2005, în jurul orelor 3,00 a lovit victima R.G., aflată în stare de ebrietate, ca ripostă la lovirea sa, a determinat dezechilibrarea şi căderea pe spate, ceea ce a condus la impactul capului cu covorul asfaltic şi producerea unor leziuni cranio-cerebrale ce au cauza decesul acesteia.
Conform art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara.
În cazul în care prin fapta ilicită s-a cauzat moartea unei persoane se pune problema, sub aspectele care interesează răspunderea civilă delictuală, a reparării prejudiciilor patrimoniale suferite de persoanele apropiate defunctului.
Mai înainte de toate este de reţinut obligaţia care revine autorului faptei ilicite de a repara prejudiciile care au rezultat din plata cheltuielilor medicale şi a cheltuielilor de înmormântare, indiferent de faptul că aceste cheltuieli au fost făcute de persoane aflate în întreţinerea victimei ori de alte persoane.
Partea civilă R.C. a formulat pretenţii civile în cuantum de 70.000 lei din care 20.000 lei daune materiale şi 50.000 lei daune morale, această sumă fiind solicitată şi de partea civilă R.M. cu titlu de daune morale.
Instanţele au reţinut în mod corect că decesul victimei în urma infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte este de natură să cauzeze daune materiale şi suferinţe morale soţiei, partea civilă R.C. şi fiului minor, partea civilă R.M. care îi îndreptăţesc, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., pe aceştia să primească de la inculpat o compensare.
Din declaraţiile martorilor C.G., R.M., V.P.T., OG rezultă că partea civilă R.C. s-a ocupat de organizarea înmormântării şi comemorării victimei R.G. şi a suportat cheltuielile aferente.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că despăgubirile echivalente cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei R.G. se ridică la nivelul sumei de 10.000 lei.
Instanţele au avut în vedere că victima a aplicat o lovitură inculpatului, cuantumul sumei cuvenite părţii civile R.C. diminuându-se cu 25 % (procent până la care s-a apreciat culpa victimei) aşa încât suma de 6.500 lei daune materiale considerându-se că este de natură a asigura o justă despăgubire.
Soluţionarea acţiunii civile este corectă, în cauză făcându-se dovada atât a prejudiciului, cât şi a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei.
Referitor la suportarea prejudiciului în cazul culpei comune s-a decis că inculpatul va fi obligat la despăgubiri proporţional cu culpa sa.
În această situaţie, criteriul principal pentru împărţirea prejudiciului între inculpat şi victimă trebuie să fie un criteriu obiectiv : contribuţia cauzală la producerea pagubei.
Cu alte cuvinte, inculpatul va răspunde numai în măsura în care a cauzat, prin fapta sa, prejudiciul suferit de victimă, iar aceasta nu va putea pretinde să fie dezdăunată şi pentru paguba produsă prin fapta proprie. Contribuţia cauzală la producerea pagubei este avută în vedere şi în cazul în care victima a decedat.
În cazul în care acest criteriu nu este în măsură să conducă la stabilirea proporţiei în care inculpatul şi victima au contribuit prin faptele lor concurente şi culpabile la producerea prejudiciului, trebuie să se facă apel la un criteriu subiectiv, gradul de vinovăţie al fiecăruia.
În cazul infracţiunilor comise în stare de provocare, şi în condiţiile circumstanţei atenuante legale a depăşirii limitelor legitimei apărări deşi producerea prejudiciului este consecinţa nemijlocită a activităţii inculpatului, trebuie totuşi să se aibă în vedere atitudinea victimei, deoarece ea este cea care a determinat, prin comportarea sa ilicită, săvârşirea de către inculpat a faptei care a pricinuit, în mod direct, paguba; în consecinţă, inculpatul nu va fi obligat să repare în întregime paguba, ci numai partea corespunzătoare culpei sale, potrivit regulilor referitoare la stabilirea răspunderii civile în caz de culpă comună.
Dar, fie că avem în vedere criteriul obiectiv, fie că ne referim la cel subiectiv, nu există limite prestabilite pentru repartizarea prejudiciului între autorul faptei ilicite şi victimă.
Instanţele au stabilit, în raport de realităţile concrete ale cauze, o culpă de 25 % a victimei. în raport cu aprecierea motivată a instanţelor în mod corect s-a stabilit suma de bani ce reprezintă daunele materiale.
Astfel, s-a reţinut că solicitarea inculpatului de apreciere a unei culpe mai ridicate a victimei, de cel puţin 50 % este nefondată şi nu poate conduce la reducerea proporţională a daunelor civile acordate părţilor civile deoarece, potrivit considerentelor hotărârii definitive de soluţionare a acţiunii penale (Decizia penală nr. 686 din 26 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi a probelor din cauză, declaraţiile martorilor M.N., G.G. şi G.D.G.), iniţial, acţiunile inculpatului, ignorarea persoanelor care aşteptau la magazin, întoarcerea sub pretextul că a uitat bricheta care se afla în buzunarul său, au fost de natură să irite victima care, fiind mai în vârstă şi în stare avansată de ebrietate a exercitat violenţa fizică asupra sa.
Instanţele au mai reţinut, în mod corect că moartea victimei a produs soţiei şi fiului minor (la data faptei) şi suferinţe pentru lipsirea de afecţiune, sprijin moral firesc între soţi şi necesar copilului aflat la vârsta adolescenţei, durerea provocată de moartea unuia din membrii familiei, iar raportat la intensitatea acestora, s-a reţinut că daunele morale stabilite de prima instanţă la câte 15.000 lei pentru fiecare parte civilă (având în vedere şi procentul de culpă al victimei) asigură o reparaţie echitabilă.
Daunele morale, având un caracter pur afectiv, stabilirea lor este lăsată la suverana apreciere a instanţelor de fond, care nu sunt ţinute să le evalueze după aceleaşi criterii precise după cum apreciază daunele materiale.
Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică.
Părţile civile neformulând motivele de recurs, instanţa reţine că nu există nici un caz de casare, care, analizat din oficiu să atragă casarea hotărârii.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile declarate în cauză ca nefondate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul N.C.C. şi de părţile civile R.C. şi R.M. împotriva deciziei penale nr. 24/ MP din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 786/2009. Penal → |
|---|
