ICCJ. Decizia nr. 844/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 844/2009
Dosar nr. 6763/2/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 6 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti. secţia a II-a penală, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul D.D., împotriva rezoluţiei din 7 septembrie 2007, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1295/P/2007.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut că nici un act de serviciu îndeplinit de N.D., prim-procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întârzierea efectuării plăţii unei expertize sau neonorarea acesteia neconstituind nici elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, incriminată de art. 264 din acelaşi cod.
Totodată, cererea unui petent, de obligare a organului judiciar să achite onorariul expertizei contabile excede procedurii speciale a plângerii contra actelor procurorului, reglementată de art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind detaliate mai sus.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., soluţionând plângerea se verifică rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Raportând cauzei această dispoziţie procedural penală, se reţine că la 7 septembrie 2007, prin rezoluţie, procurorul de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de prim-procurorul N.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 din acelaşi cod.
Actele premergătoare efectuate cu verificarea plângerii petentului, respectiv susţinerile acestuia, că prim-procurorul N.D., abuziv, ar fi dispus scoaterea de sub urmărire penală în Dosarul nr. 4379/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a numitei B.M., sub aspectul comiterii infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 C. pen., de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 din acelaşi cod, de tâlhărie, prevăzută de art. 211 C. pen., de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen., de denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 din acelaşi cod, de fals intelectual, prevăzut de art. 288 C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 291 din acelaşi cod, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 din acelaşi cod, au relevat că Tribunalul Bucureşti, sesizat de petent, prin Decizia nr. 2460 R din 4 noiembrie 2005 a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti pentru efectuarea de cercetări, la data dispunerii rezoluţiei cauza fiind în curs de instrumentare la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliţiei Sector 6.
Celelalte susţineri, respectiv că organele de poliţie tergiversează cercetările, iar prim-procurorul refuză să plătească contravaloarea expertizei contabile, aşa cum s-a cerut prin adresa din 20 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, analizate de procuror, au evidenţiat că începând cu anul 2005, plângerea vizându-l pe D.N., trimisă de C.S.M. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost rezolvată prin rezoluţia nr. 2329/P/2005, dispunându-se, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 246 şi de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), soluţie atrasă de rezoluţia din Dosarul nr. 4379/P/2002.
În legătură cu susţinuta tergiversare a instrumentării, de către organele de poliţie, a cauzei vizând-o pe B.M., just s-a reţinut că petentul are la dispoziţie mijloacele reglementate de art. 275 şi următoarele C. proc. pen., competenţa aparţinându-i procurorului care supraveghează cercetarea penală de la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6, organ judiciar competent material şi teritorial.
Referitor plângerii în legătură cu refuzul plăţii contravalorii expertizei contabile, din analiza conţinutul adresei despre care s-a făcut vorbire, nu rezultă un refuz al conducătorului parchetului, neefectuarea plăţii sau întârzierea nu pot fi elemente constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu ori favorizare a infractorului, sarcinile economico-financiare, bugetare, ş.a. ţinând de domeniul administrării bugetului alocat unităţii de parchet de priorităţi, de respectarea destinaţiei fondurilor ş.a.m.d., toate acestea fiind prevăzute în acte normative în materia salarizării, altor drepturi de personal, administrare.
În altă ordine de idei, aspectul cerut de petent, acela de obligare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti să achite contravaloarea expertizei, nu poate forma obiect al plângerii în contra actelor şi măsurilor dispuse de procuror, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa având competenţa numai asupra rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, urmează să fie respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.D. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 6 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 847/2009. Penal → |
|---|
